7,098 matches
-
lor se produce după o tehnică universal valabilă: după decapitarea vitejească a cerbului fantastic, Harap-Alb ia cu sine capul victimei, măreț împodobit cu ramuri de aur și strălucind de nestemate. El străbate sărbătorește orașele și satele, pe calea întoarsă spre împărăție: „Și pe unde trecea, lumea din toate părțile îl înghesuia: pentru că piatra cea mare din capul cerbului strălucea de se părea că Harap-Alb soarele cu el îl ducea (...). Și într-una din seri, cum ședea Spînu împreună cu moșu-său și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Ion Creangă, iar iarna erau troienite, că zile în șir nu puteai ieși din ogradă, se afla un șes imens cu iarbă, buruieni, cu tranșeie pline cu apă în care ne bălăceam și în care am învățat să înot, acea împărăție a toate bune pentru puștani ca noi, ce devenise după război un cimitir uriaș de epave ale unor tancuri, avioane, camioane și camionete cu trei roți, verzi, albastre, cachi, argintii, de bombe și mine și focoase neexplodate și cartușe de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ce-am face noi acolo fără ele? Și ne pufnea râsul pe amândoi. Fiecare gest al lor, cât de mic, de mărunt, ni se părea că ne aparține, orice căutătură a ochilor de codane, pentru noi era egal cu o împărăție. Eram în leagănul fericirii supreme când, a doua zi, le așteptam în colțul străzilor Arapului cu Bularga, iar ele, împreună, mereu împreună, treceau fără aparent să ne bage în seamă! Le luam urma și, dacă până la școală, care era la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dracu' în praznic, să dezleg altă enigmă, căci sucombase un pârlit de un cui al altuia. Peter Cheyney La pescuit pe Șontea Motorul „Zambilicăi” fornăia vesel, intuia probabil că avea să facă cu noi un drum lung, în căutarea acelei împărății a apelor cu nuferi, pentru a nădi la râvnitul pește, nu atât pentru a-l sacrifica pe altarul grătarului cu cărbuni aprinși, ci pentru farmecul de a-l simți în vargă atunci când îl aduci la mal. Mă veți întreba cine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
el, ca orice Cantacuzin care citise cărțile bizantinilor, că ei nu pot trece prin viață nepăsători. Cândva demult, în negura timpului, unul dintre ei își dase fata unui otoman și-l chemase să-l ajute să pună mâna pe coroana împărăției. Coroana a avut-o, dar otomanul n-a mai plecat. Din fata lui s-a plămădit neamul sultanilor care au răpus Bizanțul. Știa și mama și tata știuse, știuseră toți înaintea lui și el o știa sigur. Și el țesuse intrigi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doamna Ilinca și pe Stanca le lăsase la Ierusalim. Singur, un fel de a spune - venise într-un grup mare de greci pelerini. Privea cu nesaț icoana și i se părea că vede în fața ochilor tot zbuciumul prin care trecuse împărăția și orașul ei, Constantinopolul. Intrase în sala bibliotecii, zidită încă la porunca împăratului Iustinian, împreună cu câțiva greci care cu glas scăzut vorbeau despre politică, cum la fel făcuseră tot drumul, și deodată amuțirea însoțitorilor lui l-a făcut să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pală de liniște. Nu se mai auzeau nici respirațiile și nici foiala celor ce băteau mătănii. Egumenul făcu un semn spre scrib și rosti sec: — Matei, douăzeci și cinci. Scribul căută repede în cartea de pe policioara stranei și începu cu glas tărăgănat: — ,,Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau nebune și cinci înțelepte. Căci cele nebune, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn, iar cele înțelepte au luat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu este nălucire. Abia acum îi înțelegea pe grecii din Istanbul care aud în vis, noaptea, într-o părere, bătând clopotele la Sfânta Sofia. Acum era chiar dangătul sfânt, și nu răpăiala seacă a toacei de lemn. Aici pe pământul împărăției otomane! Își aminti făgăduiala pe care creștinii cuceriți de Islam o făcuseră califului acum o mie de ani, făgăduială impusă și devenită lege: Când ați venit asupra noastră noi am cerut îndurare - aman - pentru noi și pentru neamurile noastre și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai se sculă și ridică mâna stângă în sus a mirare: — Clopotele? Cum de bat clopotele? — La noi, la Sfânta Ecaterina, și la mânăstirea Sfântului Macarie a dat Mahomed voie clopotelor să bată. Doar aici și la Athos în toată împărăția, oftă smeritul călugăr, făcându-și cruce. Întunericul era spart de făcliile pe care le purtau frații ce se grăbeau spre biserică. Se încadră și el în șir printre ei, deși nu știa dacă se cuvine. Va reuși oare să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fugar condamnat în contumacie să se întoarcă în țară domn, nimeni nu-l înfruntase. Adusese meșteri tipografi din toată lumea ortodoxă și-i pusese pe lucru, tipăreau cărți de liturghie, biblii și cărți de rugăciune, iar cei care le răspândeau în împărăția otomană îi aduceau vești de peste tot. Era un fel de rețea de oameni smeriți, care.... Da, de frică acceptase să însoțească femeile în pelerinaj. Cum adică, după ce că fusese urmărit și muncit în ocnă fiind Cantacuzin, tocmai acum, când urcă treptele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mama și cu mine, pentru că steaua cu coadă de acum trei ani vestește sfârșitul lumii. Doamne, ceam pățit cu ea când a mai venit încă o stea cu coadă și toamna trecută! Sta și-i asculta pe toți grecii din împărăție. Unii povesteau că s-ar fi pornit clopotele de la Sfânta Sofia să bată la miezul nopții, alții că s-ar fi schimbat chipul lui Iisus din nu știu care icoană de la Athos și acum pruncul nu mai este cum era, ci ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în țările române, că dacă ajunge acesta vodă își scoate grecul banii. Nu este turc dregător care să nu aibă roind în jurul lui zece, douăzeci de greci, ochi și urechi care-i spun tot ce suflă și răsuflă ghiaurii din împărăție. Și ăștia zece, douăzeci de greci fiecare își are finii și nepoții și strănepoții lui, și uite așa turcul este cap, dar gâtul întoarce capul... Pe Hristos L-or fi răstignit soldații cezarului, dar de vândut, L-a vândut Iuda
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că-mi vine să strig! Stanca, într-o vijelie, ieși pe ușă. Când au ajuns la Iaffa, soarele ardea necruțător și au tras la un caravanserai ca să se odihnească. Așezarea își pierduse specificul; arăta ca un oraș arab oarecare din împărăția otomanilor. În timp ce privea cum cărăușii adăpau catârii pe care-i închiriase la Ierusalim, spătarul Mihai simți o atingere ușoară pe umărul stâng. Un arab înalt și deșirat, îmbrăcat din cap și până în picioare în straie albe murdare, îi făcu semn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
supraviețuiască și când devii Iuda cel ce l-a vândut pe Hristos? O să-mi spuneți că trebuie să ciulești urechile, să asculți, să afli și să pârăști la momentul oportun și că asta este politica, înalta politică a creștinilor din împărăția otomanilor. Lavinia bău apă, se ridică din jilț și începu să se plimbe de colo până colo. Tata s-a dus, a murit și unchiul Nicos, simțeau că nu-i pot ierta, deși mă măritasem și-mi vedeam de bărbat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cică ar fi găsit-o Mavrocordatul, tatăl exaporitului, de-a luat-o pentru banii ei. — Mă gândeam că e un fel de semn... Vezi tu, Marico, tot ce vine de la Stambul, pentru noi ăștia de dincoace de Dunăre, vine de la împărăția Bizanțului. Da’ nu mai este chiar așa, că lucrurile și chiar oamenii se stricară pe drum și nu este chiar totul sfințit. Dormi, Marico? — Ce spuneai? În zori, când începu vânzoleala argaților prin bătătură, jupâneasa Stanca, îmbrăcată ca de sărbătoare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i-o lăsase doamna Ilinca trecea spre Iordache, iar partea lui Iordache spre vodă și tot așa și averea ce-i revenise stolnicului, dar ei zâmbeau pașnic. Erau uniți, toți cei patru Cantacuzini, căci erau reazimul creștinilor ortodocși din toată împărăția otomană. Până și Iordache se mira de zâmbetul absent și larg al celor doi expropriați, Constantin stolnicul și Mihai spătarul. Șerban Vodă intuia în învoiala asta calmul pe care-l simt marinarii în liniștea ce precede uraganul. Doar mitropolitul Theodosie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa. M-am socotit împărat când înainte de orice am ridicat mânăstirea de la Cotroceni și am închinat-o muntelui Athos și în special mânăstirii Ivir. Nu avem oare noi grija cărții de liturghie și de sfințenie pentru toți credincioșii creștini din împărăție? Nu ne pomenește pe noi popa când deschide evanghelia și vede pe ea numele nostru? Nu este dreptul nostru să ne simțim așa? Dacă patriarhii din Ierusalim, din Constantinopol, din Alexandria sau din Antiohia sunt prigoniți de păgâni, nu vin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care, de nu le ajunge ce au, trec Dunărea și jefuie satele noastre? Sau poate în inși care, în loc să-și curețe țara de tătari, își dau foc legați de stâlpi, zic ei că pentru dreapta credință... Știu, a venit vremea împărăției sultanului să cadă, ienicerii s-au răsculat, l-au tăiat pe marele vizir, au schimbat chiar și sultanul și tot nu s-au potolit. Ar fi de ajuns doar un bobârnac ca iar să bată clopotele noastre la Constantinopol. Dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fi mazilit acum în puterea nopții, și marele logofăt ieși valvârtej pe ușă. Se oprise probabil în capul scărilor, iar din sala de jos i s-a spus ceva, că Marica își auzi soțul spunând pios: — Pomenește-l, Doamne, întru împărăția Ta, că a fost un domn mare. Mare jale pentru țară! Tremurând, femeia deschise ușa și-și arătă doar capul în legătura albă de noapte. Constantin o simți și-i șopti ca să nu audă cei de jos: Plec în grabă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fapt ce urmărești? Mereu am avut îndoieli, dar cât trăia unchiul Ianache el venea și mi le spulbera. Că patriarhul a spus, că egumenul a făcut... Și aici, printre sacii cu grâu, mișunau oamenii tăi care făceau și desfăceau treburile împărăției și purtau știrile de colo, colo. — Dumnezeu să-l ierte pe Ianache Hartofilax. Se face anul de când a murit. De ce nu vii să-i vezi mormântul? E îngropat la cea mai bogată mânăstire din București, la Radu Vodă. Dar cam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
e bine sau rău, tot în folosul nostru este? Cine suntem noi? Ce înseamnă acest folos al nostru? Știi bine cum s-a măritat doamna Anastasia cu Liberaki Gheralkari maniotul, de ne-a făcut de râs pe toți creștinii din împărăție? Văduvă de domn cu opt copii, se lasă păcălită de un grec oarecare, care pentru banii ei și-o face ibovnică la vârsta ei - asta-i cuscra voievodului tău. Se pare că o cunoști destul de bine, am auzit că răposatul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cantemir Vodă, a stricat niște înțelegeri pe care le-am avut noi cu sultanul. Acum o să vorbesc pe înțelesul tău, cu lucruri din lumea ta, a negoțului. De mai bine de o sută de ani Valahia deținea monopolul sării în împărăție, nu? Și de la vodă Cantemir, Moldova a început să vândă și ea sare în împărăție. Vodă Brâncoveanu l-a împrumutat pe Constantin Duca, viitorul ginere, să-și cumpere domnia ca să nu mai vândă Moldova sare la turci, să rămână doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să vorbesc pe înțelesul tău, cu lucruri din lumea ta, a negoțului. De mai bine de o sută de ani Valahia deținea monopolul sării în împărăție, nu? Și de la vodă Cantemir, Moldova a început să vândă și ea sare în împărăție. Vodă Brâncoveanu l-a împrumutat pe Constantin Duca, viitorul ginere, să-și cumpere domnia ca să nu mai vândă Moldova sare la turci, să rămână doar Țara Românească pe piața sării. — Și ce mare lucru e sarea asta? — Glumești. Ocnele până
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sărat de plutește oul proaspăt în el. — Domnia ta glumești. — Nu, tot ce spun e adevărat. Și mă gândeam... Să vinzi munții aceia, dar nu ca munți, ci să-i vinzi bolovani. Acum înțeleg de ce nu trebuie să se mănânce în împărăția padișahului bucate sărate cu sare din Moldova. Și pentru asta trebuie să afle Lavinia ce a hotărât marele vizir cu Constantin Duca, să afle dacă sultanul a uitat istoriile de dragoste ale doamnei Anastasia, ce părere are patriarhul. Află, află
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Alger... Deci despre cucernicul Antim. Acum este la Snagov? Da, așa îmi pare, și Mihai făcu în minte niște legături. — După cum știu, a fost prins cu arcanul pe când era copil de șase ani de pe undeva din părțile de răsărit ale împărăției sultanului. A fost vândut ca rob unei căpetenii de ieniceri. Acesta l-a dat două zile pe săptămână să învețe carte pe lângă un dascăl de la școala copiilor de casă, în rest îl punea să-i facă toate treburile casei. Se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]