6,446 matches
-
și Demetru Marcu. Tot Goga va fi și director al seriei a doua, alături de Alexandru A. Hodoș, redactor responsabil. În numărul inaugural, ca și în numărul 17/1908, în articolul-program Către cărturarii noștri, semnat de Octavian Goga, este reamintită obârșia țărănească a intelectualității române, precum și datoria cărturarilor de a retransmite cultura spre lumea rurală: „Să-i dăm carte țărănimii noastre; carte înțeleasă [...]. Să-i dăm țăranului o gazetă cuminte și cinstită”. Sub acest aspect, Ț.n. se aliniază sămănătorismului și poporanismului
ŢARA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290068_a_291397]
-
al artelor pentru Basarabia. Din 1924 ziarele „Adevărul” și „Dimineața” îl angajează în calitate de corespondent oficial. Trece, cu aceleași însărcinări, la „A.B.C.” (1934-1935) și la „Zorile” (1935-1936). Totodată, editează la Chișinău o gazetă politică, „Izbânda” (1931-1933), subvenționată de Partidul Național Țărănesc, și, din 1932, asigură secretariatul de redacție la „Viața Basarabiei”, revista condusă de Pan Halippa. Colaborează cu versuri, proză, cronici literare, literatură pentru copii și, în primul rând, cu o bogată publicistică socială și politică, uneori cam agresivă, ceea ce îi
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
Angelescu” din Găești. Între noiembrie 1928 și martie 1929 scoate revista „Kalende”, împreună cu Tudor Șoimaru, Șerban Cioculescu și Pompiliu Constantinescu. Anul școlar 1930-1931 îl găsește profesor la București. Este ales deputat în Camera Deputaților în 1932, pe listele Partidului Național Țărănesc. Din nou la Găești, va fi numit în 1933 profesor în Pitești, la Liceul „I. C. Brătianu”, unde rămâne până în 1938, când se stabilește definitiv în capitală, ca profesor la Școala Normală de Băieți și apoi la Liceul „Mihai Viteazul”. Între
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Zoe Dumitrescu-Bușulenga) și afirmă că „miracolul Creangă” izvorăște din folclor, scriitorul transformând narațiunile populare „în adevărate frumuseți sferice”, scuturându-le de prolixități și scăpându-le de schematism. Viziunea lui Creangă este homerică, iar opera lui formează „un adevărat ciclu rapsodic țărănesc”. Așa se explică lipsa sentimentalismului, a descrierilor de natură, faptul că erosul nu depășește nivelul instinctului. Criticul vorbește chiar de epicul pur al creației, întrucât „faptele singure aleargă neistovite”. Nu e de acord cu ideea de satiră la Creangă (avansată
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
azi”, „Liberalul”, „Gazeta literară”, „Presa noastră”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Viața studențească” ș. a. A mai semnat A. Braniște, T. Lăstun, Rivarol. În intervalul 1922-1926 a fost secretar al Editurii Cultura Națională, iar în 1926-1928 este deputat, ales pe lista Partidului Țărănesc. Din 1929 colaborează la emisiunile radiofonice, susținând rubrica „Revista săptămânii literare și artistice”. Prima carte, culegerea de nuvele și schițe Suflet de femeie, îi apare în 1920, urmată de câteva volume de proză scurtă, precum și de o serie de romane
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
cu o teză despre literatura în grai bănățean, titlul fiindu-i recunoscut abia în 1968. Deși numit în 1939 preparator și asistent la Universitatea din Cluj, va funcționa efectiv ca profesor de liceu la București (1945-1949). Membru al Partidului Național Țărănesc din 1933, a desfășurat o intensă activitate militantă pentru reîntregirea țării și rezolvarea problemelor țărănești. Colaborează din studenție la presa de partid, iar în timpul conflagrației mondiale va fi redactor la ziarul „Ardealul”, patronat de Iuliu Maniu, precum și corespondent de presă
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Deși numit în 1939 preparator și asistent la Universitatea din Cluj, va funcționa efectiv ca profesor de liceu la București (1945-1949). Membru al Partidului Național Țărănesc din 1933, a desfășurat o intensă activitate militantă pentru reîntregirea țării și rezolvarea problemelor țărănești. Colaborează din studenție la presa de partid, iar în timpul conflagrației mondiale va fi redactor la ziarul „Ardealul”, patronat de Iuliu Maniu, precum și corespondent de presă și redactor la „Universul” (1943-1945). Devenit în 1945 secretar general al Organizației Tineretului Țărănist din
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
patronat de Iuliu Maniu, precum și corespondent de presă și redactor la „Universul” (1943-1945). Devenit în 1945 secretar general al Organizației Tineretului Țărănist din Transilvania, va conferenția în anii următori pe teme de doctrină politică, combătând, de pildă, noțiunea de „clasă țărănească” și felul în care era manipulată de noua guvernare. La alegerile din 1946 candidează pe listele partidului. Condamnat la temniță grea și confiscarea averii, va rămâne în închisoare din 1949 până în 1955. Eliberat din detenție, e nevoit să lucreze un
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Până la pensionare, în 1981, publică manuale și cursuri privind istoria limbii române literare, stilistica limbii franceze, literatura franceză. Imediat după evenimentele din decembrie 1989 intră în prim-planul vieții politice: se va afla, alături de Corneliu Coposu, la reînființarea Partidului Național Țărănesc, în calitate de vicepreședinte; va coordona Departamentul de studii, programe și doctrină al partidului, fiind inițiatorul și realizatorul unei serii de volume dedicate câtorva personalități marcante. Ales deputat de Bihor în 1990, 1992 și 1996, din 1992 devine președinte al Comisiei pentru
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
litere intrați de acum în istorie, ca Șerban Cioculescu, Mihai Beniuc sau George Ivașcu, par a fi ale unor personaje de roman. SCRIERI: Instantanee, Mediaș, 1937; Bat tunurile și bate inima..., Timișoara, 1942; Nuvele, București, 1944; Noi aspecte ale problemelor țărănești, București, 1947; Problema omului în societatea românească, București, 1947; Studii de istorie și limbă literară, București, 1970; Corelația limbă-literatură, București, 1971; Momente din evoluția limbii române literare (în colaborare cu Gheorghe Bulgăr), București, 1973; Opțiuni și retrospective, București, 1989; Anii
ŢEPELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Charles Baudelaire, Cântece de cristal, I-III, București, 1937-1940; Milli Dondolo, Îngerul a strigat, București, 1943; ed. București, 1993. Repere bibliografice: Dionis, „Cântecul vântului”, DMN, 1907, 1 272; M.C. [Mihai Carp], „Cântecul vântului”, VR, 1907, 9; Victor Anestin, Literatura răscoalelor țărănești, ADV, 1908, 6 671; [Victor Anestin], Un răzvrătitor!, ADV, 1908, 6 842; Mihail Dragomirescu, „Judecata din urmă”, CVC, 1909, 1; Al. Gh. Doinaru, „Lucruri văzute...”, „Minerva”, 1909, 236; Paul I. Papadopol, „Ioan Creangă”, U, 1933, 34; C.G. [C. Gerota], „Ioan
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
de priveghi din sudul Moldovei (Vrancea), dar și în acelea din Oltenia sau Maramureș, măștile Unchiașilor îi reprezintă pe bătrânii înțelepți ai obștei, reîntorși în sat să petreacă în noaptea de priveghi. Izolați de ritul inițial și incluși în jocurile țărănești cu măști de la Anul Nou, Moșnegii devin în epoca feudală reprezentanți ai comicului popular, echivalând cu măscăricii spectacolelor de burg. Diversificată, imaginea arhaică a unchiașului stă la baza creării a numeroase personaje: Moșnegii cu tigve din jocul Cucilor, Blojul din
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
un mare număr de nume: Bujor, Groza, Gruia, Novac, Păunaș, Radu, Roșu, Coroi, Dragul Florilor, Făgurel, Grigoraș, Merișor, Palenciuc, Terente, Trandafir ș.a. Teatrul de haiduci cunoaște în prezent o înflorire deosebită în Moldova. Inspirată de ceremonialul nunților sătești, piesa Nunta țărănească este o creație laică, aria ei de răspândire fiind, cu precădere, jumătatea de nord a Moldovei. Prima variantă cunoscută datează din 1885 și a fost culeasă din Bucium-Iași. Contaminate de teatrul de haiduci, unele variante ale Nunții țărănești au devenit
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
piesa Nunta țărănească este o creație laică, aria ei de răspândire fiind, cu precădere, jumătatea de nord a Moldovei. Prima variantă cunoscută datează din 1885 și a fost culeasă din Bucium-Iași. Contaminate de teatrul de haiduci, unele variante ale Nunții țărănești au devenit prolixe, supralicitând burlescul acțiunii. Sub impresia Războiului pentru Independență din 1877 a luat naștere piesa Predarea lui Osman sau Căderea Plevnei, după modelul căreia s-au creat și celelalte reprezentări dramatice care alcătuiesc repertoriul teatrului istoric popular. Acțiunea
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
Mândrescu, Literatură și obiceiuri populare din comuna Râpa de Jos, București, 1892, 207-225; P. Gheorghiasa, Obiceiuri de Crăciun și de Anul Nou. Colinde, Cântece de stea, Irozii, Păpușile, Plugul, Semănatul, Sorcova, Vasilca etc., București, 1939; Mihail Vulpescu, Irozii, Păpușile, teatrul țărănesc al Vicleimului, Scaloianul și Paparudele, București, 1941; Teatru folcloric din județele Bacău și Neamț, îngr. și pref. Vasile Adăscăliței, Bacău, 1968; Bună dimineața, lină fântână, îngr. și pref. Vasile Adăscăliței, Botoșani, 1969, 177-207; Teatru folcloric din județul Iași, îngr. Vasile
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
roman dedragoste. Romanul este o specie a genului epic, în proză, de mare întindere, cu acțiune concentrată și cu o intrigă bine evidențiată. Personajele, puternic individualizate, sunt angrenate în conflicte puternice, iar structura narativă conturează o imagine profundă a sufletului țărănesc și a vieții patriarhale. Principalul mod de expunere este narațiunea, iar personajele se conturează direct prin descriere și indirect, din propriile fapte, gânduri și vorbe, cu ajutorul dialogului și al monologului interior. ION LUCA CARAGIALE (30 ianuarie 1852 8/9 iunie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
inel/ Fețișoara lui,/ Spuma laptelui,/ Mustăcioara lui,/ Spicul grâului/Perișorul lui,/ Pana corbului,/ Ochișorii lui,/ Mura câmpului". Descrierea portretistică de mare artă este realizată cu ajutorul unor expresii comparativ-metaforice ai căror termeni denumesc elemente ce aparțin fie mediului natural, fie celui țărănesc sau îndeletnicirii eroului. La aceste procedee artistice se adaugă epitetul "mândru", folosit în inversiune și cele cinci diminutive ("ciobănel 1', "fețișoara", "mustăcioara", "perișorul", "ochișorii") care sporesc gingășia și frumusețea acestei minuni vii și dau profunzime dragostei materne. Baciul apare asemenea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
au ajutat, care i-au trimis corespondență În străinătate, care l-au ajutat Într-un fel sau altul, noi - care l-am găzduit, care i-au Împrumutat haine... De exemplu, ca să meargă din Arad până la Vața, i-au adus haine țărănești și opinci. Și chiar i-am atras atenția să nu scoată din cioareci mâinile, că se vede că nu-i țăran... Cum a decurs procesul? Sentințele era deja stabilite... Noi am fost ca niște manechini. La sfârșit, mama m-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
resentimente față de anumite persoane? Nu față de anumite persoane... față de Întregul sistem. Nu persoane, că ăstea sunt produsele sistemului..., că dacă nu era sistemul, nu erau persoanele... După ’90 ați Încercat să va angajați politic? Am fost membru al Partidului Național Țărănesc până acum vreo doi ani, când nu mai m-am dus, dar nu pentru că detest ideile național-țărăniste, ci pentru că cei care reprezintă astăzi partidul nu mă reprezintă pe mine... Și nu numai atâta, nu reprezintă cauza național-țărănistă. Sunt foști comuniști
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Încă la un an, administrativ. Am primit deci patru ani. Practic În ce constau acele discuții cu colegii? Ce subiecte de discuție aveați? Domnule, s-o luăm puțin așa și să revenim la alegerile din anul 1946. Era Partidul Național Țărănesc, care avea ca siglă ochiul, și În jur comuniștii, cu soarele. Vorbesc la noi În sat ce s-a Întâmplat. Lumea a mers la vot și poate peste 90% au votat cu Partidul Național Țărănesc, cu ochiul și cu liberalii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
anul 1946. Era Partidul Național Țărănesc, care avea ca siglă ochiul, și În jur comuniștii, cu soarele. Vorbesc la noi În sat ce s-a Întâmplat. Lumea a mers la vot și poate peste 90% au votat cu Partidul Național Țărănesc, cu ochiul și cu liberalii, cum erau Împreună atuncea. Și-a stat lumea și-a așteptat rezultatul, numărătoarea voturilor, că nu erau decât vreo cinci-șase sute de voturi. Au așteptat să le numere, să dea rezultatul. Lumea era strânsă În fața
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că Înainte de prima arestare erați prea tânăr ca să aveți simpatii politice... Cum să nu? Aveam simpatii... Păi, În 1946, la 19 noiembrie, sunt ultimele alegeri Într-un fel libere, că n-au fost libere nici alea. Era atunci Partidul Național Țărănesc, și am lipit afișe pentru țărăniști... Aveam 17 ani. Și la acea vârstă ești mare... Și, noaptea, lipeam afișe și ne mai băteam cu grupuri de muncitori comuniști, care erau mai puțini, dar erau foarte virulente... Da’ ne păzeam de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
având cota 81. Cum ați ajuns dumneavoastră să fiți arestat? În ’47 a luat ființă lagărul de la Pitești, unde au fost internați toți fruntașii politici ai țării din partidele istorice: de la liberali, de la țărăniști... Au fost arestați și fruntașii Partidului Țărănesc din Râmnicu Vâlcea: Radu Livezeanu, șeful organizației PNȚ, Gușetoiu... și alții. Astfel că s-a organizat la noi În oraș un grup de tineri, dirijați de doamna Livezeanu, care să facă naveta Râmnicu Vâlcea - Pitești, ducând lunar alimente și medicamente
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În anii aceia ați avut simpatii politice? Eu nu am făcut politică și nici tata nu a făcut. Asta a fost colectivizarea forțată. Păi ce, io am făcut politică?! În anii ’50, În zonă, spre Vidra, Bârsești, au fost revoltele țărănești... Ce știți despre ele? Eu știu doar că am stat cu mulți din ei În pușcărie, da’ când a fost răscoala nu știu... Am stat cu ei În pușcărie, i-am găsit acolo În pușcărie. Unul Boștog, Neculai Bacrea... Erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
azi Muzeul Municipiului București). Prin 1872, când Bacalbașa sosește în București, în fața Universității se întindea într-ade văr un mare loc viran; acolo unde e azi statuia lui Gh. Lazăr creștea porumbul, iar lângă gardul palatului Suțu se aflau două case țărănești. 170. Clădirii universității bucureștene i s-a adăugat o nouă aripă, către strada Academiei, construită între anii 1914 și 1923. 171. Celebra grădină Rașca funcționa de prin anii 1860 pe terenul din spatele aripii din stânga a Universității spre strada Academiei, acolo
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]