938 matches
-
ochi și‐ i pun în șold cercul perfecțiunii, Ce‐ i făcut din ceară Pe care‐atât frățânii morți și‐ l doriră. și‐am rămas cu mama‐ n față! E rândul Să‐ i mișc părul în țărână, alb, Ce se va zvârcoli Ca un mănunchi de viermușori ținuți captivi. Din volumul Poeme și proză Ediție alcătuită de Mircea Coloșenco Editura Opera Magna, Iași, 2008 Eugen Jebeleanu (n. 24 aprilie 1911, Câmpina ‐ d. 21 august 1991, București Ca poet amintim culegerile de versuri
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-ți pierde concentrarea! Mergi mai repede. Abaterile din drum nu aduc decât necazuri. — Ce-i cu Domnia Sa? Cu toții se întoarseră. — Uite, acolo! Dintr-o dată, păliră. Cam la o sută de pași în fața lor, Mitsuhide căzuse de pe cal. Mai rău, se zvârcolea pe pământ, gemând în agonie, și părea să nu se mai poată ridica în picioare. — Stăpâne! Shigemoto și Tatewaki descălcară și fugiră la el, încercând să-l salte la loc în șa. Dar Mitsuhide nu mai avea voința să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se folosea un sistem de salve alternative. Astfel, după fiecare rafală, o alta se repezea asupra inamicului, în succesiune rapidă. În fața unei asemenea apărări, armata atacatoare începu să se rostogolească de-a valma. Printre norii prafului de pușcă, se vedeau, zvârcolindu-se la pământ, răniți fără număr. — Sunt pregătiți! — Stați! Înapoi! Comandanții clanului Tokugawa răcneau ordine de retragere, dar soldații intrați deja în vârtoarea luptei nu puteau fi opriți chiar atât de ușor. Kyutaro văzu că sosise clipa și le strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceți-l la Mine." 20. L-au adus la El. Și, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pămînt, și se zvîrcolea făcînd spumă la gură. 21. Isus a întrebat pe tatăl lui: Cîtă vreme este de cînd îi vine așa?" "Din copilărie", a răspuns el. 22. "Și de multe ori duhul l-a aruncat cînd în foc, cînd în apă, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
i-am văzut un început de zâmbet în colțul gurii și o anume lumină în ochi. Zâmbet care ar fi vrut să spună: “Mare pișicher și gândul cela de veghe al tău. Nu te iartă nici de te-ar vedea zvârcolindu-te ca un bolnav de lingoare. Și bine îți face!” “Mulțumesc de încurajare, părinte!” - i-am răspuns eu în gând, întorcându-mi involuntar privirea spre chilie, unde, lipită de trunchiul nucului din grădiniță, ședea... ea. Am clipit de câteva ori
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
anafurå scuturatå de preot la sfarsitul slujbei de curåțire a sufletelor Când secetă se înståpânea arzåtoare înfrigurând gândurile lipsite de pâinea speranțelor de-a avea dupå ce så bem apå care apå clipocea în orizont despletitå față morgana cu ciulini zvârcolind pulberea vârcolaci cålårind mareele de foc înspre miazånoapte Când credințele se rezemau doar în sårbåtori și pomeni și rugåciunile se råcoreau în prealabil cu înjuråturi adresate facturilor mamei și tatålui lor de taxe și prețurilor pe sută de grame de
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1640]
-
fii sigur că te aștept!... Am mâncat în tăcere, iar la sfârșit bătrânul m-a trimis, ca de fiecare dată, la culcare. M-am întins în hamacul știut cu gând să ațipesc, dar, ca niciodată, nu aveam astâmpăr. M-am zvârcolit ca șarpele pe jeratic. Mereu îmi aruncam privirea spre locul unde știam că trebuie să se afle călugărul. Îl vedeam cum își căuta de lucru, în silă parcă. E toamnă și nu mai are ce face în grădină, decât s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
atunci l-am văzut: Stanley Prizbecki, îmbrăcat cu o jachetă din piele neagră și cu mai multe lanțuri de aur. El și Vivian își aruncau priviri seducătoare din colțuri opuse ale încăperii, în vreme ce o blondă ca o păpușă Barbie se zvârcolea, cățărată pe el. Dintr-o dată, mi-am dat seama că dacă nu luam imediat o gură de aer proaspăt, eram în pericol să vomit în fantâna cu șampanie roz din holul de primire. Mi-am înșfăcat haina de oaie (un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și se uită la el. — Ăsta pentru ce-i? Pentru tine, dragule. Lapte de noroi. Femeia îi înălță puțin trupul și i se așeză pe piept. — Deschide gura, zise ea. Gaskell Pringsheim se uită la ea înnebunit. începu să se zvârcolească. — Ești nebună! Ești țicnită! — Haide, haide, stai așa, liniștit, și n-o să te doară. O să se termine repede, iubitule! Moarte naturală prin înec. în pat. O să rămâi în istorie. — Curvo, curvă ucigașă... — înspre Cerber, zise Sally și-i turnă apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de balustradă și, săltându-și sutana deasupra genunchilor, urcă la bord. Jos, în cabină, Sally stătea cu privirea fixată pe casca de baie. Se umfla și se dezumfla, se întindea și se strângea pe fața lui Gaskell, iar Sally se zvârcolea de plăcere. Era cea mai eliberată femeie de pe planetă - cea mai puternic eliberată. Gaskell murea, iar ea avea să fie liberă să stea cu un milion de dolari în cont. Și nimeni n-o să afle niciodată nimic. Când Gaskell o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un bărbat care, din câte a reușit el să remarce din privirea rapidă aruncată asupra lui, nu avea nici un fel de față. — Eu... începu el, după care se opri. Bărbatul de pe pat se rostogoli pe podea și începu să se zvârcolească acolo într-un stil extrem de neobișnuit. Părintele St John Froude se uită la el îngrozit. Nu numai că bărbatul nu avea nici un fel de față, dar îi mai erau legate și mâinile la spate. Dragul meu, rosti parohul, terifiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fotoliului și încercă să înghită un nod. Nu era ușor. Apoi, înfrângându-și spaima - explicabilă - că fusese lovit de delirium tremens mult mai repede decât se aștepta, izbuti să deschidă gura. Ridică-te, copila mea, icni el în timp ce Eva se zvârcolea pe covorul din fața lui. O să-ți ascult confesiunea. 20 Inspectorul Flint opri magnetofonul și se uită la Wilt. — Ei? — Ei ce? întrebă Wilt. — Ea este? Este doamna Wilt? Wilt dădu din cap: — Mă tem că da. — Cum adică te temi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
rama de lemn vechi, nimeni! Șoferul privește încordat, prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni. Stinge motorul și farurile, așteaptă, la pândă... Dar Dominic nu mai e în ușă. Dominic doarme, gol, pe canapeaua îngustă. Se zvârcolește, visează că șoferul îl pândește și se zvârcolește transpirat, să scape. Două subțiri dâre fosforescente, asta e tot. Șoferul nu se mai vede, doar cele două trasee luminoase ale ochilor lui fosforescenți îl urmăresc de departe, din cabina mașinii. Veghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prin geamul murdar al cabinei. Nu, în ușă nu e nimeni. Stinge motorul și farurile, așteaptă, la pândă... Dar Dominic nu mai e în ușă. Dominic doarme, gol, pe canapeaua îngustă. Se zvârcolește, visează că șoferul îl pândește și se zvârcolește transpirat, să scape. Două subțiri dâre fosforescente, asta e tot. Șoferul nu se mai vede, doar cele două trasee luminoase ale ochilor lui fosforescenți îl urmăresc de departe, din cabina mașinii. Veghea îndârjit și cu ură, de departe, mângâindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unchiule Nat. Am închis ochii și am băgat coceanul ăla plin de vinișoare în gură și, puțin câte puțin, l-am înghițit pe tot. A fost oribil. Nasul mi se freca de vintrea lui împuțită și bietul meu stomac se zvârcolea tot pe dinăuntru, dar știam ce fac și mă bucuram. Tocmai când era gata să ejaculeze, l-am scos din gură și l-am terminat cu mâna, în așa fel încât prețioasa spermă să mi se împrăștie peste tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fiind că durerea continua să se acumuleze, urcând către niveluri insuportabile de intensitate, m-am gândit că mi-a sosit clipa. Am încercat să mă ridic în picioare, dar după doi pași m-am prăbușit și am început să mă zvârcolesc pe podea. Mă țineam strâns de piept cu ambele mâini, respiram cu greutate și Joyce mă strângea în brațe, privind în jos la chipul meu și spunându-mi să mă țin tare. De undeva, de departe, am auzit-o zicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
camera de hotel, mă întreb dacă n-ar fi bine să trag un pui de somn câteva ore, înainte de zbor. Dacă aș reuși, drumul ar fi mult mai suportabil. Pe de altă parte, nu vreau să stau întinsă în pat, zvârcolindu-mă, cu un ochi la afurisitul de ceas. Asta se întâmplă desori. Nu mă număr printre oamenii care adorm de cum pun capul pe pernă. Mi-ar plăcea să fiu așa. Uneori văd pasageri dormind în scurtul drum de la Dublin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
30, mi‑am plătit întreaga datorie. Mi‑am plătit absolut toate sumele restante. Îmi permit un mic surâs, amintindu‑mi ce față a făcut John Gavin când i‑am înmânat tot bănetul ăla. Îmi doream foarte mult să‑l văd zvârcolindu‑se și foindu‑se și simțindu‑se prost. Dar, trebuie să recunosc că, după primele câteva mii, a început să zâmbească și să‑și cheme colegii să asiste la distracție. Iar, în final, mi‑a strâns mâna foarte călduros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se reunesc. Își amintește cum, odată, Yu i-a descris sentimentele lui atunci când compunea la ordinul ei: e sunetul a sute de motoare de locomotivă, care pufăie fum și pun pistoanele într-o mișcare viguroasă. Notele se tensionează și se zvârcolesc până în pragul ruperii. E ca și cum compozitorul a fost sugrumat de ghearele nebuniei și a luat fiecare notă separat de pe cârligul minții sale, aruncându-le apoi pe toate laolaltă într-o căldare imensă și începând să le amestece. Și apoi urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îl certă Toinette, indispusă și iritată la culme din cauza covorului compromis. Doar te-am prevenit! Cu măselele nu te joci. Uite, uite în ce hal arată covorul acum! ― Julien! Mmm! Cheamă-l pe Julien! Ledoulx se târî până la un fotoliu, zvârcolindu-se neputincios când pe o parte, când pe cealaltă. Mor!...Mmm!... Mor!... ― Trebuia să-ți cauți un doctor priceput, așa cum te-am tot sfătuit. Nu înțeleg ce-ai așteptat? Nu pot să înțeleg și pace! Când e vorba de măsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spuse că nu se simte în stare să se dea jos din pat să-l conducă de cât îi e de rău. Să tragă ușa după el, și numaidecât în urma zgomotului yalei, copilul începu să se răsucească și să se zvârcolească în ea. Ca și cum atâta așteptase, să scape de dușmanul lui și să rămână doar cu ea să se zbenguie-n voie. Cât stătuse taică-său acolo nu se mișcase, stând ca și ascuns și ținându-și parcă respirația. Cu Mirela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
știe?” „Tocmai”, a făcut doamna Sanowsky. „Ai deja bilete de avion?” a vrut Toni să afle. „Da, le-am cumpărat ieri. Cu banii de ajutor pe o lună.” A doua zi dimineață, tata s-a trezit devreme. Înainte de asta, se zvârcolise multă vreme în pat. S-a sculat, și-a scos haina de la pijama și s-a dus în baie. Când s-a întors, avea pielea jilavă și era proaspăt ras. Știam, fără să-l privesc. Aveam deja experiență. Când călătorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de sete, spune el, adu-mi un pahar cu apă, iar eu ripostez, nu am timp să mă îngrijesc și de tine acum, Noga este în întârziere, la fel și eu, iar el încearcă să stea în șezut, îl văd zvârcolindu-se în pat cu mișcări greoaie, îi tremură brațele bronzate, fața i se înroșește din pricina efortului și a jenei și șoptește, Naama, nu mă pot ridica. Ea a auzit imediat, într-o clipă era din nou lângă pat, cu peria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de o frumusețe pierdută peste noapte, toate de aceeași culoare, o nuanță unică, nisipoasă, cenușiu-aurie, ca o uniformă pe care îi este interzis să o schimbe, uniforma soarelui și a prafului, și încerc să îl tămăduiesc din priviri, frica se zvârcolește înăuntrul meu ca o larvă păroasă, dacă a venit momentul de care știusem dintotdeauna că nu îl voi putea feri, momentul în care viața se va rupe în două, în care nimic din ce va urma nu va mai semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Udi îmi spusese să o mai ținem o zi sau două, mama mă privește preocupată, însă nu întârzii prea mult acolo, peste o oră și jumătate mă întorc să o iau, îi spun eu și dispar, în trupul meu se zvârcolește deja dorința de a-l vedea, stau ținându-mi respirația în fața ușii care se deschide întotdeauna imediat înaintea mea și care acum nu se mai deschide. Dezamăgită, mă sprijin de balustrada rece a scărilor, incapabilă să-i suport absența, aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]