1,209 matches
-
știrile de dimineață. Apa fierbe, adaug cafeaua, telefonul sună insistent, cafeaua dă pe dinafară, mă grăbesc, ridic receptorul, aud un glas, schimb câteva cuvinte, în timp ce promisiunile curg mincinos printre știrile transmise. Inima începe să bată mai repede și-n țeastă zvâcnește ceva ce se numește creier. Dintr-o dată mi-aduc aminte că trebuie să iau medicamente pentru tensiune, pentru circulație ... Așa spune medicul: „Nici o zi fără ele!” și asta fiindcă inima a devenit stăpâna voinței, trimite sângele prin traseele care-i
SE NUMEŞTE STRES... de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341729_a_343058]
-
să nu te dezintegrezi. m-ai fi atins, dar ți-a fost frică să nu mă topesc. ne-am privit doar cu ochi, o mie de cuvinte cu buze, o mie de săruturi. tremurând de dor și așteptare cu tâmplele zvâcnind de năvălnicia gândului și cu inimile surâzând în tandrețea momentului. Nu ne-am atins dar ne-am agățat disperați unul de celălalt, de frică să nu cădem de pe planetă. Referință Bibliografică: năvălnicie / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NĂVĂLNICIE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340663_a_341992]
-
iertarea nu s-a inventat încă. în căderea lor stelele spintecă cerul și se cuibăresc în copci de gheață devenind apoi fulgere care spintecă același cer iar și iar. umbrele ni se suprapun și inima ta tresare atunci când inima mea zvâcnește. dar ochii nu ni se mai întâlnesc în schimb echitabil de energie calorică. pășim însingurați vinovați fără vină părtași ai unui ieri neîntâmplat încă Referință Bibliografică: stingheri / Nuța Istrate Gangan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 521, Anul II, 04
STINGHERI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340670_a_341999]
-
iar bunicul din partea mamei se plângea că, din cauza secetei, recolta va fi slabă. Într-o noapte, am visat că udam lanul de porumb cu o stropitoare. Căram apă din Visa, de la aproape un km. Arșiță și efortul făceau să îmi zvâcnească tâmplele. O voce m-a oprit: - Stai, nu așa! Plantele au nevoie de o altfel de apă! M-am trezit. Stăteam pe pat, în genunchi, mă rugam. Cum m-am rugat, nu am putut să-mi amintesc, dar afară începuse
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
semilună. În vatră, zgândărat de Unchiu, focul împroșca în penumbră scântei. Mi-am petrecut brațul stâng pe după ciubăr și m-am lăsat în genunchi. Înfiorată de răcoarea muntelui, palma dreaptă a străpuns străgheața încet, prin acea semilună ce părea că zvâcnește. Străgheața s-a despicat, mi-a cuprins brațul tot mai adânc înfipt; zărul ieșea pe lângă braț, fierbinte, înroșit de o flamă înaltă ce tocmai țâșnise din foc. În câteva minute, cu mișcări blânde, am sfărâmat străgheața într-un amestec omogen
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
Îl ridică de aripi, cu o mână îl ține de picioare și cu cealaltă îl prinde imediat sub cap, o extensie și‑o apăsare și îi decuplează coloana vertebrală, de parcă l‑ar scoate din priză. Ochii se închid, corpul mai zvâcnește - descărcări nervoase involuntare, mi‑a spus, cum tremură o mașină după ce‑i oprești motorul -, se simte cheagul de sânge adunat în gâtul moale, cald. „Îmi pare rău, dar suferă și e un risc pentru ceilalți”, a ținut să‑mi spună
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
Eu vin la tine, mamă!” Durerea-n ele scurmă Și a plecat Poetul Pe calea lui cea dreaptă, Știa de multă vreme Că Mama îl așteaptă; Scârbit de-această lume, De tot ce-n ea se-ntâmplă, Îi auzea chemarea Zvâcnind adânc sub tâmplă... Când trupul, plin de patimi, L-au dus atunci la groapă, Durerea ei flămândă N-a vrut să-l mai încapă! ”Eu vin la tine, mamă!” Și parcă-l văd de-o vreme Cum stă și îi
EU VIN LA TINE, MAMĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343955_a_345284]
-
la tine?” „De multe ori”. „Am nevoie de liniște”. „O vei avea. Pe malul unei ape. Al unui râu cu sălcii, cu nuferi răzleți. Sau în preajma unei mănăstiri din munți, atunci când bat clopotele, toaca. Eu sunt vie, tumultuoasă, inima-mi zvâcnește, când văd o femeie lângă tine...” (Autodialog IX) Atunci când ești îndrăgostit, gândul îți fuge mereu în altă parte, mereu la cel dorit, adorat... numele lui apare mereu pe buze. Când împlinirea este totală, în actul iubirii, dăruirea este fără opreliști
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
o carte dedicată Doamnei unui Poet veritabil, capabil să trăiască, cu iubita-i soție, visul celtic, să înțeleagă că ‘s-au unit dinspre moarte’ și că ‘se vor uni din nou/ zburând/ și liberi/ și eterni/ și jubilând/ ca flacăra zvâcnită din cenușă’... Păstrăm momentul de reculegere. O simt pe Olimpia-Octavia, trecând prin spatele meu, spre Poet. Și-mi vine să mă uit într-acolo. Să văd dacă îl ia de braț. Dar rămân nemișcată. Ascult tăcerea. Particip la ea. Doar
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
și enigmatica sirenă dansa, așa cum numai o fostă colegă de liceu mai dansa. Brusc își aminti de petrecerea de la sfârșitul liceului. Doamne! Așa tremura trupul acelei foste colege...Și tot așa se unduia, când încolăcindu-se pe trupul lui, când zvâcnind în refuzul atingerii. Ooo, murmură uluit, dansezi ca Irina...Tâmplele începură să i se zbată, urechile să-i vâjâie, se înroși... Nu cumva?.. Îmi amintești de... --Da! Eu sunt! șopti ea, mi-ai simțit trupul. 18-Iubire disperată Cu vocea sugrumată
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
prinzi și altfel de pește? - Tu ai vrut-o, stai că-ți dau eu ție ce meriți, obraznicule! Altfel de pește zici? Îți arăt eu acum ce pește prind, ca să te înveți altădată cum să vorbești la adresa mea ! Și brusc, zvâcnește de pe bancheta ei și mă doboară în barcă. Se așează cu îndemânare deasupra mea și începe să mă sărute peste tot corpul, să mă muște ușor, pe unde putea prinde cu dinții săi mărunți și cu o strungăreață delicioasă la
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
fiecare petecuț de piele înroșită. O mușcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruiește cu atâta patimă! Simțeam că am pătruns până în străfundurile neexplorate încă, însă ea se încorda, zvâcnea în stânga și în dreapta și apoi, relua acest dans până rămânea înțepenită, strângându-mă în brațe, cu unghiile înfipte în carne. Explozia celor două descătușări ne-a paralizat corpurile. Nu mai puteam face nicio mișcare câteva clipe. Ușor, ușor, ne-am
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
culcat pe spate. Avea ochii ușor întredeschiși, de parc-ar fi urmărit ceva pornit spre zare. Fața-i albie, lipsită pe veci de griji, părea de marmură... La căpătâi fata-i potrivise lumânărică, iar alături găina cea albă încă mai zvâcnea ușurel din gheare, capul rupt aruncând de la câțiva pași ultimele clipiri îndurerate. După ce-l mai privi o dată, fata apucă pe cărarea spre iaz. În urma pașilor ei, florile din marginea potecii picurau cenușă... Referință Bibliografică: Nădejdea lui Năpastă - Premiul al II
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
Mocanu, publicat în Ediția nr. 1313 din 05 august 2014. În adânc de noapte se auzeau lacrimi în cădere atunci am văzut durerea ta răsfrântă pe soclul inimii, trăită-n tăcere, pe care și talpa pământului adânc o simțea, tâmpla zvâcnea sub sărutul ce abia se contura ai rămas tăcut în îmbrățișarea mea suferința se estompa suspinul se pierdea printre genele dimineții un zâmbet creiona pe chipul tău calm împăcarea cu sine. Citește mai mult În adânc de noaptese auzeau lacrimiîn
ANTONELLA MOCANU [Corola-blog/BlogPost/343221_a_344550]
-
printre genele dimineții un zâmbet creiona pe chipul tău calm împăcarea cu sine. Citește mai mult În adânc de noaptese auzeau lacrimiîn cădereatunci am văzutdurerea ta răsfrântăpe soclul inimii,trăită-n tăcere,pe care și talpa pământuluiadânc o simțea,tâmpla zvâcnea subsărutul ce abia se conturaai rămas tăcut înîmbrățișarea measuferința se estompasuspinul se pierdeaprintre genele diminețiiun zâmbet creionape chipul tău calmîmpăcarea cu sine....
ANTONELLA MOCANU [Corola-blog/BlogPost/343221_a_344550]
-
Ediția nr. 1313 din 05 august 2014 Toate Articolele Autorului În adânc de noapte se auzeau lacrimi în cădere atunci am văzut durerea ta răsfrântă pe soclul inimii, trăită-n tăcere, pe care și talpa pământului adânc o simțea, tâmpla zvâcnea sub sărutul ce abia se contura ai rămas tăcut în îmbrățișarea mea suferința se estompa suspinul se pierdea printre genele dimineții un zâmbet creiona pe chipul tău calm împăcarea cu sine. Referință Bibliografică: Durerea ta răsfrântă / Antonella Mocanu : Confluențe Literare
DUREREA TA RĂSFRÂNTĂ de ANTONELLA MOCANU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343219_a_344548]
-
lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar greierii vioi mai cântă sub fereastră, imnul verii.Se cheamă: „aleluia”, și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc călcâile de doruri, iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva zboruri în doi. Frunzărind speranțele de pe alei. Referință Bibliografică: Tablou de toamnă cu final în doi / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 626
TABLOU DE TOAMNĂ CU FINAL ÎN DOI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343625_a_344954]
-
ascultătoarele, e întuneric, unde vă duceți? - La Urși. - Au. - E un sat cu bătrâni mulți și copii. - Tocmai că pe drum merge un moșneag și nu se uită unde sprijină bastonul. Maestre, veți strivit, una cu pământul. - Vioara dumneavoastră, își zvâcnește una abdomenul. Și-aruncă alta ochii. - Va să zică, mă strivește. Nu mă strivește, la revedere, hai Micșunica. Jucau biliard iepurii cu șoriceii. Ăștia credeau că bila e ghem de coadă de mâță albă, s-apucă să cânte „noi suntem taraful Chiț
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
piatră a gândurilor mereu născută niciodată terminată mereu așteptată niciodată sosită decât atât cât o atingere a unor orbite oarbe printr-o daltă a adevărului practic sunt femeie și nu știu dacă femeia este tot om atunci când din piatra alegerilor zvâcnește dureros printre umbre cu pas agale mă îndepărtez de piatra pe care sculptorul orb o lovește cu migala unui vis neîmplinit oval Anne Marie Bejliu, 11 august 2015 Referință Bibliografică: din piatră / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DIN PIATRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340225_a_341554]
-
cioc Mi-aș dori să stea pe loc, Tu te faci că nu le vezi... Din mesteceni lăcrimând, sevă nouă peste iarbă, Muguri în zăpezi să fiarbă, să răsară flori de gând... Ghiocei se străduiesc să străpungă iar asfaltul Inimii zvâcnind în altul...de iubire prevestesc... Știu că ești și știi că sunt...prin parfumul din petale Toate dorurile tale mi le-nchini pân' la pământ... Să erupă-n noi un gheizer, un pulsar incandescent Disecând un dor latent, cu precizie
DACĂ NU VEI APĂREA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377602_a_378931]
-
din pat, o chema să se culce. -Vino odată Emma, e târziu. -Da vin!, îi răspundea. Dar fiindcă lumânările îi băteau în ochi, Charles se întorcea cu fața la perete și adormea. Atunci emma o zbughea, ținându-și răsuflarea, surâzătoare, cu inima zvâcnind, dezbrăcată. Rodolphe avea o manta mare; o învelea întrânsa toată, și, cuprinzând-o de mijloc, o ducea fără să scoată o vorbă până în fundul grădinii, în chioșc, pe aceeași bancă de leațuri putrede unde altădată Leon, în nopțile de vară
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > RĂMAS BUN Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului Am răni pe partea aceasta de privire... Mângâie-mă cu o nouă viziune pe crestătura sufletului! Zvâcnesc încă înăbușiți irișii amintirii... Șșșșt! Îmi iau rămas bun de la acest anotimp într-o oglindire. Las în urmă ținutul iernatic, încețoșat de capriciul vântului. Șșșt!Să nu tulburăm cursul firesc al naturii! Hai! Treci!Ți-ai împlinit rostul, iarnă! E
RĂMAS BUN de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377600_a_378929]
-
Într-o rochie de bal Însă sufletul mă-ndeamnă Să-ți pun haine de hamal Și-n dezmăț de frunze moarte Fără să-ți cunoști finalul Să porți cuferele sparte Să acopere fundalul Pânzei ce imploră jertfa Verdelui ce-adânc zvâcnește Fluturând în vânt eșarfa Ce-n lumină șerpuiește. Te-aș picta ca pe-o fecioară Despletită de orgolii, De pudori din lumi de ceară, Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putere Să te simt ca altădată, Văd în tine
TABLOUL TOAMNEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377609_a_378938]
-
2017 Toate Articolele Autorului Peste oraș înserarea se prăvălește odată cu țipătul stolurilor de ciori - strident precum alarma antiaeriană sau bufnetul capacului de tomberon grăbit să își ascundă conținutul- scurtcircuitând sistemul locomotor al robotului de serviciu căruia doar mâna-i mai zvâcnește în reflexul de a răsfoi butonând la întâmplare paginile cotidienei biblii ce etalează licărind perfid aceleși atitudini chipuri ipostaze infestate precum ciuma bubonică pe toate programele între pauzele de refacere a strălucirii cu make-up -ul cucernicei invocări a numelui Celui
ÎNTUNECARE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377666_a_378995]
-
tari, de esențe, Sau vreun ciorchine strunjit cu migală Dintr-un salcâm, reglând în timp cadențe. E-un dar sfințit ce an de an ne vine, Ne-mpărtășim cu toți în frumusețe, Ne-ating cu-aripi de înger ploi divine, Zvâcnind în noi cu stropi de tinerețe. Culcuș își face primăvara-n noi, Adânc în suflet zămislind culoarea, Când înfloresc întru miresme ploi, Și ne îmbie de departe zarea. Mă-mbrac în văluri adiind pe glezne Când calc covorul fraged de
PLOUĂ CU MIR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378493_a_379822]