24,729 matches
-
sentiment de neputință fu lăsat să cuprindă cetatea, poetul ar fi trebuit să se ridice profetic și odată cu el să ridice de la pământ sufletele căzute, bolnave de moarte ale celor slabi. Cuvântul lui de flacără ar fi trebuit să spargă zidurile acelei criminale nepăsări, să oprească cu mâinile lui surparea lăuntrică a țării." Din asemenea convingeri de artă poetică va alcătui antologia Transilvania în poezia românească, 1943. În 1966 i se încredințează conducerea revistei Colocvii despre școală, familie și societate; o
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
fi fost responsabili pentru pierderea ciudată a văzului de către bătrîna doamnă. Imprudentă, aceasta se apucase într-o zi să curețe de moloz - fără a îmbrăca mănușile de rigoare - o nișă din colțul cel mai îndepărtat al bucătăriei, dînd spre un zid unde se aciuiaseră cîndva niște porumbei. La scurt timp după aceea, vîrstnica necugetată constatase cu uimire amestecată cu groază, că deși nu avusese pînă atunci nici un fel de probleme cu ochii, nu mai putea să-i țină deschiși la nici o
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
la îndemîna unui zbor de porumbel, m-am gîndit eu după aceea, cînd era prea tîrziu. Sau de-a curmezișul uneia din coloanele alongate din material plastic care astupau șirurile de rufe întinse la uscat? Sau într-o crăpătură de zid în plin soare, la o înălțime, în principiu, inaccesibilă pisicilor? Nu, nu numai că nu-mi dăduse prin cap, dar îl încredințasem fără nici o altă recomandare concretă femeii, care, după cum a reieșit a doua zi cînd am refăcut drumul împreună
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
februarie. După dejun fac o plimbare afară din cartier. O iau spre biserica vornicului Badea Bălăceanul și mă întorc prin capătul celălalt al străzii marchizului de Flers. Am impresia că sunt acompaniat pe tot parcursul: o umbră se prelinge pe ziduri, pași furișați fac să scârțâie zăpada în spatele meu. Strâng bine măciulia bastonului în pumn, îmi întorc fața de câteva ori. Silueta urmăritoare seamănă cu a dubiosului nostru Niculaie. Să se fi dedat el la promenadă? Exclus. Când mă întorc, după
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
hangerul! Numele tău nu l-am uitat, Lumino! Setea gurii mele te vrea, ispită a cerului cu două toarte de foc! Și nu asmuți limba de chiparos a splendorii, căci până În moarte voi fi căzut la pat, bolnav de Îndurare... ZIDURI MINCINOASE, PAPAGALI INFIDELI... Mă plimb printr-un acest oraș decapitat Într-o robă a dragostei. Cingătoarea de cremene a morții mă strânge-n corset. Numai așa pot strivi autobuzele foșnitoare de parcă niciodată n-aș fi intrat Într-o mănăstire și
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
Acolo unde am fost, unde sus pe albastrele tăpșane ale cerului pasc oi albe, bucălate, acolo unde haita cenușiilor, sumbrilor lupi boreali nu poate ajunge, ei și suflarea lor de ghiață rămânând dincolo de crenelurile albe și Înalte până la cer ale zidului Alpilor, acolo se află un vechi castel și lângă bătrânul castel se află un la fel de bătrân butuc de vie. Iar butucul Își Întinde vrejurile, strugurii și frunza bogată ca o blană verde la picioarele castelului. Par a fi un bătrân
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
o clădire din centrul orașului, cu gratii la ferestre, asemănătoare unei pușcării pentru criminalii În serie. În interior, Într-un hol, copii, băieți și fete la un loc. Stăteau În genunchi. În aceeași poziție, am fost pusă și eu. Priveam zidul din fața mea, fără a avea dreptul să zic nimic. Un individ cu băț lung ne păzea. Cum Încercai să te ridici sau să Îți schimbi poziția, cum te plesnea. Toți moțăiam. Doar ferestrele Încăperii, Înalte și larg deschise, ne țineau
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
ce dădeau spre curte. Mi-am dat seama că știau lecția. M-am Înregimentat și eu. După ce m-am târât cu capul În jos pe primele trepte, fără să vreau, m-am Împiedicat și m-am rostogolit pe lângă ceilalți, până În zidul de la intrare. După lovitură, am simțit o umflătură În frunte, apoi ceva cald, care se prelingea de deasupra sprâncenei, mi s-a prelins pe obraz. Am Încercat să-mi șterg sângele, dar am fost lovită cu vârful nuielei peste mână
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
și din toată puterea noastră și din tot cugetul nostru (Lc. 10, 27) pentru ca să nu rămână nici o părticică din inima noastră care să nu-L iubească pe Dumnezeu, căci acolo vor ataca vrăjmașii sufletului; ca în cazul unei cetăți cu ziduri bine întărite, dacă vrăjmașii ce vor să o cucerească găsesc o breșă cât de mică în zid, pe acolo intră și cuceresc acea cetate. Diavolul se mulțumește și cu jumătăți de măsură, dar Dumnezeu vrea tot. Μετουσία, după Sfântul Părinte
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
părticică din inima noastră care să nu-L iubească pe Dumnezeu, căci acolo vor ataca vrăjmașii sufletului; ca în cazul unei cetăți cu ziduri bine întărite, dacă vrăjmașii ce vor să o cucerească găsesc o breșă cât de mică în zid, pe acolo intră și cuceresc acea cetate. Diavolul se mulțumește și cu jumătăți de măsură, dar Dumnezeu vrea tot. Μετουσία, după Sfântul Părinte al Nyssei, nu are sfârșit, ci ea reprezintă un continuu urcuș al sufletului, căci unirea noastră cu
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Col. „PSB.”, vol. III, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 209. footnote>. Păcatul înseamnă o amăgire, o pierdere, un eșec, o cădere din starea de iubire a lui Dumnezeu și a semenilor, un zid întunecat între om și Dumnezeu. Păcatul este izvorul a toate relele și singurul rău veritabil. Sub orice aspect ar fi privit, esența păcatului rămâne aceeași pentru toți. E o călcare a legii divine, o dezordine în iubire, o nesocotire a
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
așteptând să vadă camera în care va fi sta următoarele cinci zile. Deasupra incintei unde urma să aibă loc pregătirea plutea un aer sobru, o atmosferă rece și apăsătoare. Era un liceu militar. Clădirile înalte îl fascinau pe tânărul nostru. Zidurile mari împrejmuiau locul în cauză si îi trezeau băiatului ușoare sentimente de spaimă. Intrase în camera unde fuseseră repartizați el și băieții. Era o cameră spațioasă. Cele patru paturi erau așezate pe marginea camerei: două dintre ele chiar sub geam
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
lăsând a se subînțelege că măcar o stradă s-ar fi cuvenit să-i poarte numele lui Ștefan cel Mare. În fraza de mai înainte, este de domeniul evidenței accentul sarcastic, dureros și, totuși, iertător al autoarei. Moldovenii au înălțat zid de apărare contra năvălitorilor de la nord - reliefează Maria Toacă -, pe când Prutul curgea prin centrul orașului de astăzi, ajungând până la Fântâna Turcească. Erau vremurile în care nimeni nu vorbea de Cernăuți, pe atunci existând numai cetatea Țeținei. Ca într-un stop-cadru
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
evrei. Traian Popovici a fost răsplătit simbolic, peste timp, cu titlul onorific ,,Drept între popoare”, cu un monument înălțat în Tel Aviv, Capitala Țării Sfinte: Israel, și, în cele din urmă, cu o placă pentru veșnică amintire, comemorativă, prinsă pe zidul casei cu nr. 6 de pe strada Zankovețka, din Cernăuți. Autoarea subliniază că toate inițiativele de a-l comemora pe acest vrednic român, Traian Popovici, au venit din partea evreilor trăitori în Occident. ,,Au trecut deja 70 de ani de la Holocaustul poporului
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
lângă voi”, ci le-a spus: „rămân cu voi și în voi”. O altă tematică arzătoare dezbătută în cuprinsul cărții este rugăciunea, care ar trebui să ne fie tovarăș de călătorie pe întreg parcursul vieții, deoarece rugăciunea este pavăză și zid de apărare împotriva potrivnicilor, a primejdiilor și a necazurilor. Pornind de la textul: „căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vi se vor adăuga vouă”, Părintele Arhiepiscop Ioan Carpatinul își dovedește capacitatea de a selecta prioritățile care ar trebui
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
ochiul de lăcustă (care stă nemișcat în vis), poezia aceasta caută să descopere câte ceva în elementele primordiale, încă necunoscute ale universului poetic al autoarei spre care se poate privi doar ,,pe ferestruica de gheață’’. Timpul ,,Noaptea nu e decât un zid/ în care cântă necontenit greierii/ iar ziua - o imensă tăcere’’ (Semne subțiri de neliniște), pământul întruchipat prin piatra de cretă (oasele care rămân goale și albe și care, în final uneori ajung să se sfărâme precum creta), aerul materializat prin
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
și ,,câinele meu și el, roșu ca para’’ (Frumoasele umbre de cretă). Se remarcă în continuare predilecția pentru un colorit sărăcăcios (care sporește senzația de mister, de singurătate, de impenetrabil, de auster, de apăsare, de tristețe, de abandon), pentru verdele zid al pădurii (un alt obstacol ce face ca totul să devină greu și apăsător), un verde crud, nealterat de nuanțe, o culoare plată, fără tonuri de dégradé. Este un univers în care, dintr-o dorință de eliberare, pare că se
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
și apăsător), un verde crud, nealterat de nuanțe, o culoare plată, fără tonuri de dégradé. Este un univers în care, dintr-o dorință de eliberare, pare că se aude ,,un strigăt ciudat/ bătându-se de pereții/ cu ierburi înalte’’ (Verdele zid), este un univers în care zăpezile se aștern strat cu strat, an de an, peste ființă. În acest univers tăcut, elementele de decor, eventual personajele sunt puține. De ce? Pentru că prezența lor, cu atât mai mult veselia lor ar tulbura, cu
MARIANA PÂNDARU – „Așteptare în tăcere” [Corola-blog/BlogPost/93858_a_95150]
-
că exploatarea lor le va aduce prosperitate, locuri de muncă, șosele, civilizație, etc. Ei vor să rămînă cu ale lor. E dreptul lor, nimeni nu le poate lua asta. Binele nu se face cu râul, cu jandarmii. Țăranii au făcut zid și sunt cu mâinile goale în fața unei trupe de jandarmi antrenată să păstreze ordinea - să intervină în forță, să folosească armamentul din dotare, gaze, pistoale de tot felul, grenade lacrimogene, apa din mașinile de pompieri, bîte , etc. Sunt protejați de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94011_a_95303]
-
vizibil sub o alta, va deveni. Are de acuma timp să fie ADEVĂR, are timp să-și îndure nemurirea, pe care noi o vom afișa, atent din bucățele, pe toate frontispiciile, ca pe un papirus antic, valoros, descoperit într-un zid de cetate. Noi, muritorii de ocazie nu vă vom uita. Peste hologramă vă vom stoarce în răstimpuri câte o rază de lumină! Grav este că se rărește pădurea valorilor, la poarta istoriei noastre stau aliniați corbii de stâncă, dar știu
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
realizate nenumărate filme documentare, astfel că, la prima vedere, un articol pe această temă ar putea părea de prisos. Dar - un cuvânt ce tinde să își facă tot mai des loc în lucrările istorice - „Fortăreața Ploiești” nu a cuprins între zidurile sale imaginare doar centrele de prelucrare a petrolului, ci și unul dintre cele mai importante noduri feroviare ale României, ce devenise o adevărată placă turnantă pentru garniturile civile și mai ales pentru trenurile militare încărcate cu trupe, armament, combustibil, ori
1 August 1943 – Un „Val Nimicitor” loveşte complexul feroviar Ploiești! [Corola-blog/BlogPost/94060_a_95352]
-
pendant une semaine..." * Casa asta de piatră, țărănească, e veche de cîteva sute de ani. Pîn-acum o sută cincizeci de ani a fost moară. Astăzi e-o fermă mică. Generații de morari și țărani francezi au trăit și murit între zidurile acestea. Dintre ei, mulți au fost călugări. Iubesc amintirea lor, ca a propriilor mei strămoși. Casa aceasta, zidurile, paturile, podoabele sunt omenești cum numai lucrurile țărănești pot fi. încă cred că omenia adevărată e la țară. Există o internațională autentică
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
cincizeci de ani a fost moară. Astăzi e-o fermă mică. Generații de morari și țărani francezi au trăit și murit între zidurile acestea. Dintre ei, mulți au fost călugări. Iubesc amintirea lor, ca a propriilor mei strămoși. Casa aceasta, zidurile, paturile, podoabele sunt omenești cum numai lucrurile țărănești pot fi. încă cred că omenia adevărată e la țară. Există o internațională autentică: aceea a țăranilor. Ceea ce iubesc la țărani este și admirabila lor lipsă de igienă. Igiena sterilizează; ne face
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
andrei și sparge dintr-o privire toate ferestrele casei pușkin așezată pieziș între pagini numai dumnezeu poate face lucruri noi pentru că spaima de cele vechi nu-i șiroiește aurită pe tîmple dar numai noi vedem aur în carnea macră a zidurilor din piter și dăm apă la moară sub puntea pe care trec înfrățiții cu dracul tocmai de-aceea te-a adus la piter strigă liova călare pe leu și sparge într-o beție grozavă toate ferestrele casei pușkin - șapte sute treizeci
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
păstrat, acolo în colț au mai rămas fire de fân agățate pe grindă am lăsat, ca și primii constructori, stânca muntelui, netezită, ca perete interior (seara, veți vedea, sclipesc aproape fosforescent cristalele coapte in illo tempore, în cuptoare cât muntele) zidurile de piatră sunt cum le-au ridicat cu două-trei secole-n urmă pe temelii romanice, acoperișe de piatră peste tot, sunt din plăci de...cum îi zice, cândva scriau copiii la școala primară... ardezie, da... o, mulțumesc, ce bine că
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]