5,591 matches
-
mai întotdeauna înlocuite de altele noi și date înainte cu un soi de parfum proaspăt de flori, care făcea aerul mai ușor de respirat. Parchetul era șters bine și lustruit înainte și după fiecare concert. Însă nu doar eleganța care învăluise localul peste noapte îți lua acum ochii, ci găseai feluri de mâncare noi în meniu, tot soiul de delicatese care n-ar fi fost trecute vreodată pe lista unei crâșme așa îndepărtate de centru, dacă n-ar fi fost vocea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Bordei, Ioanid sau micuța Grădină a Icoanei și cizelatul Cișmigiu erau adevărate monumente ale naturii, majoritatea aranjate de grădinari celebri în întreaga Europă, dându-și frâu liber imaginației și aducând stiluri și decorații florale care încântau privirile trecătorilor și îi învăluiau cu aerul proaspăt și parfumat. Zona mlăștinoasă a Herăstrăului este schimbată peste noapte în Parcul Național sau Parcul Carol al II-lea, cum i se va spune, odată ce arhitecții austrieci Pinard și Rebhun, împreună cu Octav Dobrescu, vor termina de proiectat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aveau numai câteva minute până să cedeze și să se prăbușească. Îl puteai găsi adormit la birou cu fața peste foi sau întins în pat într-o poziție ciudată, cu caiete sub el, cu mâna rămasă întinsă pe patefon și învăluit de un miros puternic, stătut și acru de tutun. Îți mai aduci aminte, doamnă ? Era târziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau, Și tremurau de vântul serii. Îți mai aduci aminte, doamnă ? Într-o dimineață de mai a lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
creadă și mai-mai că a vrut să se ciupească, să fie sigur că nu-i un vis. — Mă iertați, a întrerupt-o el, atunci când privirile li s-au intersectat. Vocea lui Cristi se subțiase brusc și un tremur i-a învăluit tot trupul, lucru neobișnuit să i se întâmple cu o femeie. Dar nu era orice femeie, și-a amintit el imediat cum a apucat să-i privească pentru câteva clipe chipul acela angelic, care i-a bântuit atâtea nopți și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deschis el ușa apartamen- tului. — Dar cum v-ați putut imagina așa ceva ? a râs el, lăsând plasele în care se aflau cadourile în micuțul antreu. Ea stătea pe fotoliul din dreptul ferestrei, iar lumina caldă de seară de mai îi învăluia trupul gol, firav. Era com- plet goală, fără lenjerie sau vreo bijuterie. O adevărată frumusețe a naturii, în toată splendoarea ei, gata să fie dezlănțuită. Cristi s-a apropiat și i-a zâmbit. A măsurat-o din cap până în picioare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în schimb bătrânul evreu l-a poftit înăuntru și i s-a dat o bucată de pâine. Și era cald, și nu mai mirosea a sânge, iar stomacul nu-i mai ghiorăia, acum se auzea clar doar muzica. Muzica îl învăluia până în carne, până în oase, și-i spunea, într-o limbă pe care numai el a înțeles- o, că totul are să fie bine. Și el știa bine că și acum, undeva, într-un colț întunecos, pe unde Dumnezeu nu a mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trebuie, îi avea probabil de mult și se mai înălțase puțin. Brusc, Cristi și-a amintit de el în perioada studenției. Și l-a admirat pe Avram, într-un fel numai de el știut. Și tot la fel de repede l-a învăluit un sentiment de gelozie cum nu mai întâlnise până atunci. Nu avusese ocazia de mult timp să fie gelos pe cineva, iar acum ajunsese în această situație tocmai din vina lui. — Cristian, spune-mi, te rog, că nu e bine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
larg cu a sa piesă Tot ce e românesc nu piere, Cristi refuzând în continuare să se alăture unei mișcări extremiste în care, de altfel, n-a crezut niciodată. Dincolo de luptele interne, Europa într-adevăr va exploda în scurt timp, învăluind continentul într-o vărsare de sânge cum lumii nu i-a fost dat să vadă până atunci : al Doilea Război Mondial, care începe în 1939 și în care România va fi, alături de Ungaria și Finlanda, aliată a Axei, formată din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a știut de ce sau pentru ce, însă, ca de fiecare dată, a ascultat-o. Capitolul 11 Cruce albă de mesteacăn Nu mai văzuse niciodată Bucureștiul atât de întunecat, mai ales într-o zi de vară. O tăcere ca de mormânt învăluise orașul odată cu aflarea veștii că Regina Maria s-a stins la Sinaia, la Pelișor, cu câteva zile în urmă. Pe străzi, puținii oameni care ieșiseră erau îmbrăcați sobru, în culori cât mai închise, își țineau privirile triste în pământ, îngândurați
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în continuă ascensiune pe care o trăiau. O lume grandioasă, elegantă, civilizată, dar mai ales o lume a păcii, în care arta și bunul- gust începuseră să domnească. Odată cu ultima ei suflare, un sentiment de ușoară nesiguranță și neîncredere a învăluit întreaga țară, și așa aflată într-o tensiune politică tot mai accentuată. Odată cu moartea ei se ducea poate și cea mai de preț speranță că lucrurile nu vor degenera sau se vor schimba într-un fel în care nimeni nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
eroii unei singure părți, lăsând învinșii, ca de obicei, oricât de bravi și mari, să fie sortiți uitării. Te-ai stins poate la timp, înainte de începutul sfârșitului nostru, al visătorilor care au încercat să despoaie lumea de prejudecăți și ură, învăluind-o în singurul lucru care a contat pentru noi vreodată : dragostea. Iubirea care a arătat lumii că e loc pentru toți și nicio bătălie, în afară de cea cu tine însuți, pentru a deveni mai bun, nu contează. Vremurile se schimbă și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de te miri unde, în gură cu câteva oase umane, care mai aveau lipite de ele câțiva mușchi și câteva vene. Depresia din jur te înfiora. Șobolanii rodeau pisicile rămase fără stăpâni, nu invers. Mirosuri puternice de putrefacție și boală învăluiau bezna orașului, când se însera și orice speranță părea pierdută. Nu știai dacă cerșetorul înțepenit de pe stradă a adormit cu mâna întinsă sau a murit așa, de frig sau de foame, sau împușcat direct în inimă și viermi îl măcinau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pedepsit pentru că refuza cu încăpățânare să adauge în repertoriul său tot mai scurt din fiecare seară și altceva decât tangouri, într-un timp în care lumea numai de dans și voioșie nu mai avea chef, iar eleganța și bogăția ce învăluiau odată celebrele restaurante de unde se auzeau romanțe dispăruseră de mult. Era tot mai neadaptat într-un oraș ale cărui glorie și farmec se ruinaseră și într-o țară care se schimba fantastic de repede, impunând, odată cu noile viziuni politice, o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
clipă, am dat totul. Câți se pot lăuda oare cu asta ? Câți riscă măcar o dată, d-apoi până la capăt ? Pentru ceea ce inima lor țipă. Nu sunt un fricos, am stat aici, în fața foametei, a umilinței, a disprețului și a urii, învăluit în decadența mize- riei umane. Nu am fugit nicăieri. Decât o viață ascuns și rupt pentru totdeauna de rădăcinile mele, mai bine una în agonie și uitare. — A venit în sfârșit timpul, prietene ? — Cred că da, suspină Cristi. Ce mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la Șosea. Restaurantul supraviețuise, dar n-a îndrăznit să intre. L-a privit în gol minute în șir, fumând câteva țigări și imaginându-și tangourile care răsunau în aer liber, sub cerul înstelat, și sutele de oameni fredonând și dansând, învăluiți într -o magie care nu avea să mai renască niciodată. Omenirea se modernizează, dar pierde, de fiecare dată, câte ceva cu care nu se mai întâlnește niciodată... Tandrețea și ușoara melancolie a tangourilor, simplitatea și naivitatea lor, alteori verva, franchețea și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
David Duchovny afară, să-i arate cimitirul. - Întotdeauna faci cu ochiul când vrei să spargi gheața? mă întrebă Aimee. - Vrei să joci Plimbă Dovleacul? am întrebat-o. - Îmi place tricoul, zise ea, ridicând ghitara. - Îmi place tot pachetul, am zis, învăluind-o din priviri. Ce reprezinți? - Avocata de divorț a Sylviei Plath. Am luat-o de mână și am întrebat-o pe feministă: - Ne scuzi, nu-i așa? - Bret... s-a împotrivit Aimee, însă mâna ei mă ținea strâns. - Hei, trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iarăși că va trebui să mă reîncarc. (Tipul nu era decât o glumă, mi-am spus; nu era decât amănuntul neașteptat, care se materializează la fiecare petrecere.) Când am închis fereastra și m-am întors orice tentă de visare care învăluise încăperea - detașarea de fetiță, tonurile de acuarelă - se evaporase inexplicabil. Singurul accident pe care îl remarcasem inițial era un raft răsturnat. Am îngenuncheat și l-am împins înapoi la perete, îngrămădind la întâmplare cărți și jucării pe raft, când mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să privesc prin peretele de sticlă. Și atunci mi-am amintit de piatra de mormânt. Lungindu-mi gâtul, am inspectat precaut câmpul. Am ezitat înainte de a accepta faptul că nu mai era acolo. Iar întunericul dramatic de astă-noapte m-a învăluit din nou. Dar am ieșit pe verandă și vremea era superbă, o zi minunată, încă neobișnuit de caldă pentru luna noiembrie, și totul părea mai puțin amenințător în lumina asta, de parcă ceea ce văzusem noaptea trecută (și teama resimțită) aproape că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încredere în nici unul. Apoi, din senin, grupul s-a destrămat. Orice urmă de interes pe care o aveau unii față de ceilalți se evaporase atât de rapid, încât nici nu părea să fi existat. Robby s-a apropiat agale de noi învăluit de lumina orbitoare a mall-ului și m-a mâhnit faptul că atât de puțin din viața lui se învârtea în jurul poeziei sau a romantismului. Totul era plumbuit de plictisul și anxietățile diurne. Totul reprezenta un spectacol. Dar ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
i-aș fi spus, m-ar fi rugat să plec de-acasă, așa că am păstrat tăcerea în privința asta, adăugând încă ceva la lista lucrurilor pe care le ascunsesem deja de ea. Restul serii s-a scurs de parcă ar fi fost învăluită în ceață. În timpul cinei, când eram cu toții la masă, copiii au recunoscut că se distraseră destul de bine la mall, răsfățând-o pe Jayne cu relatarea diverselor secvențe din filmul pe care îl văzuserăm, apoi a urmat o discuție lungă despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
părinți/profesori de la Buckley“.) Conversația s-a învârtit în jurul dotărilor superficiale, a negărilor ascunse, a distincțiilor valorice, a conexiunilor majore, despre acea sumă mare donată, despre circumstanțele favorabile - subiecte grase și personale care necesitau exemple și detalii specifice, dar totodată învăluite într-o suficientă aură de anonimitate pentru ca fiecare să se simtă confortabil. Nu mai participasem la un dineu unde întreaga conversație se referea la copii și pentru că în realitate eram cel mai nou dintre tați, nu reușeam să înțeleg anxietatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bine la grifon, să fiu de unul singur, dar când am băgat mâna în haină ca să scot celularul (ideea de a o suna pe Aimee Light figurase de la bun început în planul meu pentru seara asta) am observat o siluetă învăluită în umbră pe una din bănci, iar când m-am apropiat, mi-a rostit numele. Am ezitat atunci când mi-am dat seama că era Nadine Allen - am privit în jur să mă asigur că apelativul „Bret“ îmi era adresat mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
metalică. Apoi am dat clic pe DESCHIDERE FIȘIER. Am tras aer în piept. Ecranul deveni alb. Apoi foarte încet apăru pe ecran o fotografie care se dovedi a fi un filmuleț. Era o casă. Era noapte și ceața se lăsa învăluind casa, însă camerele erau puternic luminate - de fapt mult prea strălucitor; ca și cum ar fi fost menite să alunge singurătatea. Casa avea o structură modernă cu un etaj, situată într-o zonă care apărea a fi una foarte înstărită. Casele din jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am întrebat fără să gândesc: Ce e și vântul? Și la fel de instantaneu, ceva răspunse: strigătul morților.) Și pe moment am decis să nu mai caut mașina și să mă refugiez în siguranța biroului, când vântul a încetat și liniștea a învăluit campusul. Gândurile mele încâlcite: (Vântul te-e forțat să ieși din parcare) (Pentru că nu vrea să găsești mașina) (Trebuie să înveți să te descurci fără cei pe care-i iubești) (Tata nu a reușit) (Dar vântul a încetat: e timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
firele telefonice de deasupra mea, iar eu am azvârlit păpușa pe câmp, unde a aterizat imobilă. Frunzele moarte săltau în briza care vălurea câmpul. Auzeam ropotul unui râu, sau erau valurile care se zdrobeau de țărm? Terby se pomeni imediat învăluit de un nor de muște. În depărtare păștea un cal - poate la treizeci de metri de unde stăteam - iar în momentul în care muștele s-au năpustit asupra păpușii calul și-a scuturat capul și a luat-o la galop mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]