13,635 matches
-
a deduce, totuși, gîndul ascuns al așteptării, pregătirea discretă pentru o sărbătoare fără fast. Poeziile, proza, scrisorile sînt pline de referințe la starea vremii. Oriunde s-ar găsi, acasă (la Mircești) sau În Franța, Italia, Alecsandri dă referințe despre timpul, Îndeosebi despre timpul rău, cu acel sentiment grav că timpul reglează existența noastră. „Timpul e foarte urît - scrie el, de la București, Paulinei, În 1884. Neguri ca la Londra, umezeală, glod, frig...”. Lui George Bengescu Îi confirmă În 1885, de la Paris, că
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
arată aceeași exagerată preocupare pentru starea vremii. „Afurisit timp” - scrie el Catincăi Negri, În 1881. Este iunie, a fost un adevărat potop și poetul face ca orice fermier socoteala pierderilor. S-ar putea crede că timpul rău urmărește pe Alecsandri, Îndeosebi după o anumită vîrstă. Ei bine, nu, poetul are obsesia frigului și, În genere, a vremii rele Încă de tînăr. La 8 februarie 1847 scrie, de la Palermo, Zulniei Sturza (negri), sora Elenei, aceste rînduri disperate: „Astfel că la Neapole am
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un armistițiu, nici una din părți nu este dezavantajată: imaginația se epuizează În descriere, descrierea nu se desfășoară mai mult decît subiectul Îngăduie. De aici vine senzația de stabilitate pe care o lasă poezia. O stabilitate, Întîi a universului (În Pasteluri, Îndeosebi) și o stabilitate În relațiile dintre universul dinafară și spiritul ce Îl observă. Poezia este, În modul cel mai exact al termenului, o comunicare: o privire care nu modifică ordinea existentă pentru că privirea nu pătrunde dincolo de suprafețele ei. Nu pătrunde
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
materiei, dezordinea contrazice simțul lui de stabilitate. Elementele materiale revin, după o fază de criză, la formele de sublim liniștit, maiestos. Umplînd abisul, Rinul redevine un „gigantic nepăsător”. Alecsandri nu poate trăi prea mult cu sentimentul catastrofei. Natura este frumoasă Îndeosebi În formele ei pașnice. Pașnice și decorative. Obiectele se integrează Într-un ansamblu (tablou, scenă, spectacol), ansamblu Încîntă privirea, dar Împiedică percepția elementelor În materialitatea lor specifică. Contactul senzorial cu lucrurile este, În acest fel, aproape exclus. Alecsandri ține lucrurile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui este profundă și aduce cu sine acea sinceritate a emoției nevinovate ce lipsește din alte poeme erotice. Bolintineanu fixează, Într-o poezie luată mult timp ca model (O fată tînără pe patul morții), vîrsta matinală a iubirii. Romanticii (Eminescu, Îndeosebi) aduc În literatură androginul, ceea ce din punct de vedere fiziologic Înseamnă vîrsta În care sexul nu se revelează. Amoriul mai apare o dată sub chip de ostaș (Amoriul, ca și ostașii), numai că armele lui sînt gingașe, iar robia este plină
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mitul lui Don Juan este ilustrat, zice tot Denis de Rougemont, de Nietzsche - „un Don Juan al cunoașterii”. Formidabilă propoziție! Există, În consecință, o psihologie tristaniană și o psihologie donjuanistă, două arhetipuri ale iubirii pe care literatura le-a dezvoltat Îndeosebi În secolul al XIX-lea. Erotismul***, spune același Denis de Rougemont, este o invenție a secolului al XII-lea (o invenție a trubadurilor), Însă erotismul nu devine o problemă pentru conștiința occidentală decît la Începutul secolului al XIX-lea. Este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În versurile sale natura bosforiană este „În egală măsură incitantă și sedativă”. „Lingușirea este arma lui Bolintineanu” În relațiile cu obiectele: „Nu umilința nu penetrația, nu efortul de cuprindere filozofică, nu veracitatea, ci lingușirea obiectelor, atribuirea excesivă de calități, cultivarea, Îndeosebi, a formelor sublime. A face un obiect să strălucească, indiferent de natura lui, printr-o perfidă exagerare a virtuților suprafeței, iată strategia lui Bolintineanu.” „Spirit al suprafețelor strălucitoare, poet al spuselor fosforescente, al peisajelor odorante”, Bolintineanu n-are Însă „acces
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și nevoi speciale. Deficiență Înseamnă absența, pierderea sau alterarea structurii ori funcției (anatomice, fiziologice sau psihologice) unei persoane moștenită genetic sau ca rezultat al unei boli sau al unui accident, sau datorată condițiilor negative din mediul de dezvoltare al copilului, Îndeosebi factorilor psiho-afectivi. Incapacitate Înseamnă o limitare funcțională datorată unei deficiențe fizice, intelectuale sau senzoriale datorată condițiilor de mediu sau de sănătate sau disfuncțiilor neuropsihice. Limitările acestea pot fi temporare sau permanente, progresive sau regresive. Handicap se referă la un dezavantaj
ŞCOALA VIITORULUI - ŞCOALA INCLUZIVĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Lidia BÂRCĂ, Viorica MANOLACHE, Gianina POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2131]
-
schimbau priviri suspecte, cel dintâi căutând a evita pe ale celui din urmă. Hagienuș, doctor în limbi orientale, bibliofil, era funcționar superior în minister și de el depindeau numirile la muzee. Suflețel pusese ochii pe o pinacotecă, ignorată de toată lumea, îndeosebi de public, așezată într-o superbă casă boierească cu parc, și dorea arzător să obțină direcția, ca să intre în apartamentul destinat conservatorului. Ideea de a se plimba într-o casă spațioasă, cu bibliotecă, tablouri, camere nenumărate, îi răpea somnul. Prefera
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ai haz... Știi bine că nu se uită la ce spun eu. Idolul ei ești tu." Astea sunt definiții de-ale tale. N-am să devin confesor de fete nubile. O mamă e datoare să câștige intimitatea copiilor, a fetelor îndeosebi, să se facă necesară." "Mă agasezi cu teoriile tale! Altădată tu mă sfătuiai să nu-i importunez, să lăsăm să lucreze natura. N-am nici un talent în pedagogie." Ioanide trebui să recunoască, nu fără ciudă, că imaginea Elvirei avea dreptate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deodată, zărind o G. Călinescu trăsură, aproape impacient, făcând bezele și salutări îmbietoare cu mâna, o oprea și se urca în ea. Acolo sus, răsturnat pe perne, Gaittany lua o poziție sigură de sine, ironic distantă față de pietoni, chiar disprețuitoare. Îndeosebi sosirea și plecarea, Gaittany le făcea prin îmbarcație, și pentru nimic în lume nu s-ar fi prezentat în vizită la cineva pe jos. Când pleca pe undeva, de nu avea îndată la dispoziție un vehicul, dădea telefoane, trimitea servitorii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
articolului fu uitat de toată lumea, fără a fi dat naștere la vreun cuvânt de comentar. Pomponescu ridică puțin paharul de vermut cu o mișcare obsecvioasă în direcția femeilor și astfel impasul fu trecut. Acum, la sosirea lui Ioanide, Gulimănescu, Suflețel îndeosebi priveau pe arhitect ca pe o victimă, întrebîndu-se cum s-ar fi putut reabilita de tăcerea teribil mustrătoare a lui Pomponescu. Să felicite pe arhitect, ori să considere fondul însuși al articolului nu le trecu prin minte. Ioanide însă, tronând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vedem ministru cât mai curînd! Pomponescu scutură din umeri precum că nu era în puterea lui să prevadă evenimentul, totuși acceptă măgulit eventualitatea. Gaittany însoți sosirea unui soi de meringe cu frișcă cu mari demonstrații. Era prăjitura la care ținea îndeosebi, fără vreun motiv material. Corpul prăjiturii era fad, frișca prea G. Călinescu spumoasă și zaharoasă. Ioanide explica astfel lucrurile: la vederea meringii, Gaittany, neavând nici un fel de senzație personală, a exclamat odată din pură obișnuință: "Perfect!" Nefiind contrazis de nimeni
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
eine Kunst des Epigramms, die seit der Antihe sonst nirgends auf der Welt mehr blüht"1. Pomponescu susținu că spiritul nostru e mai mult oriental ("Karaghiozlîc", completă Suflețel sărind de pe scaun și privind cu sarcasm pe tot spațiul mesei, dar îndeosebi spre Hagienuș), evident (consimți și el) un umor de "karaghioz" ("Pehlivan", adăugă Suflețel, iar la ureche spuse celor din jur, ca să nu fie auzit de doamne: "Pezevenghi"). - Și expresia "măscări", dezvoltă Smărăndache, care era foarte asociativ la mese, vine de la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primea pe "amicii săi politici", acum însă, sub pretextul ministeriabilității, ziua luase proporțiile unei săptămîini. Pomponescu poseda o casă fără etaj, de aparență modestă, într-o stradă dintre Calea Victoriei și Bulevardul Lascăr Catargi. Imobilul era de fapt destul de somptuos și îndeosebi sala mediană era foarte încăpătoare. Prevăzută cu un gobelin pe un perete și câteva canapele și fotolii, ea slujea de anticameră de staționare a partizanilor profesorului de beton armat. Pomponescu nu mai făcea parte din nici un partid politic, afectând a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în patru, una în forma unei coale obișnuite de scris, alta - o foaie mică cu en-tête. Nimic altceva. Ioanide le luă și se întinse pe pat, aruncând hârtiile lângă el, indecis dacă trebuie sau nu să le citească, cu teama îndeosebi de a nu fi ridicol făcând atâta poliție pentru cine știe ce nimic. În cele din urmă examină hârtia cea mare, bătută la mașină, care cuprindea de la prima vedere un fel de raport ca răspuns la un chestionar, ale cărui puncte erau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la valoarea muzicii în sine, dar emoția era tot așa de convulsivă ca și față de Georgicele lui Virgil. În rezumat, Suflețel, descendent de țăran, se afla în fața mulțumirii de a trăi în civilizație. Afară de aceasta nu visa mare lucru. Suspecta îndeosebi pe alții de a se fi aranjat și-i ancheta asupra venitului pe care putea să-l producă anume funcție: "Iei vreo douăzeci de mii de lei?" Când Gaittany îl invita în mașina sa, Suflețel se urca jovial ca pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
consfințite de instituțiile juridice în spirit nou. ("O civilizație sui generis - scrise Ioanide - a cărei lege este crima!") Am impresia că tata, mare amator de literatură, deși el însuși inapt a o profesa, face o distincție în favoarea artelor plastice, arhitecturii îndeosebi. Aceasta după el e strâns legată de viață, neimitând nimic. Îi dau dreptate numai întrucît locuința pare a fi necesară omului, dar că gloria sa câștigă prin construcție neg. Cine se întreabă când intră într-un hotel de cine a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar putea găsi o descărcare utilă societății actuale, făcând de pildă ca Robinson, descoperind o insulă și anexînd-o civilizației, sau dedicîndu-mă experiențelor utile științei, traversarea Atlanticului cu avionul sau în barca cu pânze, explorarea Polului Nord sau Polului Sud etc. Englezii îndeosebi cam fac asta ca să se scuture de plictiseală și în scopul purei plăceri personale. Nu neg că e posibil și acest chip de existență furtunoasă, eu însă nu-l pricep. Întâi, n-am încredere în persoana mea, caut aventura in
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de refugiu. Avea pașapoarte cu scadență lungă, vizate de legații, însă știa că trenurile sunt controlate și că la graniță se dăduse semnalmentele sale, încît ar fi fost oprit. Refugiul cel mai sigur, provizoriu, erau localurile Legației germane. Folosindu-se îndeosebi de Tudorel, Gavrilcea avu neplăcerea să constate că, într-o aparență discretă, intrările acestor localuri erau sever supravegheate. Înainte de a ajunge pe trotuarul respectiv ar fi fost prins și ridicat ca un simplu răufăcător, fără ca trecătorii să dea importanță cazului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vorba de bărbați, îi prefera, prin excepție, pe cei mai maturi, deoarece aceștia aveau o filozofie a vieții mai largă și stimau o femeie apropiindu-se prin vârsta de generația lor. Aceasta când nu erau de față și alte femei. Îndeosebi, madam Farfara prețuia situația de a fi singura doamnă într-un cerc bărbătesc precumpănitor matur. Aci se simțea ferită de orice neglijență ori ironie. Madam Farfara era o femeie care nu strica niciodată cheful cuiva și spunea prezent la toate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
va plasa într-un loc convenabil. Începu să se informeze și întocmi o listă de posturi posibile. Smărăndache voia un plasament numai din amor propriu, văzând cum alții din generația lui se aranjau, fără meritele sale. Smărăndache ar fi gustat îndeosebi un loc în diplomație, fie măcar ca simplu atașat de presă, spre a se putea plimba în străinătate, ca să "flaneze", cum zicea el, "pe la buchiniști". Nu-și putea imagina că Pomponescu, așa de familiar cu el, mai ales în ultima
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la acelea de cafea comanditate (cauză, în treacăt fie zis, de sporire a clientelei feminine). Clientul rămânea surprins când deasupra râșniței automate de cafea zărea candela aprinsă în fața icoanei. Mai ales din momentul evidenței gravidității, Sultana începu să frecventeze bisericile, îndeosebi acelea specializate, precum biserica Sfântul Spiridon vechi, îngropată pe jumătate în pământ. Cerșetorilor care se opreau la ușa magazinului Sultana le dădea ceva. Demirgian, zdrobit de superioritatea Sultanei, își pierduse cu totul personalitatea minimă câtă o avusese înainte, și de unde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spui mie, declară sumbru Pomponescu. Cedrept am să mă amestec? Există o opinie publică. Cine are o obiecție de făcut, să și-o exprime. În urma acestei declarații, câțiva partizani solicitanți compuseră o serie de articole împotriva modernismului în arhitectură, aplicat îndeosebi la clădirile sacre, încercînd a le plasa în marile gazete. Cum nici unul din ei nu era cunoscut în presă, iar opiniile lor n-aveau nici o competență, ziarele mari refuzară a le publica. De fapt, prestigiul primarului de cartier, mai mult
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Tudorel și ieși repede din celulă. Când Panait Suflețel află de arestarea lui Hangerliu și de condamnarea lui la moarte, se îmbolnăvi din nou și se internă în sanatoriu. De data asta era bolnav de-a binelea de nervi. Îndeosebi în tot timpul procesului fu de o agitație neobișnuită. Se aștepta în tot momentul ca Hangerliu să mărturisească la proces că trimisese pe Gavrilcea să se adăpostească la el. Astfel devenea tăinuitorul unor criminali. G. Călinescu . - Sunt un om mort
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]