605 matches
-
m-a oprit? Am descoperit că se terminase. E în final un mic capitol de vreo zece rânduri, în care el intră în casă spre a descoperi că nu mai e nimeni acolo. Apoi, el pleacă și trece pe sub ferestrele zidite, adică pe sub acele ferestre care îți permit să treci fără să fii văzut. Ei bine, scriind aceste zece rânduri am simțit că romanul s-a isprăvit. I.M.: Ai simțit pur și simplu că s-a terminat. A.V.: Da, am
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
Gellu Dorian După un timp zidit ca lutul în luștri, doar cuta din cearșaf mai amintește foșnetul trupului cînd se ridica dimineața din somn ca dintr-un cavou în care înflorise și se veștejise atît de frumos - nu sunt eu acest ins trist, altcineva se așază
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
mai există încă un element spa- țial punctat în mod special de autor, în geografia să citadina: puzderia de cafenele și baruri din Buenos Aires sunt locuri de păcălire și de evaziune: în mijlocul străzilor turbionare și, totuși, ascunse de acestea, desi zidite cumva ina- untrul lor. Îmi place să mi-l închipui pe pe care l-a transcris atât de parfumat, așezat la o cafenea...
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
el să creșteți spre mîntuire, 3. dacă ați gustat în adevăr că bun este Domnul. 4. Apropiați-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu. 5. Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfîntă, și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. 6. Căci este scris în Scriptură: "Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă, și cine se încrede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
de fundare glăsuiește: „Această sfântă biserică cu hramul Sfânta Muceniță Varvara s-a zidit din nou pe vechea temelie... și s-a sfințit astăzi 14 noiembrie 1925 de către P. C. Protoereu Ec. Gh. Niculea...”. Biserica Aroneanu, Comuna Aroneanu Biserica este zidită ̀în 1594 de Aron Vodă cel Rău, despre care Grigore Ureche spune: „După atâtea răotăți ce făcu... s-au apucat ... de au zidit mănăstirea aceasta în țarina Iașilor". Locașul a fost ̀închinat pe rând mai multor mănăstiri grecești
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
din casa lui Dumnezeu, 20. fiind zidiți pe temelia apostolilor și proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. 21. În El, toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfînt în Domnul. 22. Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un lăcaș al lui Dumnezeu, prin Duhul. $3 1. Iată de ce eu, Pavel, întemnițatul lui Isus Hristos pentru voi, Neamurilor... 2. (Dacă cel puțin ați auzit de isprăvnicia harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată față de voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
noi în sat” - a grăit starostele sătenilor. „A voastră să fie, oameni buni, pentru că ați fost mai harnici ca alții!” Apoi după asta o pus oameni de-o făcut cărămidă acolo în dealul care se cheamă La Cărămizi și o zidit mândrețe de biserică... Îi drept că au făcut cărămida în dealul La Cărămizi, pentru că și acum se cunoaște locul unde o fost cărămidăria. Numai să sapi acolo și dai de resturi de cărămidă - a precizat Cotman. Dacă lucrurile s-ar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și chiar în buna intenție văd o crimă. Ați auzit măcar de carcera în care se scuipă, imaginată de curând de un popor ce voia să arate că e cel mai de seamă de pe pământ? E vorba de o cutie zidită, în care prizonierul stă in picioare, dar nu poate să se miște. Poarta solidă care-l zăvorăște în scoica lui de ciment se oprește la înălțimea bărbiei. Nu i se vede decât fața, pe care fiecare paznic care trece scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și ieșiră într-o stradă. Thaw descoperi o stradă ciudat de străină. Locuințele erau placate cu piatră cenușie în loc de roșie, ferestrele de la paliere erau sparte sau fără geam sau chiar fără cercevele, fiind de fapt niște găuri lungi pe jumătate zidite ca să nu cadă copii prin ele. Oamenii care luaseră pentru război toate țepușele de la gardurile din Riddrie îunde locuia Thaw), demontaseră gardurile de aici, iar spațiile dintre trotuar și locuințe îcare în Riddrie erau grădini îngrijite) erau pămînt bătătorit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și am înaintat, somnambulic, spre curtea de beton. Un singur bec chior, portocaliu-roșiatic, lumina spectral curtea. Totul a fost ca în vis. Am văzut tronul cu acel vas ruginit deasupra, groapa, micul pod de ciment de peste ea, dând spre intrarea zidită. Totul strimt, cenușiu, apăsător, cu umbre nete și ascuțite, în tăcere și-ntr-un fel de putere ascunsă, latentă, mitică. O scară de incendiu prinsă în inele de fier își arunca umbra de mileu pe zidul clădirii miliției. Frunzișul unui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și azi de neînțeles. Dar știu că am intrat în acel tunel de case neliniștitoare mergând cu pași mici, încercînd din răsputeri să recunosc, să reconstitui, să retrăiesc. În cele mai adânci vise mai întrezărisem ceva din porțiunea asta complet zidită a vieții mele. Și atunci ambiguu, neverosimil, colat cu alte obiecte disparate, din alte straturi ale minții. Mergeam cu sentimentul că-naintez prin propriul meu creier, că nimic nu era real, sau că peste realitate se suprapunea, ca o proteză
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nicu Bă), galerie care, vopsită alb-murdar, se prelungea și pe latura stîn-gă a clădirii, sprijinind acoperișul cu niște stâlpi de lemn. Intre stâlpi se zăreau ferestrele cu obloane de scânduri ultramarin. Obloanele erau acum smulse din balamale, geamurile sparte, unele zidite, altele acoperite cu ziare galbene de vreme. Jos, se deschidea în peretele spoit în alb o ușă grena, ușa stacojie din coșmarele mele, prezentă ca un sigiliu de sânge în tot ce am scris și în tot ce mintea mea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de flacără vie din adâncul ființei voastre o Mântuire. Și-i adevărat, aici noi sîntem în miezul oricăruia dintre noi, pentru că, scufundîndu-ne-n sine ca și când am coborî dintr-un turn și ne-am prelungi coborîrea-n pământul pe care toate turnurile sânt zidite, ne-am întîlni toți în marea sală comună, care-i a tuturor și-a nici unuia deopotrivă. Dar revelația de-abia acuma începe. Fiindcă bisericile sânt mașinării de călătorit în trecut, și sacrul e modul de a simți al primei copilării
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șopti căpitanul, dar era atât de lipsit de voință, de parcă trăsura ar fi fost un dric, iar el mortul de pe patul de flori, înțepenit între geamuri groase de cristal. Opriră în fața unei case-vagon cu fațadă austeră. Toate ferestrele erau aici zidite. O grădiniță ce ajungea până sub ele emana o mireasmă înăbușitoare de regina-nopții. Câțiva fluturi de noapte intrau și ieșeau din cercul de lumină al felinarului, hrănindu-se apoi, în zbor nemișcat, de colibri, din nectarul florilor. Intrară pe sub o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
adunau asupra lui ca să se-mprăștie iar ca picioarele unui miriapod. Era dat din privire-n privire, ochi de tineri și de bătrâni, la fel de lărgiți, la fel de înspăimîntați, cu aceleași cruci strâmbe între sprâncene. Dacă lumina ar fi străbătut prin ferestrele zidite, căpitanul, în înaintarea lui monotonă și nesfârșită, ar fi văzut de multe ori zorii, amiaza și amurgul, apoi cornul erodat, dar tot mai plin în fiecare seară, al lunii. Își aminti, pe când încerca să deslușească ceva în ceața albăstrie a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
legănat al tramvaiului, ca o premoniție, am văzut-o: mare și pufoasă, timidă și neajutorată, așezată pe-o bancă într-o curte murdară. În spatele ei, o casă de culoarea lupusului eritematos, cu o scară de lemn ducând către o ușă zidită. O văzusem în metrou, în urmă cu două veri, purtată ca un animal speriat de mama (sau sora?) ei, pășind stângaci la brațul ei ca o jucărie chinezească. Știu acum că te cheamă Soile, că femeia aspră, cu buzele strânse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înalta, bizara lui mamă, lăsând grupul de băieți din spatele blocului în jale și remușcare. Mircișor se-ncruntă când și-l aduse aminte așa cum îl văzuse ultima oară, la Scara Unu, pe podețul de piatra ce dădea, deasupra gropii, spre ușa zidită, având pe față o mască bestială și apărîndu-se ca un diavol. Fusese și Mircea printre cei care-l copleșiseră atunci cu o ploaie de pietre. Văzuse și el cum băiețelul căzuse, își arcuise spinarea până aproape de frângere, cu globii ochilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încet, scara de lemn ce ducea drept în zid. Treptele erau buretoase, negre ca zmoala, și balustrada de altădată dispăruse. Urcă, rupând mai toate treptele-n urma lui. Se opri pe mica platformă din capăt, în fața cadrului fostei uși, acum zidite. Cărămizile ei, mai palide ca restul zidului, se fărâmițau în șuierul timpului. Rămase acolo, nemișcat, privind zidul orb, până ce tot sângele serii se resorbi în adânca, indiferenta, definitiva noapte. Deși nu-i promisese nimeni că după moarte avea să renască
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
neatins, pe când toți ceilalți se bucură de strălucirea și simplitatea zâmbetului ei ca de o pâine zilnică, fără preț. Doar pentru Herman casa de pe Tunari devenise-o ruină, căci doar pentru el existase cu adevărat. Și totuși, de dincolo de ușa zidită venea un murmur adânc, rezonând ciudat cu țeasta lui subțire ca de hârtie. Acel murmur îl asculta el acum, fără speranță, cu o austeră, tenace, răbdătoare devoțiune. Doar când m-am îndreptat către el, lăsând gol cadrul ferestrei lipite cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cantorului Iulian Poiană, slujbele și restul serviciilor religioase erau ținute de preoții din Lespezi. În afară de preoții care l-au slujit pe Dumnezeu și enoriașii parohiei Lespezi, au rămas în memoria oamenilor cei care s-au îndreptat mai mult asupra construcțiilor zidite, ctitorii care exprimă istoria, arta, cultura și civilizația acestui popor. Preotul econom Luca I Toma (1920-1948). După 28 de ani de slujire a parohiei Lespezi, preotul a făcut, cu ajutorul primăriei și al enoriașilor din Lespezi - Brăteni, reparații capitale la Biserica
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mîna Domnului peste mine, și m-a strămutat în țara lui Israel. 2. M-a dus acolo, în niște vedenii dumnezeiești, și m-a așezat pe un munte foarte înalt; spre miază-zi de acest munte era ceva ca o cetate zidită. 3. M-a dus acolo; și iată că acolo era un om, a cărui înfățișare era ca înfățișarea aramei; el avea în mînă o sfoară de măsurat, de in, și o prăjină de măsurat, și stătea la poartă. 4. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Spre-a deveni tot așa răi ca tine, Nu așa mari ca tine. Dar, spre pedeapsa Omenirei-acestei, Fii condamnată de a fi eternă!... {EminescuOpVIII 65} Tu ești oglinda demonului, Romo... Toate frumoase par la tine... toate Din desperare... din dureri zidite-s. Ei nu știu că, voind mărirea ta, Trebui să guste crudele-ți dureri... Și când întreabă: ce înseamnă epopeea De lungi războaie, răsturnări mărețe, De lacrimi și de chin... de desperare, Ce e răspunsul?... Iar o întrebare: La ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ale cărui geamuri erau încastrate în șipci aurii, și mama lui Felix se grăbi să dea jos husele de pe fotoliile Pullmann, maro închis, și de pe „Gusch“ - cum îi spunea canapelei. La peretele din fund era o banchetă așezată lângă soba zidită în care se ardeau pasămite conurile de brad, iar mama lui Felix mă făcu atent la „covorul oriental“, pe care spunea că l-ar fi cumpărat de curând și era atât de mare, încât acoperea toată dușumeaua. A trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Singur, un fel de a spune - venise într-un grup mare de greci pelerini. Privea cu nesaț icoana și i se părea că vede în fața ochilor tot zbuciumul prin care trecuse împărăția și orașul ei, Constantinopolul. Intrase în sala bibliotecii, zidită încă la porunca împăratului Iustinian, împreună cu câțiva greci care cu glas scăzut vorbeau despre politică, cum la fel făcuseră tot drumul, și deodată amuțirea însoțitorilor lui l-a făcut să-și concentreze privirile. Sala cu pereții albi străpunși de ferestre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acum, o s-o scriu și până în seceriș o pun. Mihai se așezase în fața elegantei mese de scris în stil franțuzesc. — Mă gândeam, deasupra ușii la intrare să fie cioplit în piatră cam așa: „Această sfântă dumnezeiască biserică, care se vede zidită, este făcută de Doamna Elina, fata răposatului bătrân Io Șerban Basarab Voievod, împreună cu ai săi feciori, cu Constantin Vel Stolnicul, cu Mihai Vel Spătarul, cu Matei Vel Agă, cu Iordache Vel Cămărașul, pentru că biserica cea veche care era lângă asta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]