10,539 matches
-
Marina Constantinescu Alexandru Dabija, ce-ți place mai mult: răsăritul sau apusul, soarele sau luna, muntele sau marea? Răsăritul. Lucrez foarte bine dimineața. Am un cult pentru zori. Iubesc soarele, căldura, deși toată copilăria mea a fost dominată de iarnă. În ani, iarna a decăzut ca anotimp. Parcă ne-a luat Dumnezeu iarna! Cred în meteorologie, iar schimbările tulburătoare mă interesează mai mult chiar decît cele sociale. Nu
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
complet lipsit de tonus muscular. O imitație a morții. E cel de al doilea somn, "somnul paradoxal"; somn profund și activ, consacrat visului. Nu durează mai mult de zece minute. Cîte patru-cinci secvențe în fiece noapte. " Faza de vis" din zori care precede trezirea la realitate. Cînd visul se intensifică brusc ca și cum ar vrea sau s-ar pregăti să concureze cu realitatea... Somnul paradoxal este somnul gata să devină realitate, aflîndu-se la polul opus realității. Treziți la aproximativ opt minute după
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
asupra volumului Levantul al lui Mircea Cărtărescu): "Postmodernismul, termen ambiguu, alexandrin, exprimă, neîndoios, si o stare de oboseală a creației. Recapitulându-se, reconfigurându-se, aspirând la o nouă sinteză, aceasta nu mai dispune de izvoarele ei genuine, care pulsează puternic în zorii fiecărui nou ev al său. Poezia devine un concurs de procedee. Riscul e, desigur, o reducție a existențialului, o sărăcire a complexului uman pe care-l căutăm, reflex, îndărătul scriiturii, ca pe un nucleu al magiei lirice. (...) Intertextualismul ni se
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
gura mare la adresa lui Ion Iliescu, sau cu cele de "țigan" și "homosexual" puse pe fruntea lui Adrian Năstase? Răspund: nu facem nimic. în goana după ciolan, astfel de ofense care într-o lume normală ar duce la un duel în zori, la marginea unei pădurici, sunt simple episoade nesemnificative. Am avut revelația acestei situații îngrețoșătoare urmărind, în seara lui 22 decembrie, o emisiune la televizor, în care (pe bună dreptate, de altfel!), Mircea Dinescu îi zvârlea actualului președinte, de la obraz, cele
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
Constantinescu În fiecare dimineață, cocoșul vecinilor mei cîntă nesmintit. Nici nu se bucură, nici nu se întristează. E plat în responsabilitatea sa. Mă uit pe foile calendarului. E decembrie 2000. Mai este foarte puțin pînă cînd cocoșul ne va anunța zorii primei zile a noului an și a noului mileniu. Să știe cocoșul asta? Să știe el că pășește în alt an și, mai mare grozăvia, în alt secol și în alt mileniu? De fapt, nici nu cred că-i pasă
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
reflectă luminozitatea orașului. Asta era ținta, nu alta, pentru că eram deja în Austria. Dar în Austria ocupată de Fiara de la Răsărit. Mergeam așa în această noapte compactă cu mîinile întinse. La un moment dat ajunseserăm atît de osteniți, încît spre zori n-am mai rezistat și am adormit. Ne-am culcat pe jos, pe pămîntul gol. După vreo două-trei ore eu mă trezesc. Mă uit în jur, știam direcția în care mergeam. Acum se făcuse ziuă binișor, nu s-ar mai
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
ușoară construiește o poezie a elogiului solar, a muncilor câmpului, o poezie a celebrării naturii și a anotimpurilor. Uneori e adoptat modelul folcloric, ca într-un fel de invocație sau descântec: "Ieși, sfântule soare!/ Ieși din închisoare!/ De ne adu zorile,/ Cu privighetorile,/ ?i-ncălzește florile!/ Ieși din nor, de după nor!/ Dă verdeață luncilor!/ Loc de joc copiilor!" (Cântecul soarelui, p. 89). Am regăsit cu bucurie textul unui cântecel din copilărie, Vânătorul: "Iepurași, fugiți acum!/ Hai la crâng, nu stați în
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
de la Joyce la Kafka, Herman Broch și Musil. Există însă un element-surpriză: de unde au răsărit misterioasele universuri care, mai mult, se pretind și crepusculare? De unde ideea de asfințit, de sfârșit de drum, de iminență a umbrei într-o lucrare despre zorii modernității romanului european? Pentru o carte care glosează pe marginea unor proze de manual precum Omul fără însușiri, Pe falezele de marmură sau Călătorie la capătul nopții titlul este destul de curajos. Ceea ce nu înseamnă că nu-și atinge scopul: acela
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
vorba doar de o autointerogație esențială, care nu vizează doar realitatea amară a unei Europe Centrale abia ieșite dintr-un coșmar lung cât o jumătate de secol? Noaptea de la sfârșitul romanului va dura oare câteva ore, cât noaptea polară sau zorii rămân doar o iluzie?... Radu Aldulescu, Proorocii Ierusalimului, Editura Redacției Publicațiilor pentru Străinătate, București, 2004, 312 pag.
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
turgescence miroite dans l'acier/ infirme, quand tout est imminent et que le noir/ ressemble ŕ une porte d'or qui crčve.") și cu versiuni românești din Baudelaire ("Iubito, amintește-ți aceea ce văzum/ În ceas de vară blând,/ În zori: o mortăciune, la cotul unui drum,/ pe-un pat de prund zăcând.// Cu pulpele în lături ca târfa în călduri,/ În otrăvite spasme,/ Ea își rânjea placidă nerușinații nuri,/ Cădelnițând miasme./.../ Muscoii bâzâiau pe burta nămoloasă/ A hâdei scârnăvii,/ Legiunile
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
să ajung la Viena iarna. Pe frig, pe viscol, pe ninsoare. Am privit splendida clădire a Operei minute în șir, noaptea. Ningea și ea strălucea, rece și provocatoare, în lumina proiectoarelor. Am amînat întîlnirea cu tot ce înseamnă asta pentru zorii zilei următoare. Am mîncat un Sachertorte și m-am întors încet spre hotelul unde locuiesc: Beethoven. În spatele celebrului Theater an der Wien, acolo unde compozitorul a stat un an, într-o cabină, și a compus Fidelio. E liniște. Nu pot
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
în fundul grădinii la privată și, lângă potecă, văzuse ceva alb scânteind în grămada roșcată de bolovani de calcar, pe care Mitică se gândea să-i folosească la ridicarea unui șopron. Era marmora. Bustul decapitat. Spălat de aversa violentă căzută în zori și care acum strălucea în bătaia puternică a soarelui de la miezul verii...Cât trecuse pe-acolo, zi de zi, vreo trei sțăptămâni, dacă nu și mai bine, n-o văzuse, de praf... Ea pretindea că era un semn. Dar ce
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
vânt Cu șuier viscolește; Ei dorm adânc; și pe pământ Mereu troianul crește. Și stelele, privind la ei, Plâng lacrimi de scântei. Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o mare, Și crește, și sub el treptat Convoiu-ntreg dispare. Și-n zori tot câmpu-i învălit C-un giulgi nemărginit. Au fost! Acum ei unde sânt?... Un cârd de vulturi zboară Pe sus c-un repede avânt Și iute se coboară. Iar dintre brazi vine urlând, Urlând lupul flămând!... După aceste "ocoluri", ajung
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Tu ești ca floare albă de crin, Ce-n viață prin a ta prezență, Bucurând al meu sumbru destin, Ai luminat o existență. Acum brăzdează-n nori cocorii, Sub raza lunii până în zori, S-aude cântec de prigorii, Când blânda lună se-ascunde-n nori. Eu îți trimit a mea chemare, Spre tine iubit rătăcitor. Ca tu să-mi aducu alinere, Pe aripi de vânt,purtat de dor. Înlănțuiți în vraja serii, Sub clar de
SUB CLAR DE LUNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382672_a_384001]
-
o strună Care vibrează de-o mângâi! Atât doresc, să mă săruți, Să mă lipești duios de tine Apoi...să pleci și poți să uiți De n-ai simțit nimic din mine... Vreau să rămân cu insomnii În casa adorării zorilor Și necântate simfonii Să le murmur doar stelelor. Referință Bibliografică: Dorința - de Dragobete / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DE DRAGOBETE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382724_a_384053]
-
majoritatea, în ziua de astăzi. Și atunci, odată cu intrarea pe poartă, i se păru că în aer plutește ceva malefic, care o înconjoară. Sentimentul devenea din ce în ce mai acut cu cât se apropia mai mult de așezământul educațional. Era momentul în care zorii dimineții întâlneau razele lunii și nu se luminase încă. Când pătrunse în clădire, avu chiar senzația că se sufocă, că nu mai are aer. În față îi apărură instantaneu niște persoane cu fețe galben-pământii, cu ochii imobili, ca ai unor
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
copleșiți de atingeri nevinovate ce cald e anotimpul ce-ți curge prin vene un semn diafan al trecerii noastre în forme eterne un cânt prelungit în zgomotul nopții ce trece venind ce rămâne plecat spre alte așteptate începuturi sub alți zori neâcăpuți încă în cuvinte de AZED Anghel Zamfir Dan Referință Bibliografica: somnul de veghe al fetiței / Anghel Zamfir Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anghel Zamfir Dan : Toate
SOMNUL DE VEGHE AL FETITEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382721_a_384050]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > PRIMĂVARA Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1522 din 02 martie 2015 Toate Articolele Autorului PRIMĂVARA Zorile-și ridică pleoapa Din toate negrele adâncuri, Când prin fânețe curge apa Ca laptele din crude sfârcuri. Sub umbra unui nor, departe, Apare-un unghi sucit în negru, Sunt păsări călătoare, ‘n parte, În zborul cosmic, dar integru. E semnu-ntineririi
PRIMĂVARA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382734_a_384063]
-
Am văzut și unul care Avea gura cât un sac. Doi, pe mal, ca pe o scenă, Au cântat, soro-n duet Un imn și o cantilenă, De nu știu care poet. Și așa, în lunga noapte, Totu-a fost desăvârșit! Abia-n zori, cam pe la șapte, Cântecele s-au sfârșit. Au aplaudat, se pare, Un ceas broaștele din lac Și-au strigat în gura mare, Fără jenă: oac, oac, oac! În emoția creată Câteva au leșinat Și mai bine de o ceată, Pur
CONCERT ÎN LA MINOR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382746_a_384075]
-
În mâinile mele ca două petale! Jucăriile acelea din lemn și din piatră, Cioplite cu grijă, acolo, pe vatră... M-AM VISAT CU TINE... M-am visat cu tine, Mamă Și mi-e lacrima sărată, Noaptea-n valuri se destramă, Zorii limpezi mi se-arată. Ce mi-ai spus eu nu mai știu, Ca un fulg așa-mi erai În Poemul care-l scriu, În poemul ce-l citeai Ca pe-o dulce rugăciune Pe pământul plin de dor, Din acele
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
îl urmau pe străin. De aceea comisese această faptă urâtă pe întuneric, în afara cetății, pentru a zădărnici lucrarea omului venit de la capătul lumii să citească Evanghelia, stricând vechile credințe strămoșești. Zăcu acolo bietul Teodosie fără cunoștință toată noaptea, doar spre zori își reveni și își aduse aminte de bătaia cumplită din seara trecută, după care începu să se roage. Când se făcu ziua plină, porni încet, de-abia pășind de durere, către chilia sa de pe munte. Acolo găsi ceva apă într-
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
Ochi gingași, fugari în noapte, de ce sunteți rătăciți? Unde stați, unde-nnoptați, ori îmi sunteți călători? Obosiți păreți pe boltă... ochi frumoși, seducători! Grija, cine vă mai poartă?... V-aș dori surâzători: Să v-aprindeți, mici steluțe, să luminați până-n zori. Să rămâneți sus pe boltă, și atunci când este soare, Nevăzuți să-mi lăcrimați - prinși de dor și-nfiorare. Numai eu vă știu și-aștept, ca în noapte s-apăreți, Sus, lângă Steaua Polară -, unde veșnic rămâneți. Mă priviți, fiori îmi dați și-
OCHI DE FATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382750_a_384079]
-
îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
și iubire de frați și toate durerile istoriei sunt ispășite prin Crucea și Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Postul este casa cea adevărată a neamului omenesc, împlinirea vocației de hrănire din lumina lui Dumnezeu: „Strălucit-a nouă luminat ca niște zori razele pocăinței, luminând intrările înfrânării“. Raiul este personalizat și devine raiul lăuntric al virtuților ascetice: „Raiule preacinstite, podoaba cea frumoasă, locașul cel de Dumnezeu zidit, veselia cea nesfârșită și desfătare, mărirea drepților, frumusețea profeților și sălășluirea sfinților, cu sunetul frunzelor
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
capu-și saltă, La fel albăstrelele, Nuferii plutesc pe baltă, Bucurând ostroavele. S-au trezit și brotăceii, Sălciile au mugurit, În pădure brebeneii Dau îndemnuri la privit. Ce mai cântec, ce culoare Primăvara a adus, E moment de-nviorare, De cu zori până-n apus. E frumos și este bine Când e pace pe pământ, Dar de nu-I Isus cu tine, Ești purtat ca frunza-n vânt! Bucurați-vă de viață, De căldură și frumos, Dar nu neglijați povața, "Căutați-L pe
O ETERNĂ PRIMĂVARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382785_a_384114]