5,677 matches
-
accesibile soarelui, unde vagi amintiri ale invaziilor plutesc în spatele dumbrăvilor. Casele își înfundă până la ochi bonetele lor de țiglă în stil alsacian și se proptesc de câte o coastă pentru a rezista vântului. Din loc în loc bucăți de piatră cenușie înfipte în pământ: sunt rămășițe ale vechii frontiere germane sau ale vreunui mormânt de ostași; aici, un ofițer austriac cu casca fixată în granit, dincolo, Pégoud, aviatorul, libelulă de fier sfărâmată la marginea păduricii după o scurtă demonstrație de glorie și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
accesibile soarelui, unde vagi amintiri ale invaziilor plutesc în spatele dumbrăvilor. Casele își înfundă până la ochi bonetele lor de țiglă în stil alsacian și se proptesc de câte o coastă pentru a rezista vântului. Din loc în loc bucăți de piatră cenușie înfipte în pământ: sunt rămășițe ale vechii frontiere germane sau ale vreunui mormînt de ostași; aici, un ofițer austriac cu casca fixată în granit, dincolo, Pégoud, aviatorul, libelulă de fier sfărâmată la marginea pădurii după o scurtă demonstrație de glorie și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
la oameni iar ei să se ferească de tine, de parcă nu ai exista... Să treacă pe lângă tine oameni, dar să nu te vadă nimeni. „Moare în trei săptămâni” s-a scris repede înăuntrul meu. Fiecare literă era câte un cuțit înfipt în inimă. De auzit, auzeam, de simțit, simțeam, dar de văzut, timp de trei săptămâni, am văzut în ceață. A doua zi, o doamnă pe nume Maria, a cărei mamă era internată la terapie intensivă, m-a întrebat de ce urla
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
cuvinte, e cancer, însă nu se știa, după ce a făcut chimioterapie, dacă e la plămâni tumora primară sau acolo e doar metastază. Nu mi-am mai simțit picioarele pe pământ. Atât am mai auzit după ce am ieșit din laborator: „ E înfiptă rău fata lui Lozovanu. Să vezi ceo să facă asta... Ce mai contează unde e cancerul? E cancer. Și dacă mama trăiește, ce mai contează?” Sperasem ca vizita la laborator să-mi arate o speranță cât de mică. Aflasem și
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
ocupanților ei umani, decât un substitut modern al căruței tradiționale. Într-o țară tropicală, acum câțiva ani aflată încă sub dominație străină, un elicopter al forțelor represive s-a înapoiat la bază, după survolarea unei zone insurgente, cu o săgeată înfiptă în fuselaj. Nu cu mult timp în urmă, într-o după-amiază de duminică, o înmormântare de un fast anacronic străbătea Calea Moșilor, venind dinspre Sf. Gheorghe. Tras de doi cai cu panașuri negre, dricul se clătina sub povara coroanelor fără
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Eugen Barbu și-a căpătat o imagine de scriitor incomod, un destabilizator al literaturii române, care și-ar fi mitraliat, în articole pline de venin, colegii de breaslă. Polemicile literare în care a fost implicat Eugen Barbu aveau rădăcini adânc înfipte în timp, mergând până în anul 1962, când acesta "îl dislocase pe Deșliu de la Luceafărul"4. Nicolae Breban, unul dintre tinerii scriitori care l-au atacat dur pe Eugen Barbu în 1968, este de părere că ascensiunea politică și literară a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
galeților; cititorul va găsi astfel de exemple într-un capitol din lucrarea noastră Trăite d'histoire des religions. Mai ales "dominarea distanței", cucerită grație armei-proiectil, a produs nenumărate credințe, mituri și legende. Reamintim mitologiile articulate în jurul lăncilor (sulițelor) care se înfig în bolta cerească și permit înălțarea la cer, sau săgețile care zboară prin nori, străpung demonii, sau formează un lanț până la cer etc. Ar trebui să reamintim cel puțin câteva din credințele și mitologiile uneltelor, în primul rând ale armelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
grec afirmă (IV, 59) că sciții nu aveau nici temple, nici altare, nici statui. Totuși ei sacrificau anual lui Ares cai și oi, și unul din o sută de prizonieri de război; zeul era reprezentat printr-o spadă de fier înfiptă într-o movilă artificială. Sacrificii umane (una din concubine, numeroși servitori) și de cai însoțeau înmormântarea regilor (IV, 71 sq.). În fine, e important de observat caracterul "șamanic" al unui asemenea rit: sciții aruncau semințe de cânepă pe pietre înroșite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vreodată/ că ce-am văzut există în realitate!..." Exclamația dublată de punctele de suspensie îndeplinește tocmai acest rol de a surprinde "publicul". E un joc al instanțelor poetice implicate - unii-eul-voi. "Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și colorate/ înfipte în pari în grădina lui Dumnezeu,/ așa povesteau poeții/ și de fapt așa credeam și eu". Imaginea puerilă ironizează, în realitate, reprezentările idealizate ale spațiului cosmic, zonă a purității, așa cum o consacră literatura. Ridicolul imaginii justifică poate violenta demitizare din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
imaginea demitizantă: "Am surprins stelele în somnul lor ciudat,/ dormind burghez, desumflate". Dialogul literar propriu-zis de abia de acum se declanșează prin trimiterea explicită la un clișeu al imaginarului poetic: "Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și colorate/ înfipte în pari în grădina lui Dumnezeu,/ așa povesteau toți poeții/ și de fapt așa credeam și eu". Un alt text e o discuție explicită despre Literatură, despre lucrurile "din care poți să faci o poezie". Se evidențiază aceeași punere a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îi admir pe cei combativi și bățoși în prefețe. Au alura învingătorilor care înfig steagul victoriei în redutele cucerite. Deși soldat vechi, pe mine mă vizitează încă, destul de des, ideea de vulnerabilitate în viață și în scris. în timp ce ei, la sfîrșitul unei lucrări, exultă și așteaptă laudele, eu îmi contabilizez, în gînd, slăbiciunile. Odată ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a rămas spînzurat în văzduh, iar catîrul de sub el s-a dus înainte 6). în ciuda poruncii regelui de a fi cruțat, Ioav, unul dintre comandanți, îl pedepsește ca pe oricare dușman: „a luat în mînă trei săgeți și le-a înfipt în inima lui Avesalom...” La auzul acestei vești, tulburat, regele se caină neputincios: „O, fiul meu Avesalom, Avesalom, fiul meu! Mai bine muream eu în locul tău! Avesalom, Avesalom, fiul meu!”7) Din toate aceste scene sfîșietoare, lui Bacovia i-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de cuviință să cuvînteze despre misiunea cultural-socială a Fundațiilor Culturale Regale, despre însemnătatea Restaurației etc., omagiind personalitatea regelui. Bacovia (care rămăsese cu gîndul la pomelnicul de la începutul mesei - n. m.), în tot timpul cît a vorbit D.Mareș, aprinzînd lumînarea înfiptă în colăcelul din fața sa, a rostit în surdină, sacadat, «Veșnica lui pomenire!» La plecare, șeful de secție Gheorghe Antohi, care îl fixase cu privirea fără întrerupere, m-a întrebat: -Cine-i nebărbieritul și posomorîtul ăla care a stat lîngă dvoastră și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ultimul grup căruia mă adresez 3 va avea răbdare, sper că va descoperi că jurnalismul literar este parte a unei întreprinderi antice, cu o vârstă la fel de venerabilă ca și poezia și drama. Cu adevărat, rădăcinile jurnalismului literar se găsesc adânc înfipte în timp, cel puțin de la perioada clasică - așa cum o numește tradiția Occidentului. Ar trebui să fac câteva precizări cu privire la punctele de vedere ideologice. La baza întregii mele cercetări stă următorul criteri critic: a) ideologia nu va putea fi niciodată complet
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
orașului rămâne remarcabil datorită scenelor din viața cotidiană. Descrierile sunt de asemenea remarcabile grație oricărei dorințe de a moraliza. De exemplu, FitzStephen descrie "bătăliile pe apă" duse de tineri în timpul sărbătorilor de Paște: "Un scut este agățat de un par înfipt în mijlocul râului, o barcă fără vâsle este pregătită pentru a fi dusă de forța apei iar la capătul ei stă un tânăr gata să atace scutul cu lancea sa; dacă își rupe lancea, curentul îl va face să se lovească
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
primă privire comparativă, este neperseverența la lucrul început. Românul este greu până se apucă de ceva, că de lăsat se lasă ușor, zice un scriitor popular. Activitatea românului o compară mulți cu un foc de paie. În Apus, omul se înfige adânc cu munca sa în natură; românul rămâne la suprafață. Omul din Apus face opere durabile, pe când românul improvizează. Și cu toate acestea, tot despre român se afirmă, cu aceeași dreptate, că este îndelung răbdător, că este conservator și tradiționalist
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în facultate, singurul meu mijloc de locomoție a fost mersul pe jos, am considerat întotdeauna joggingul drept un moft. O parabolă străvezie a omului modern alienat, singur, cu lumea lui, izolat și amețit profilactic de muzica strecurată de căștile inevitabil înfipte în urechi, alergând în neștire pentru a uita de mizeriile și apăsările vieții de zi cu zi în capitalism, acolo unde ai zice că nu există sport de masă și unde presiunea individualității este, nu de puține ori, insuportabilă. Din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a rămas în istorie cu denumirea de asanare morală , care, după cum se știe, este discutabilă. Dacă geții au tăiat viile, că nu este de presupus că au scos vițele din pământ, ceea ce ar fi imposibil, rădăcinile fiind de câțiva metri înfipte în sol, n-au făcut decât să regenereze viile, care din rădăcini odrăslesc și, în trei ani, via e din nou pe rod. Chiar așa, să-i determine pe geto-daci să trăiască trei sau patru ani fără băutură, este un
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
un suflet la han și le-a spus jandarmilor ce a văzut. Aceștia au plecat repede În ajutorul lui Pintea. Acolo s-au tras focuri de armă și un jandarm, Hanțl, a fost Împușcat În umăr, avea și un cuțit Înfipt prin gât Înspre inimă. Mai ținea În mână o cârpă vânătă, smucită de pe fața celui ce-1 Înjunghiase. Biciul era al lui Lică, Pintea Îl cunoștea bine, dar jandarmul era mort si nu mai putea să spună cine era vinovatul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Tocmai acest proces inversat te face să nu poți scăpa de un drog, indiferent care. Gândește-te la panica unui dependent de heroină căruia îi lipsește heroina. Acum gândește-te la imensa lui bucurie când poate, în sfârșit, să-și înfigă acul seringii în venă. Poți vizualiza o persoană care simte efectiv plăcere când își injectează un drog - sau simplul gând te umple de oroare? Cei nedependenți de heroină nu au senzația aceea de panică. Iar heroina nu o înlătură. Dimpotrivă
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
parte înseamnă tot frică. Nu ne place chiar așa mult țigara, dar ne simțim mizerabil fără ea. Gândește-te la dependenții de heroină lipsiți de drog, la suferința abjectă prin care trec. Acum imaginează-ți fantastica lor bucurie când își înfig acul în venă și pun capăt cumplitei dorințe. încearcă să înțelegi cum ar putea cineva să creadă că obține plăcere înfigându-și un ac în venă. Nedependenții de heroină nu au senzația aceea de panică. Heroina nu înlătură senzația, dimpotrivă
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de heroină lipsiți de drog, la suferința abjectă prin care trec. Acum imaginează-ți fantastica lor bucurie când își înfig acul în venă și pun capăt cumplitei dorințe. încearcă să înțelegi cum ar putea cineva să creadă că obține plăcere înfigându-și un ac în venă. Nedependenții de heroină nu au senzația aceea de panică. Heroina nu înlătură senzația, dimpotrivă, o provoacă. Nefumătorii nu se simt nefericiți dacă nu li se permite să fumeze după masă. Doar fumătorii au această senzație
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
experiențe de acest tip. Așa că, în loc să pornească entuziasmat - „ce minune, am hotărât să nu mai fumez!" - pornește cu un sentiment prost, de sfârșit de lume, de parcă trebuie să urce Everestul și cu credința fermă că odată ce micul monstru și-a înfipt ghearele în tine ești captiv pe viață. Mulți fumători încep prin a-și scuze prietenilor și rudelor: „Uite, ce e eu o să încerc să mă las de fumat și o să fiu probabil nervos în săptămânile următoare. încearcă să mă suporți
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
și baticuri, până la cadouri. Nu m-am lăsat mai prejos și mi-am dat iar ifose de maestră culinară: am experimentat o terină de curcan marinat în coniac și ienupăr, cu zucchini, ciuperci și ierburi. După ce s-a răcit, am înfipt în crusta rumenă, ca de doboș, o morișcă în toate culorile curcubeului, iar de-a lungul am întins o frunză mare de usturoi. Pe ea am înșirat 13 buburuze mici de lemn. Fiindcă de fapt n-am găsit decât 12
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
actuală, să locuiască într-un bloc?! Și de ce trebuie sacrificată și această clădire de patrimoniu? Pentru ce și în favoarea cui? Acum se înscrie perfect în peisaj și în arhitectonica caselor din jur: casa parohială și casa Holca. De ce vreți să înfigeți un par fără formă în locul clădirii de patrimoniu?! - Cui prodest?! - Mai gândiți-vă!! Lala Rusu - o apariție frumoasă, bună învățătoare, puțin flușturatică, mereu în pas cu moda, este acum decanul de vârstă al școlii. Zenovica Humeniuc - învățătoare entuziastă, tânără, frumoasă
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]