1,154 matches
-
orantă, ce a fost pictată pe un vas care, după grosimea pereților, pare să fi fost de dimensiuni mai mari decât precedentul (fig. 8/2a-b). Acesta s-ar putea înscrie în categoria a III-a, vase cu corp bombat (dar zvelt) de la Cucuteni-Cetățuie (M. Petrescu Dîmbovița. M.-C. Văleanu, 2004, p. 166). Pictura este, și în acest caz, deteriorată, dar se poate observa fondul alb al vasului, peste care s-au așternut motivele decorative, care acopereau în întregime corpul și umărul
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Îndepărtându-se de efortul atingerii stării pure de poezie cu valențe metafizice, Erezii marine (1980) evidențiază relația erosului cu spațialitatea, marea ritmând, stingând elanuri și ștergând urme ori ducând spre infinit sentimentul limitării ființei. Iubirea pentru androgin (femeia cu „trupul zvelt de băiat”), cu rezonanțe amintind de miturile Antichității elenistice, diversifică modalitățile de construcție a personajelor și, implicit, tipologia afectivă. Aceeași formulă se întâlnește și în Dimineața nuanțelor (1989), unde decorul marin devine scena confruntărilor dintre elementul masculin și cel feminin
MOTOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
The McKnight Investigators, 2003. Fairburn și Brownell, 2002. Stice, 2001. Bardone-Cone, 2006. Fairburn, 1993, 1997 și 2003. Persoana bulimică ar suferi de o formă particulară de "perfecționism clinic": urmărirea cu insistență a unui control alimentar strict și a unui corp zvelt (Shafran și al., 2002). Aceasta și-ar evalua în mod exagerat valoarea sa personală în funcție de alimentația sa, de greutatea și de silueta sa. Această modalitate de a funcționa după principiul "totul sau nimic" ar determina-o să urmeze regimuri alimentare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prin lanurile de „brit“, corabia Pequod își urma drumul spre nord-est, în direcția insulei Java; o briză ușoară îi împingea chila, astfel încît cele trei catarge înalte și ascuțite păreau să se legene, în seninătatea din jur, ca trei palmieri zvelți într-o cîmpie, sub o boare leneșă. Și mereu, la mari intervale în noaptea argintie, se zărea jetul acela solitar și ademenitor. Dar într-o dimineață albastră și străvezie, cînd o liniște nefirească domnea pe mare, deși aceasta nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să se încumete să treacă prin ape adînci împreună c-un căpitan lung ca un cocostîrc! Cînd ești mic, apa îți gîdilă repede bărbia și, atunci, începi să strigi „ajutor“, cerînd o barcă de salvare... Uite piciorul cocostîrcului! lung și zvelt, firește! La mai toți oamenii o pereche de picioare ține o viață întreagă, cînd le folosesc cu blîndețe, cum își folosește o bătrînică inimoasă caii de trăsură. Dar Ahab ăsta, e un vizitiu năpraznic. După ce și-a lăsat un picior
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înfățișarea căpitanului lor, se strînseseră roată la teuga, pînă cînd Ahab le strigă, plimbîndu-se tulburat pe punte: Ă Brațați vergile! Cîrma în vînt! într-o clipită vergile începură să zbîrnîie, corabia se răsuci într-o rînă, iar cele trei catarge zvelte dar puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar. Stînd lîngă bompres, Starbuck urmărea goana avîntată a balenierei, dar și mișcările lui Ahab, care șontîcăia pe punte. Ă Am stat în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ar fi dat seama că, așa cum privirea lui Ahab îi înspăimînta pe ei, propriii lui ochi erau îngroziți de privirea de nepătruns a partului; sau, în orice caz, erau adînc tulburați de ea în anumite momente. Căci, de la o vreme, zveltul Fedallah căpătase o înmlădiere atît de bizară și părea veșnic scuturat de un tremur atît de straniu, încît oamenii începuseră să se întrebe dacă era o făptură muritoare sau doar o umbră tremurătoare aruncată pe punte de trupul nevăzut al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe-o flamură lungile pene ale cozii. Balena părea însuflețită de o bucurie calmă, bucuria adîncă a unui corp uriaș care se odihnește în plină mișcare. Nici măcar Jupiter, înotînd ca un taur alb, cu răpita Europă agățată de coarnele-i zvelte și privind-o pieziș cu ochii săi galeși în goana lui spre patul nupțial de pe insula Creta - nici măcar Jupiter n-o întrecea în măreție pe Balena Albă, cînd înota atît de dumnezeiește. Cu fiecare val pe care-l despica și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sprinten mi-l slobod Un arc sunt tot și saltu-i gata, dar Mă trage-n jos piciorul meu din glod, Atârnă greu călcâiul meu murdar (Ă) Zăresc o clipă mare peste vreme, Elanuri noi Îmi cântă sub arcuș, E pasul zvelt, sub bucurie geme Și mor guzganii râncezi În culcuș. Ciocan și secere pe inimi cruce, se coace țara nouă, purpurie, Crești mândru semn, Înalt muncitorește, Să-mi fii tu lege dreaptă chezășie”. (Geo DUMITRESCU. - Socialism. În: Flacăra, nr. 16 (68
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
impune instantaneu atenției: Într-o vineri dimineață am găsit un necunoscut așteptându-mă la birou. Era un mexican bine îmbrăcat sau poate un sud-american. Ședea lângă fereastra deschisă și fuma o țigară rău mirositoare din tutun negru. Era înalt, foarte zvelt și foarte elegant, cu o mustață neagră frumos tăiată și părul negru ceva mai lung decât se poartă pe la noi. Era îmbrăcat cu un costum ușor de culoarea căprioarei. Pe nas avea ochelari de soare. Se ridică politicos. Chiar sub
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și obiectele grele care atârnă peste paturi, canapele, mese, și înlocuiți le cu altele mai ușoare; fixați-le contra căderii sau mutați-le astfel încât să nu vă pericliteze viața sau integritatea prin oscilații sau cădere. Asigurați piesele de mobilier grele, zvelte, suprapuse și înalte între ele, prin prinderea de un perete, grindă solidă, mai ales la etajele superioare și în locurile unde se aglomerează de obicei copiii. Amplasați toate aparatele grele sau pe rotile astfel încât să nu fie în vecinătatea ieșirilor
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
atât de despicat / Când iese lin din rochii / Pe-o margine de pat // Și de rușine-obrajii / Și fesele-ți se fac / Mai roșii decât floarea / Cea roșie de mac...”; „Sufletul meu blând ca boul / Care-ți rumegă furoul / Sufletul meu zvelt ca renul / Care-ți ia-n coarne sutienul, / Sufletu-mi crud ca coioții / Care-ți ronțăie chiloții” ; „Azi e joi, mâine e vineri, / Lasă-mă, fără rețineri, / Să-ți scot izmenuțele, / Sărutu-ți mânuțele, / Ca să-ți văd iar soarele, / Sărutu-ți picioarele
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
Emil Giurgiuca, în stilul său specific, le caracterizează astfel: „Din faza solarelor crâmpeie de vară, pur și simplu metaforică, o metaforă exterioară, plasticizantă, poezia lui, poposind un moment prin poetica conceptuală, a urcat la treapta de marmoră a stilului nou, zveltă și tristă ca o apă sublunară.” Sigur, în lirica de început se regăsesc toate stereotipiile verbale și imagistice specifice vârstei (aproape infantile), dar și climatului literar, matricelor formative ale anilor postbelici din Transilvania. Se practica atunci un neosămănătorism aproape agresiv
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
unei singure extravaganțe - o concesie făcută prințesei -, constând Într-un unic turn ascuțit, din care flutura un steag de culoarea lavandei. Înăuntru erau tapiserii pe pereți, o armură cu inscripție franțuzească deasupra vizorului și, Într-un costum mulat, negru, mama zveltă a Clementinei. Făcea exerciții cu picioarele. ― Ea e Callie, spuse Clementine. A venit să ne jucăm. Am zâmbit larg. Am făcut o tentativă de reverență. (La urma urmei, asta era intrarea mea În lumea bună.) Dar mama Clementinei nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
baie din nuferi. Înotând, Își scotea sutienul și rămânea fată. Dar când se punea În cap, Într-un grațios balet acvatic, trăgându-și slipul până la genunchi, ei, atunci era momentul ca țiparul să electrocuteze. Căci Îl vedeai acolo, pe trupul zvelt al fetei, Îl vedeai acolo unde n-ar fi trebuit să fie, un țipar subțire, maroniu, cu o Înfățișare ursuză, o specie pe cale de dispariție, și cum se freca Ellie de geam, iar țiparul se lungea din ce În ce mai tare și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
raportul Baronului trebuia să fiu la Palat mâine dimineață. Acum era prea extenuant să mă duc și acolo. Pe peronul alb și întins, protejat de frigul de afară de o cupolă de sticlă, se distingea o singură persoană. Era înaltă și zveltă, doar puțin atinsă de anii care au trecut peste ea. Părul lung și negru i se revărsa în cascadă peste o mantie cenușie, special căptușită împotriva gerului, și ochii verzi, încă pătrunzători, examinau fiecare față. Se uita debusolată în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
slab, cu părul încărunțit pe alocuri și dând să se rărească, mândru și îmbrăcat în mantia cenușie ornată cu flori argintii de iederă pe umeri. În dreapta sa, ținându-se de mână, stătea o femeie aproape la fel de înaltă ca și el, zveltă, cu părul negru și lung și ochii de un verde mai crud decât cel al pietrei de jad. Ghicise cine era bărbatul... Fugi înaintea mamei sale și o îmbrățișă pe împărăteasă cu drag pentru că nu o mai văzuse de luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tot încercat pana pe lângă Pollio, dar fără prea mult succes. Ce nu s-o duce moșul acasă? Uite cum îi tremură până și rămurica de măslin din vârful bonetei! În acest moment, parcă auzindu-i gândul, o siluetă înaltă și zveltă se desprinde brusc din grupul format de vestale și flaminice. Cu pas elastic, urcă treptele altarului. Este soția flaminului. — Doar n-o să stai aici până se întinde masa pe altarul Zeului? vociferează ea. — Ba da! se împotrivește cu încăpățânare bătrânul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În jurul taliei și-și răsuci șoldurile, ferindu-le din calea taurului printr-o media-verónica. Băiatul care spăla vasele, Enrique pe nume, Îl urmări cu o privire critică și batjocoritoare. — Cum e taurul? Foarte curajos, răspunse Paco. Uite. Îndreptându-și trupul zvelt, mai făcu patru mișcări perfecte, dezinvolte, elegante și pline de grație. — Și taurul? Întrebă Enrique rezemându-se de chiuvetă, cu paharul În mână și Încins cu șorțul său. — Se ține Încă destul de bine. — Mă scârbești. — Cum așa? Ia și-nvață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca acesta. Îl plimbau prin padoc și el Își ținea capul În jos, și când a trecut pe lângă mine am simțit un gol În stomac, atât de frumos era. Niciodată nu mai existase un cal așa de minunat și de zvelt, făcut anume pentru curse. Mergea În jurul padocului pășind cu grijă, liniștit, mișcându-se lin, de parcă știa exact ce are de făcut, fără să se smulgă, să se cabreze sau să-și holbeze ochii Înnebunit, cum fac gloabele alea dopate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
termină paragraful: „...âmbătrânitul Manolo n-a reușit să smulgă aplauze pentru pasele lui vulgare și așa am intrat În a treia parte a sindrofiei.“ Singur În mijlocul arenei, taurul rămăsese fixat În același loc. Fuentes se Îndreptă arogant spre el - Înalt, zvelt, cu brațele Întinse, ținând Între degetele fiecărei mâini câte un băț cu cârligul Întins drept În față. Fuentes Înaintă. În spatele său, puțin Într-o parte, venea un peon cu o capă. Taurul Îl privi și atunci nu mai fu hipnotizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își face datoria. În acel moment, un tânăr suplu cu trăsături fine se urcă În autocar. Lulu Îl salută și făcură schimb de documente. —Doamnelor și domnilor, permiteți să prezint pe domnul Maung Wa Sao. Și iată-l, un tânăr zvelt de douăzeci și șase de ani, Îmbrăcat cu o cămașă albă fără guler și pantaloni sport de culoare Închisă, cu părul negru și strălucitor și o tunsoare cuminte, și ochi absolut minunați: expresivi, buni, inteligenți și plini de Înțelepciune. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe cine ai mai scump, îți mărturisești satisfacția: "slujba a fost impozantă!" Și apoi o bucată de vreme pornești spre cimitir cu buchețelul de flori... S-a deschis ușa și a apărut, pe neașteptate, după obiceiul lui, amicul Coco. Sprinten, zvelt, grațios. Coco este un tânăr agreabil, superficial, ușor paradoxal, serviabil când nu i se cer servicii prea complicate, compătimitor pentru durerile vizibile, spiritual și amuzant întotdeauna. Poartă costume ultima modă, nu lipsește de la plajă vara, și la cazino este un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-l cu privirea: în ochii ei se citeau hotărâre și o uimire fără cuvinte. — E o mare onoare pentru mine, reuși să-i răspundă, înainte ca ea să-i întoarcă brusc spatele, fugind înapoi lângă protectoarea sa. Admirându-i silueta zveltă ce se îndepărta iute, pentru a se pierde repede în furnicarul războinicilor, simți născându-se în sufletul său și umplându-l cu totul o forță misterioasă și puternică și știu că avea să învingă - fu sigur de asta. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cap gepid, un anume Ardarich. Nu mă întreba unde și când. Dar de ce Balamber îmi dă atâta atenție? Ea ridică din umeri: Nu știu, o să-l întrebi pe el. Spunând acestea, se întoarse, trecu peste câteva trupuri și, cu pas zvelt, se îndepărtă. Sebastianus urmări, pe cât putu, cu privirea silueta sa subțiratică, în timp ce trecea fără prea mare atenție printre femeile cuibărite pe jos. O auzi bătând în ușă ca să i se deschidă din afară și apoi bufnitura ușii ce se închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]