7,767 matches
-
totuși în camera ei la ora nouă și cinci minute fără să bat în ușă. - Ramses, spune bună ziua, mă sfătui monstrul meu pitic. Zitta era singură. Ridicase nasul mic de pe gherghef să mă privească, preocupată de numărul punctelor de pe canavaua întinsă. - Ar fi bine totuși să spui bună seara! mai insistă încă o dată filozoful caraghios din întunericul meu lăuntric, scuturându-și dovleacul la fiecare silabă. Dar fălcile mi se încleștară și limba se înghemui moale, înspre cerul gurii. Iepuroaica cenușie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și de lumina purpurie a becului electric. - Nu-l vreau, interveni speriată Margareta, oprindu-mă cu mâna cu care până atunci își acoperise stufăria sexului. Smuci cămașa din mâna omului cu ciocul de armă și intrase în ea cu brațele întinse înainte, când mă răsucii pe loc și mă aplecai în afară, prin fereastra deschisă. Întunericul se făcuse mai adânc. Era o beznă de iad. Simțeam totuși cum alunecă oamenii, nu departe de mine și cum se prăvălește în înfiorătoarea adâncime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
punctele de plumb scăpărător din ochii mei deschiși peste măsură, dânsa făcu: „Ham! Ham!” ocolind în patru labe, încăperea. Becul sângeriu se stinse de la sine și lumina vânătă și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un liliac enorm cu aripile întinse intră ca o săgeată, se izbi cu un pocnet surd de peretele cenușiu și căzu pe dușumea, amețit de lovitură. Pe covor, odihnea trupul gol al Margaretei, zgribulit de răcoarea dimineții. Cu macatul de pe pat i-am acoperit goliciunea, îndepărtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să scriu după dictat: Dumnezeu deșartă parcă, noaptea, tancuri mari, - Larmă-n țărmul cu prundiș răsună, Luna e un cap tăiat din mătrăgună, Norii sunt cărunte zdrențe de șalvari. Ziua, pe talazuri clătinate de tumult, Nor e Dumnezeu cu mâna-ntinsă. El își moaie barba albă-n sticla ninsă Și se-apleacă-n mine, vesel peste pult. Dincolo de zvârcolirea apelor năpârci, Pleacă-n larg un braț de piatră arsă. Pe argint suflat cu aur se revarsă Pene roșii, flamuri verzi și fulgi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acesta pe care îl cunosc toți bărbații pensiunii. Intră în cameră și se interesează, ca orice gazdă pricepută dacă toți sunt satisfăcuți, sau dacă vreunul are câte o dorință neîmplinită. Pata i se vede bine prin rochia de mătase albă, întinsă ca foița, pe trupul gol. Când face „rondul” zăbovește după împrejurări, zece, douăzeci de minute la fiecare cameră. Rândul meu vine la miezul nopții. Intră în vârful picioarelor, zice „pardong” dacă sunt cu vreo femeie, și se retrage mândră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
prea înalt, cu care cercetează zidurile cenușii, înainte de a face un pas. Sprijină flașneta pe piciorul ei de lemn subțire și învârtește manivela până când i se azvârle un ban dintr-o fereastră. Portarul îl culege și-l depune în pălăria întinsă a bătrânului cu carnea veștedă și macră, o carne cu pielea zbârcită, cu plămânii stafidiți și cu genunchii îndoiți, de mârțoagă. ...„Ce mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cioc, ghete înalte cu șireturi, foi negre, până la genunchi, bluză albă cu guleraș, sub un veston din stofă neagră, ca de chelner, retezat deasupra șoldurilor. Doi sâni ca pepenii ce se rotunjeau proeminenți, vestonul cambrat și crupa colosală de sub foile întinse să crape, realizau o contracumpănire între fese și mamele, ce dădeau acestui trup mare și o suplețe statornică. Vladimir a înțeles că mai întâi trebuie s-o plimbe și să o ducă la culcare amețită de alcool. Trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
multă dibăcie, neliniștită spontan, la gândul consecințelor ce ar fi putut rezulta prin fecundare. Ferdinand Sinidis deveni abătut. O neliniște supărătoare pentru mine îi trăda nervozitatea. Mă privi deodată ursuz și degetele îi tremurau, așa cum ridicase o mână, cu arătătorul întins, ca pentru a-mi arăta ceva, inexistent de altfel. ...„Era o vreme, începu el, când primele frunze desprinse din castanii bulevardelor marilor orașe europene îmi aduceau, o dată cu o insuportabilă nostalgie, și dorul tot mai pronunțat după pragul casei părintești. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Pensionarii se găseau în mare fierbere în ziua când omul mărunțel își aduse bagajele compuse din treizeci și nouă de covoare persane, optsprezece perechi de cizme cu carâmbii moi, o ladă cazonă cu uniforme reformate, un vultur împăiat cu aripile întinse, un binoclu de câmp și două dropii enorme, de asemenea conservate, pe care le-a împușcat în Bărăganul României în timpul marelui război. Sunt sigur că și covoarele îi aparțineau din aceeași epocă de aur, de pe urma unei vânători întreprinse prin câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu blană - ținută care, după calculele Theodorei, i-ar fi epuizat propriul buget pentru Îmbrăcăminte pe un an Întreg. Purta un parfum greu, pe care Theodora Îl găsi apăsător În camera supraâncălzită, cu ferestrele bine Închise, și ședea pe jumătate Întinsă Într-un șezlong, fumând o țigară turcească dintr-un portțigaret. Theodorei, așezată drept, În cel mai puțin uzat dintre costumele sale taior, cu mâinile Împreunate În poală, Edith Wharton i se păru pe jumătate grande dame, pe jumătate grande courtisane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și proaspătă ca un boboc, imaginația scriitorului nu se putu opri să nu brodeze, Întrebându-se cum avea să reacționeze la inițierea ce o aștepta curând În misterele vieții sexuale. Îl luară căldurile și se rușină puțin Închipuindu-și-o Întinsă În patul nupțial, cu așternuturile trase până la bărbie, așteptând cu răsuflarea tăiată ca soțul să iasă din cabina de toaletă, sau poate ridicându-se din genunchi după ce Își făcuse rugăciunea și Îndreptându-se spre el În cămașa de noapte albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ne interesează? — Are instrucțiuni clare să stea cuminte și să nu ne Întrerupă, spuse Edward Compton. Dar, dacă ați avea amabilitatea să semnați mai Întâi În caietul aniversar... — Bineînțeles, cu cea mai mare plăcere, spuse Henry, luând caietul din mâna Întinsă a copilului și citind titlul Înscris cu litere aurii, În relief, pe copertă: Caietul aniversar Tennyson. Foarte bine. Și cum te cheamă, tinere? — Edward Montague Compton Mackenzie, răspunse băiețelul, extrem de clar. — Un nume foarte frumos. Dar cum se face...? Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a arătat câteva o dată și, sincer vorbind... Du Maurier aruncă o privire de jur Împrejur și coborî glasul. — ... sincer vorbind, multe dintre ele sunt din categoria celor pe care le găsești prin atelierele mai deocheate de la Paris. Fete care stau Întinse, goale pușcă... sau și mai rău, doar cu ciorapii În picioare, sau cu o pălărie sau o mască, răzlețite pe sofale, expunându-și... ce mai, expunând totul. Are mii de asemenea poze. — Mii!? — Da. E membru În Clubul fotografilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry În fața unui public atât de divizat și de volatil, după un spectacol atât de nefericit și de plin de ratări!?] Îl văzu pe Alexander făcându-i semn și Îndreptându-se din doi sau trei pași spre culise, cu mâna Întinsă și un surâs de Încurajare pe chip. Inspiră adânc, Îndreptându-și umerii, și păși În lumina orbitoare a reflectoarelor. Alexander Îi strânse mâna și Îl trase spre centrul scenei și, În timp ce se Întorcea cu fața către public... În timp ce se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aproape deloc - și putea lăsa ceea ce bătuse Într-o zi pentru ca Henry să citească și să revizuiască seara, pregătind pentru corectura de a doua zi dimineața. Uneori, În timp ce dicta, se plimba În sus și În jos prin birou, alteori stătea Întins, relaxat, În șezlong. Găsea țăcănitul clapelor mai degrabă odihnitor decât supărător, iar MacAlpine era atât de tăcut și de impasibil, Încât aproape uita că este o ființă omenească, cu o conștiință proprie, care Îi nota cuvintele pe hârtie. Era conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
deși era Încă departe de a ajunge la sfârșit. În achiziționarea lui Lamb House, nimic nu fusese mai izbitor sau mai minunat decât efectul eliberator asupra imaginației sale creatoare. Aproape imediat după semnarea contractului Începuse să dicteze O coardă prea Întinsă, care dădea semne că va face o impresie mai puternică asupra cititorilor decât tot ce publicase În ultimii ani. Impulsul inițial fusese unul parțial - ba chiar majoritar - mercenar. Puțin panicat la gândul cheltuielilor În care se băgase, Își răsfoise carnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se găsesc metafore ale penetrării anale cu pumnul). Și cât este de plăcut să-i spui că milioane de oameni din toată lumea vor face cunoștință cu povestirile lui sub forma adaptărilor pentru teatru, cinematograf sau televiziune, că O coardă prea Întinsă va fi transformat În operă de unul dintre cei mai mari compozitori moderni britanici și că, deși piesele lui vor rămâne, vai, nejucate, romanele și povestirile vor oferi roluri unora dintre cei mai mari actori și actrițe din lume; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe timpul zilei, purta uniformă, avea să fie insuportabil tot ceea ce, în pijama, auzea atunci când tatăl, de îndată ce fiul era acasă pentru scurtul său concediu, se arunca asupra mamei. În fond, nu era sigur dacă ei chiar asta făceau, atunci când fiul stătea întins, treaz, pe canapea la o distanță de la care îi putea auzi. Mai degrabă e de presupus că părinții țineau seama de cel venit în permisie și nu făceau uz unul de celălalt. Pur și simplu, așteptarea unor zgomote a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ajutor. Miros de Lysol. Protejat, așa trebuie să mă fi simțit în cutia aia pe roți. Războiul lua o pauză. În orice caz, pentru început nu s-a întâmplat mai nimic, mai ales că înaintam numai cu greu. Caporalul zăcea întins. Obrazul lui mai adineaori rozaliu, fiindcă de cele mai multe ori era proaspăt bărbierit, începea să se înverzească ușor, lăsând să se întrevadă țepi de barbă. Picioarele legate, înfășurate-n bandaje. Astfel zăcea el pe unul din priciuri, era conștient și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din stânga se ruga în șoaptă. Unul care-și pierduse mințile și-a smuls în lumina palidă a lămpașului cu carbid bandajele de pe el, a sărit în sus, a căzut, ca să sară din nou, să cadă iar, să rămână în sfârșit întins. În dreapta mea nu mai era nici o mișcare. Noaptea nu voia să se sfârșească; pentru mine, ea a durat până în visele din primii ani de după război. Nu, dureri tot nu aveam. Ațipeam doar pentru scurt timp, pentru ca tot mereu să tresar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numără printre mâncărurile mele preferate. Iar atunci când am invitați - diferiți frați de skat din vremuri diferite -, pe masă vin felurile cele mai puțin rafinate. Oh, și ce plăcere când, după o partidă, cârnații prăjiți sau înăbușiți aburesc, când mațul bine întins plesnește sau când, tăiat fiind, își dezvăluie interiorul: stafide și terci, amestecate cu ghemotoacele de sânge închegat. Atât sunt de durabile învățăturile pe care acel bucătăr șef din Basarabia i le-a transmis gustului meu. „Dar rog frumos, domnii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-o scoată la capăt. Înaintare, război de poziție, luptă corp la corp, contraatac, retragere, orice mișcare legată de război îi era familiară. El a găsit breșa, a scăpat, chiar dacă rănit; pe ăsta te poți baza. Cu piciorul de lemn întins, ședea lângă mine și fuma pipă. O chestie indefinibilă, înrudită de departe cu tutunul. Arăta de parcă nu ar fi supraviețuit numai războiului ăstuia, ci, după cel de treizeci de ani, și celui de șapte: un tip atemporal. Boneta militară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
concasorul de piatră, sala cazanelor, cu baraca pentru dușuri și vestiare lipită de ea, apoi clădirea aducând a vilă a conducerii și, depășind totul în înălțime, dealurile de steril, în parte sub formă de conuri albe, în parte turtite și întinse mult în lungime, pe care zi de zi era descărcată piatra spălată, sterilul: vagoneții-platformă mergeau într-un funicular pe role. Ajungeau sus pline ochi, rulau la vale golite. Scârțâitul lor care ba creștea în volum, ba scădea mi-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al filmului francez ce avea să fie numit în curând nou ar fi putut să surprindă scene tipice pentru acea vreme. De la scara spaniolă în sus, Villa Medici semăna cu un sanatoriu pentru artiști pensionați. Deja după câțiva pași, grădina întinsă te invita la zăbavă pe scări de piatră umbrite. Peste zi băteam străzile Romei mai mult decât permitea arșița. Răcoarea se păstra numai în biserici și capele. Tot ce vedeam, fiecare fântână și fiecare ciot de coloană, devenea o metaforă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ia zborul, să se ridice, să dispară. Ca până la urmă să rămână, totuși, schimbându-se iar cu sine însuși, un Baldanders, cum apare el în carte, dar întruchipându-se acum în imagini care, în culori schimbătoare, îl plasează în scenă întins excesiv în lungime: un alt El Greco. Numai cu puțin timp în urmă, într-unul din atelierele mai mici, în care elevii mai deosebiți ai lui Otto Pankok aveau voie să socializeze, merseserăm împreună pe drumuri diferite: el ca dansator, urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]