648 matches
-
și-odată ediția de opere complete Gala Galaction, cu toate detaliile, indiferent de semnificația lor, care să ne lămurească pe deplin. Poate că lipsesc câteva piese de aderență ideologică la regimul comunist (sper ca omisiunile, dacă există, să fie involuntare). Puse în relație cu mărturisirile refractare la comunism din jurnal, ne pot conduce la întrebarea dureroasă și ireverențioasă: a avut Gala Galaction o conștiință duplicitară? Am putea răspunde numai dacă documentația și restituirile ediției realizate de Teodor Vârgolici ar fi complete.
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
alergat). Eu mă aflu între capetele ecuației, mă ocup de "știința literaturii", în parte știință, în parte literatură. Sunt contaminat de aceasta, mă pot retrage în aceea, chiar prin eseuri. Obiectul e "romantic", metoda e "clasică". O mixtură care mă pune în relație cu ceea ce e "problematic" (în sens de îndoielnic, germanul "fragwürdig"), dar rămân cu picioarele pe un teren stabil. Nu divaghez, să știi, nevrozele noastre țin în egală măsură de individualitate și de profesie. Mai e ceva: iudaismul se caracterizează prin
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
lăuntric-obscure pe care episodul religios din tinerețe l-a creat. Aici stă, în fapt, toată chestiunea: nu a fost un simplu episod biografic, printre altele. Practica duhovnicească a scrutării de sine, cât mai severă, exigentă, nemiloasă, poate fi, de asemenea, pusă în relație cu ,masochismul" moral-intelectual, spiritual și sufletesc al personajului predilect din Psalmi și din celelalte poezii. Cu sagacitatea cunoscută și cu doza de ironie necesară, criticul va vorbi într-un alt capitol al cărții despre actul poetic specific intelectual al ,a-
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
spune tot ce simte atât cât îi permite limba. Există asemănări între matematică și literatură pentru că și matematica delimitează spații, în cadrul acestor spații definește niște obiective și în cadrul obiectivelor definește relațiile. Și după ce a definit acest spațiu și totul e pus în relație se uită și vede care este regula acestor spații. Și nimic nu-l interesează din ceea ce este în afara acestor spații. Romanul lucrează cu aceleași metode. Există numai ce există în dreptunghiul cărții, aceea este lumea și în afara lumii nu mai
Peter Esterházy „Eu nu am probleme umane, ci probleme de elaborare“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7141_a_8466]
-
ca, recent, Edgar Reichmann din Paris o resping drept o încercare de "amalgam hidos"? Cum să știi dacă un anumit lucru este diferit de toate celelalte dacă nu-l compari cu nimic? Comparația permite să descoperi asemănări și deosebiri, ea pune în relație niște fapte, ceea ce înseamnă, după părerea mea, nu a le relativiza (procese de intenție mai mult sau mai puțin sofisticate pot desigur fi edificate oricînd, dar asta-i altă treabă), ci a le da un sens. Hannah Arendt, Raymond Aron
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
pe foarte mulți. Poeme în doi este un poem de dragoste secvențial, fragmentat în mici episoade vizuale („te privesc ca să te învăț”), căci ochiul înregistrează neobosit detaliile simple dar semnificative din care extrage o stare sau dimpotrivă pe care le pune în relație reflexivă cu un sentiment. Poemele sunt, din această cauză, cumva statice, căci privirii obsedată de atingere (uneori mediată de oglindă) nu pare să-i scape aproape nimic din ce ar putea fi un posibil argument al intensității percepției. O sensibilitate
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
fost croită întocmai pe calapodul lăuntric al omului astfel intuit. Creația poetică a lui Constant Tonegaru ni se înfățișează drept o placă turnantă între epoci. Am mai făcut o astfel de observație într-un comentariu mai vechi, în care-l puneam în relație pe poet pe de o parte cu Minulescu, Bacovia, Emil Botta (la care se pot asocia, desigur, Ion Vinea, Voronca, Roll etc.), iar pe de alta cu Marin Sorescu, Nichita Stănescu și cu optzeciștii. Circumstanță ce dobîndește un reflex dramatic
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
planurile. Așa se face că cel care se prăbușește în cursul unui dezastru nu cade din cauza dezastrului, ci din cauza deznădejdii ulterioare, și asta pentru că, singularinzîndu-și deznădejdea, o absolutizează: nu mai poate vedea nimic dincolo de ea, nu mai poate s-o pună în relație cu nimic, adică nu o mai relativizează. De aceea, oamenii se surpă psihic nu din pricina dezastrelor, ci datorită absolutizării deznădejdii. Urmarea e căderea pe care am descris-o la început, o cădere al cărei deznodămînt este fie sfîrșitul sinucigaș, fie
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
mai mici, de cele mai multe ori ostile unele altora”. După toate probabilitățile, autorul a preluat informațiile la mîna a doua, din presa franceză. Nu întîlnim nici o referință la Maiakovski sau Burliuk, în schimb sînt anexate abuziv futurismului școli poetice simboliste (acmeismul, pus în relație cu „mișcarea franceză numită paroxism”) sau postsimboliste (adamismul, care dezvoltă „o concepție anarhică a poeziei”): „Pe cîtă vreme acmeismul caută să-și realizeze idealul, asumîndu-și pe cît se poate mai multă cultură, adamismul o îndepărtează în folosul nudității de suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
memorabile — „omul mecanomorf”, „portrete-destin” etc. Meritul lor e de a fi scos definitiv producțiile urmuziene din zona derizorie a „farselor” comice și „absurde”. „Enciclopedismul” hermeneutic devine însă, de la un punct încolo, excesiv de pedant, frizînd uneori delirul erudit. Textele urmuziene sînt puse în relație cu nume sonore din marea cultură universală, de la Platon, Ovidiu, Bosch, Arcimboldo, Botticelli, Athanasius Kircher pînă la Sade, Fr. Schlegel, Kierkegaard, Dostoievski, Kafka, Camus, Jarry, Beckett, Picasso, Klee, de Chirico, Picabia, Duchamp... Ideea directoare privește acedia lui Urmuz (suferința melancolică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sincretice de artă nouă, relațiile privilegiate cu avangardele străine beneficiază de o atenție particulară în cadrul prezentei lucrări. Eforturile celor doi conducători ai revistei de a căuta în folclor și în bizantinism o posibilă tradiție autohtonă a artei nonfigurative au fost puse în relație cu demersurile artiștilor expresioniști de la revista tradiționalistă Gîndirea (un element de legătură reprezentîndu-l aici Adrian Maniu, „convertit” de la estetismul iconoclast și ironic al începuturilor la imagismul htonic de coloratură tradițională, din anii ’20). Format în mediile cafenelei simboliste, viitorul mentor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alte acte: muncă silnică), 5 ani degradare civică și confiscarea totală a averii, pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinei sociale”. Aceeași condamnare primește și Dumitru Stăniloae, cel mai cunoscut dintre cei 16 condamnați ai lotului Rugul aprins, care va fi pus în relație cu lotul Noica-Pillat în timpul anchetei prelungite. Catalizatorul grupării, călugărul Alexandru Teodorescu (alias Sandu Tudor, poet, eseist și gazetar recunoscut) are parte de cea mai grea condamnare: 25 de ani temniță grea și 10 ani degradare civică. Nu va mai ajunge
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
limba română, iar numele lor au fost citate în studii critice sau de literatură comparată. De cele mai multe ori însă operele scriitorilor din spațiul central-european erau privite ca apariții de sine stătătoare, rod al genialității scriitorilor în cauză, fără a fi puse în relație cu spiritualitatea central-europeană, singura capabilă să explice apariția unor asemenea problematici și modalități de exprimare artistică. La mijlocul anilor '80, Milan Kundera a scris un text încărcat de nostalgie și patetism, Tragedia Europei Centrale (vezi, Milan Kundera, Tragedia Europei Centrale în
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
1932 și 1934 nereprezentând, după cum observă editoarele în Notă asupra volumului IX, borne semnificative în activitatea gazetarului Vinea. Toate acestea ne sugerează că jurnalismul nu a reprezentat doar o ocupație utilitară pentru scriitor, ci o a doua natură, ce trebuie pusă în relație cu prima, care e literatura. E adevărat că publicistica nu-i mai interesează, ca lectură, decât pe cititorii profesioniști; totuși, ea se dovedește azi modalitatea prin care Vinea rămâne actual. Căci, după revelațiile pe care, în anii ’60-’70, ni
Publicistica lui Ion Vinea by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3859_a_5184]
-
altădată ca semn discret al purității sexuale a fecioarei. Dintr-un detaliu mărunt, complet nesemnificativ la prima vedere, Andrei Oișteanu reface o parte din harta mentală a unei lumi, raportul, echilibrul masculin-feminin din interiorul acesteia. Analiza legendei Sfîntului Gheorghe e pusă în relație cu o temă mai amplă, cea a labirintului - autorul descoperă între apocriful creștin și istoria răpunerii minotaurului de către Te-zeu mai multe analogii semnificative. Cît despre labirint, acesta corespunde unui anumit discurs despre Cosmos și Haos, tema mare a cărții
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
cuvânt (și se ține!), Eminescu sau despre convergență e un eseu inconturnabil. Nu din întâmplare am folosit cuvântul acesta. Căci, oricât n-ar fi văzut Călinescu ce zace în efemeridele eminesciene, raționamentele acestuia îi sunt extrem de utile Monicăi Spiridon. Ea pune în relație gazetăria poetului cu discursul public al înaintașilor (reinventându-i pe aceștia la fel cum îi reinventa și autorul Istoriei din 1941) și cu vârfurile publicisticii de după el. Perspectiva abordată e una, însă, mai puțin istoristă și mai marcat retorică. O primă
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
un an de cercetare în România postcomunistă, timp în care s-a angajat cu acte în regulă la trei unități reprezentative pentru economia din anii tranziției. În acest fel, ea conferă lucrării o dublă perspectivă comparativă: pe de o parte, pune în relație realitatea de azi cu cea din perioada comunistă, iar pe de altă parte, compară "capitalismul" tranziției cu cel din țările europene dezvoltate, care nu au cunoscut experiența unor regimuri comuniste. Analiza socială a autoarei pornește de la două constatări legate de
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
realităților de atunci la cele de acum, examen trecut, de asemenea cu bine, mai ales că nu lipsesc deloc similitudinile ușor ducătoare în ispită. Planurile în care se desfășoară cartea sunt mai multe. Autorul izbândește să le ordoneze, să le pună în relație și să tragă concluzii bune conducătoare de adevăr și învățăminte. Sunt avute în vedere în egală măsură aspectele demne de apreciat și cele demne de privirea noastră 5 critică, scriitorul în primul rând propunând aceste două coordonate, prin organizarea materialului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
într-un limbaj. La fel și nonsensul. În sine, sensul unui enunț este indeterminat, căci sunt posibile varii modalități de exprimare. Este indecis și neunivoc, neprescris într-un fel sau altul. Poate ieși din aceas tă indeterminare când enunțul este pus în relație cu diferite credințe sau stări mentale, circumstanțe și acțiuni.<ref id="106">Cf. Donald Davidson, Inquiries into Truth and Interpretation, Clarendon Press, Oxford, 2001.</ref> Nu se cer înțelese doar propozițiile celuilalt, ci și atitudinile sale, dacă susține sau nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a face cu o simplăprezență dacă am putea privi ceva, să zicem o piatră sau o cetate, în simplitatea apariției sale, ca și cum ar fi dat și de la sine înțeles, dincoace de orice mod al unei determinări aparte. Imediat va fi pusă în relație lipsa de sens cu faptul de a fi absurd. „Și numai ceea ce este lipsit de sens (das Unsinnige) poate să fie absurd (widersinnig).“ Este ceea ce ar putea fi recunoscut în cazul unui dezastru natural. „Ceea ce este simplu prezent (das Vorhandensein
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
este absurd“. Probabil a dorit să rezume pentru alții cele spuse de Tertulian și, în acest scop, a folosit un termen a cărui semnificație poate da seama de ceva realmente scandalos pentru mintea omenească. Comentând acest enunț, Étienne Gilson îl pune în relație cu o idee deja răspândită în primele secole, anume că dogma creștină a mântuirii este de nepătruns pentru rațiunea omenească. „Sfântul Pavel observase deja că taina Crucii, prilej de sminteală pentru iudei, este o nebunie pentru înțelepciunea greacă (I Cor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
în a treia frază („tocmai pentru că e cu neputință“) poate fi recunoscut, la Kierkegaard, în acceptarea paradoxului ca maximă improbabilitate: „ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil“. Însă, repet, e cumva fără sens a pune în relație directă maniera în care Kierkegaard înțelege paradoxul absolut cu un vechi fragment din Tertulian. Cred mai curând că are loc o întâlnire fericită a celor două moduri de înțelegere. Pentru gânditorul danez, știm bine, nimic nu se compară cu evenimentul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu șubă, la nasul lui mare și ascuțit, la barba lui tătărască răsfirată și neagră, se hotărăște, totuși, mai bine să aștepte până i se va îngădui să intre“). Cititorul ar avea destule motive să lase în urmă interpretările care pun în relație soarta acestui om cu întâmplările întunecate ale vieții. Sau cu prezența unui sistem politic și juridic obscur, terifiant. Eventual cu ceea ce comportă irațional existența însăși. Desigur, te poți gândi și la așa ceva, oricine a întâlnit la un moment dat opacitatea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
-mi amintesc exact cuvintele lui, ucenicii corecți în dogma lor par să nu priceapă nimic din ce se întâmplă lângă ei, tabloul este exact ceea ce este, o lipsă de sens a lumii în care trăim, dar scena prezentării de modă pusă în relație cu scena ungerii poate căpăta sens, se îmbogățește cu semnificații, semnifică, cred că asta lipsește lumii contemporane, această putință de a se raporta la ceva mult mai real, la ceva adevărat și, de ce nu, la divinitate, lumea noastră, Daniel, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
devine inteligibilă din punct de vedere filozofic decât dacă este raportată în mod deliberat la o dimensiune a ființei în care nu mai intervin nici cunoașterea conștiinței, nici cea a științei, care este o formă elaborată a sa, dacă este pusă în relație cu viața și numai cu ea. Aceasta este prima implicație a afirmației potrivit căreia cultura este cultura vieții. Ea nu înseamnă doar că, într-adevăr, cultura este autotransformarea vieții. Această autotransformare nu poate fi orbească, ci trebuie, de vreme ce țintește către
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]