1,172 matches
-
al preîmbălsămării. În Viața arabă a lui Isus, Maria Magdalena toarnă conținutul vasului pe capul Domnului (cf. traducerea franceză a acestei apocrife În Ecrits apocryphes chrétiens, Paris, 1997, p. 214). O altă credință eronată, care a fost inclusă În așa-zisa „tradiție”, este sensul termenului „mirofor”. Termenul evanghelic, myron, Înseamnă exact „parfum”; el nu trebuie confundat cu myrra sau smyrna, care Înseamnă „mir”. Femeile aduceau parfum, nu mir (un ulei prețios) la mormânt. Pedagogul II,8. Comentariu la Matei XXV. Comentariu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
poeți interbelici: Vasile Voiculescu (Epidaur, Maturitate, 10/1965; Palatul de marmură neagră, Aur, Ghețarul, Chiparosul din Lido, Deznădăjduirea Oceanului, 9/1970), Ion Vinea (Ispită, Retorsus, 10/1965) ș.a. Apar grupaje lirice, uneori ample, ale unor poeți de seamă din așa-zisa „generație a războiului”, precum Ion Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, Virgil Teodorescu, și, mai ales, poeme ale unor autori aflați în plină afirmare în anii ’60 și ’70: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Marius Robescu, Mircea Ciobanu, Petre Stoica, Leonid
ATENEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
privirea pierdută. Nu. Nu poți fi ceea ce pretinzi. Ești aproape cel mai urât profesor din tot colegiul! Și așa trebuia să fiu ca să nu dau de bănuit... Nu e posibil! Ba e. Spune-mi, cât știi despre Împărat? Destul de multe, zisei rezervat. Mi-a părut interesant subiectul. Fiecare găsește ceva interesant în istorie, mai ales când e influențat de ea, murmură el. Ai auzit de Anturajul Împărătesc? Sigur. Din el făceau parte cei mai apropiați prieteni ai Împăratului. Fiecare era, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Dar... Niște ultime cuvinte. Alege-ți prietenii cu grijă. Ai face bine să începi pregătirile în seara asta și ai face și mai bine dacă ai face o vizită prin cancelarie după ce ieși de aici. Foarte interesant... foarte! Ultime cuvinte? zisei nedumerit. Întocmai. E timpul să pleci, iar eu să fac de asemeni. Acuși se va întuneca și tu ai treabă de făcut. Te caută prietenii, Corvium, iar prietenii sunt niște lucruri atât de rare în ziua de azi... Ai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
intrase închisese ușa în urma lui. Ceilalți se așezară în spatele scaunelor, uniform, astfel încât nici un elev nu rămânea fără cineva în spatele său. Văd că nu zice nimeni nimic. Ce fel de întrunire e asta dacă nu se vorbește ceva? Vă poftesc, domnilor! zisei cu calm, aproape poruncind invitația. Câteva mișcări în scaune și cineva zise: Îl așteptăm pe Govar. A... Govar. Da. Asta explică multe. Știam de dinainte de el, dar cei din fața mea nu trebuiau să știe asta. Ascultă, zise același elev, aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
material antiglonț. Trebuie să probăm asta, zisei uitându-mă la Sergiu. De asemenea, trebuie să modificăm corpul A și să întărim toate ieșirile și intrările. Trebuie montate niște rampe prin școală. Și trebuie să facem niște modificări în solul subsolului, zisei gândindu-mă la ce îmi spusese Arvon. Cred, de asemenea, că ar trebui făcute și niște baricade la fiecare etaj, în dreptul scărilor. Mihail, te descurci tu cu asta? Sigur, Corvium, spuse el entuziasmat. Mă apuc imediat de lucru. Uneltele, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alt fotoliu, mai apropiat de biroul masiv. Vrei să bei ceva? întrebă el arătând leneș spre o sticlă de culoare maronie pe jumătate plină în care se găsea un lichid vâscos. Nu, mulțumesc. Totuși, aș vrea să știu cine ești, zisei îndrăzneț. Cine sunt? Cine sunt eu? spuse batjocoritor, după care începu să râdă ușurel. Trecu câtva vreme până când să se potolească. Poate sticla aia maronie îi afectase într-o anumită măsură capacitatea de a judeca limpede. Mi se zice Ducele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de genul ăsta. Atât! Fundația rațiunii mele nu mai putea suporta! Poate adevărul servit cu porția era digestibil, dar toată bucata dintr-o dată era prea mult pentru mine! E clar că băutura ți-a afectat grav memoria și sănătatea mintală, zisei în batjocură. M-am ridicat de pe scaun scârbit de faptul că aveam în fața mea un om beat. Eram dezgustat de faptul că putea glumi într-un asemenea mod în momentele în care ne aflam. M-a apucat de mână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la mine ca și cum aș fi spus o erezie, dar în același timp se întrebau dacă vorbele mele nu conțineau ceva adevăr. Într-adevăr, câțiva începeau să creadă în mine și m-au aprobat pe loc, orbește. O luăm pe aici, zisei arătând tunelul de culoare ruginie. Încetul cu încetul, oamenii pe care mă bazam începeau să mă urmeze prin tunelul care ar fi trebuit să ne ducă exact sub colegiu. Ultimul om rămâne la începutul tunelului, iar tu, zisei eu arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
diametru cel puțin doi metri. Era metalic și avea o culoare gri închis, din câte am văzut noi. Ăsta era drumul pe care-l căutasem. De aici, încă câțiva metri și aveam să intrăm în perimetrul interior al școlii. Aici! zisei unui flăcău mai înalt ca mine, cu părul șaten și cu ochii albaștri. O vom lua la dreapta! Odată ce vom lua controlul școlii, voi trimite pe cineva după voi. Atunci să veniți degrabă înăuntru. Pricepi? Priceput, dar grăbește-te, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
București și contrasemnat de către ministrul de Interne Vasile Lascăr, fusese dizolvat "consiliul comunei urbane Constanța"2778, instituindu-se o comisie interimară compusă din domnii Vasile Morelli, Octavian Pop și Carabet Mercerian 2779. Conform prevederilor aceluiași decret regal, "colegiul electoral al zisei comune se convoacă (...) pentru ziua de 9 ianuarie 1905 spre a proceda la alegerea noului consiliu comunal"2780. După constituirea guvernului conservator condus de către Gheorghe Grigore Cantacuzino, domnul Scarlat Vârnav a fost destituit din funcția de prefect al județului Constanța
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
-un articol semnat de câte un „critic literar” al vremii, articol care înfiera cu nețărmurită indignare proletară, opera literară a câte unui scriitor consacrat, care pe undeva prin vreo creație de a lui fluierase în biserica nou construită a așa zisei, clase muncitoare. Și așa, la o comandă din aceasta „specială” a apărut în Scânteia, un articol scris de Sorin A. Toma, care se numea “Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei”, articol, care a făcut la timpul respectiv, ca poetul Tudor Arghezi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai pună Întrebări de ce au dispărut din comerțul dirijat de asupritori alimentele, de ce viața-i tot mai grea...! Stupidul Dictator Nicolae Ceaușesu, uneori demonstrativ Însoțit de o armată de reporteri ziariști, televiziune, atașați diplomatic, securiști și agitatori mincinoși, efectua așa zisele „ vizite de lucru” prin piețele Capitalei unde produsele vegetale și animale era expuse demonstrativ Într-o abudență aproape incredibilă. Locuitorii acestei țări flămânzi, pândeau momentul când cortegiul prezidențial se Îndrepta către alte piețe ale orașului, se năpusteau să facă cumpărături
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce mai era. Suna sirena la 6 și la 2. Bărbații plecau. Muierile rămâneau cu toate pe cap. Copiii au început să migreze spre Călan sau Hunedoara. Apoi, încet, s-a instalat peisajul de Veac de singurătate. Decompozițiunea, cum îi zisa, am trăit-o mai întâi atunci. Călanul creștea blocuri noi și piețe, apa curgea prin șurub. La rudele de la țară mai veneai să iei o găină și smântână și să te uiți de sus, deh, țărani. Astă vară am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu bătaie), țuica de la Sâncrai nu se clona, tot ce era stabil ca drog era cultura scrisă. Și uite așa, papuașa din țara copiilor străzii devenea o apariție respectabilă și respectată. Da’, mă rog, trebuia să mă up-datez, cum îi zisa. Și vâram în mine cărți cu nemiluita, într-o bulimie intelectuală care părea să nu se mai termine. Sub stejarul de la Gospodăria de partid (saună, piscină, lux), amușinam și ceva familiar. Mirosul de balegă din sat, combinat cu cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
arde una peste bot, ca să-și descarce frustrările. Nu de alta, da’ face menajul la tot soiul de feministe și i s-a urcat la cap că-i face bocceaua dacă o mai atinge. She is a breadwinner, cum îi zisa în lumea noastră nouă. El e postproletar, postclasă conducătoare. Omogenizarea s-a dus pe apa sâmbetei. Pe procente, avem 70% loseri. O întrebare firească este de ce sunt loseri, ce au pierdut? Și aici mă întorc la vina noastră, a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
religioase, cam în chipul următor: „De Crăciun, noi sărbătorim tăierea porcului și de Paște, tăierea mielului”. Firește. Hrana era o problemă obsesivă. Hrana e o problemă obsesivă pentru cei mai mulți dintre români. Mai ales pentru femei, care sunt tradițional, cum e zisa, centrul nutritiv al familiei. Poți să te detașezi de asta, dacă nu ai vocație ascetică, doar atunci când îți permiți să optezi. Intru în magazine de mezeluri și strâmb sincer din nas. Ideologia anticarnagiu și anticărnuri mi-a intrat bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
texte filosofice veritabile, ei au alcătuit, în majoritate, o armată obedientă, nu neapărat din convingere, ci fiindcă înlocuirea filosofiei cu documentele de partid era mai coerentă cu accesul lor intelectual la un tip de bibliografie. Cea filosofică era grea. Cu zisa lui Noica, oamenii nu prea erau „vizitați de concept”. Noi am fost o generație mai norocoasă. Am făcut licee foarte bune și o facultate în care cei mai mulți profesori proveneau din acea generație, dar scăpaseră în Occident și s-au dedulcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mei sunt atinși de aripi negre. Nick se duce încet, încă discret, în metastază. Pauline îl însoțește la întâlnirile cu prietenii de care uneori ne e teamă că sunt finale. Adriana își tace durerea de mamă orfană și disperarea de zisa repetată a lui Matei, tatăl orfan: „Nu am de ce mai trăi, gata, e destul!”. Cristina suferă pentru I. Și I, suferă de tensiuni și incertitudini. Nu știe dacă mai poate fi primită la un program anti-body... iar eu o plimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bacalaureatului - nu mai veni la locul întâlnirii noastre, iar eu n-o mai găsii, dispăruse fără urmă. Nu bănuiam, când îi sărutam în amurg umerii goi, că voi fi magistrat - nici nu prea știam ce-i asta - că de așa zisa mea „intrare în viață”, la care nu gândeam, avea să se ocupe un decret al Majestății Sale. Dacă ne-ar fi trecut prin cap atunci așa ceva, am fi rămas uluiți sau am fi izbucnit în râs. Dar timpul acesta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
al istoriei, nu erau nici ei conștienți. Decența, comportamentul, limbajul, în care se simțeau bine unii cu alții, amestecați cum erau, mă făcură - și încă multă vreme - să gândesc la numitele „categorii sociale”, marea gălăgie făcută în jurul acestora, la așa zisa. „problematică” a lor. S-ar putea... Cineva bătu din palme: era doamna Agripina și ne pofti la mesele puse cap la cap pe deschiderea a patru odăi care aveau ușile scoase și duse în magazie. „Fiecare, rosti, să treacă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
facă atât de utili familiei ambasadorului, încât aceștia deveniseră cu timpul un fel de slugi ale șefului de misiune. Din întâmplare, șoferul era un fel de escroc, care, folosindu-se de nepriceperea noului ambasador, a adoptat metoda împărtășirii, relatării așa-ziselor lui experiențe anterioare, de la celelalte misiuni, unde, chipurile, fusese martor la situații similare și care fuseseră soluționate benefic, conform povestirilor lui. În acest mod, șoferul avansase, în câteva luni, la importantul rol de confident, de partener de băutură al șefului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
societatea românescă era transformată într o turmă. Omul nu mai avea personalitate și gândire proprie. Gloatele băteau din palme slăvind pe tirani. În comunism nu se poate vorbi de un destin al valorilor. Gheorghe Mântulescu a lucrat numai la așa zisa munca de jos. El se va închide în carapacea sa de viață privind spre cer, spre Dumnezeu, nădăjduind. Și ca și cum parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în viața sa, zâmbea atunci când se întâlnea cu camarazii săi dragi. Credința i-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale, morale și materiale ale neamului. Așa zisa „privatizare” înseamnă jefuirea avutului național și trecerea bogățiilor statului în mâinile nomenclaturiștilor și a străinilor ce se declară patroni. Comunismul de ieri mai scotea la suprafață câte un vinovat, dar noua democrație nu numai că a ascuns pe vechii și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
adâncă mirare... Și noi, care eram convinși că e într-adevăr profesor de istorie!... ― Aha, va să zică, îți permiți obrăznicii și în fața mea? Poți pleca! Invită pe băiețașul Moscu Ion! ― La puțin timp, am mai fost chemați de câteva ori; așa-zisa anchetă s-a terminat, în sfârșit, și s-a convocat conferința tuturor prafesorilor din clasa a VIII-a modernă, ca să hotărască asupra soartei noastre. Am auzit că la conferință Barosanul, dragul nostru Barosanul, adevărat părinte sufletesc, în dubla lui calitate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]