6,958 matches
-
am întrebat precaut. "Te muți?" Aproape mă înecam. Pentru prima dată devenise clar pentru mine că pentru David aventura noastră ar putea să fie nimic mai mult decît un episod, un mic capitol din bogata viață care încă i se așternea dinainte. Ceva de care va uita curînd și va rîde mai tîrziu, în vreme ce eu nu-mi puteam imagina că altceva important s-ar mai putea întîmpla după asta. Nu sînt deloc sigur încă. În orice caz, voi studia. Dar unde
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
apropierea ultimei competiții? De ce nu-mi era teamă de lunile lungi de dinaintea lui septembrie, în care n-aveam să-i văd, pe el și pe Schneiderhahn? Gîndurile mele nu se îndepărtaseră de apa care, acum, în seara de vară, stătea așternută în albia sa, vorbindu-și sieși. Mi-am retras capul de la fereastră și am făcut doi pași către oglinda care aparținuse bunicului meu. Mi-am scos cămașa și m-am aplecat înainte. În oglindă puteam vedea numai o mică parte
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
atât?" Un gest pur teatral... Garches, 11 aprilie 19221 Iubite Domnule Dobrin, Am urmat cu mare atențiune campania electorală. Dacă vă reportați la scrisorile mele din 1919, aflați că toate s-au petrecut așa cum trebuiau să se petreacă. "Cum îți așterni, așa dormi". Când s-a făcut unirea, nu s-a pus nici o condițiune. Au fost două momente istorice când trebuiau discutate condițiunile Unirei. 1. Înainte de intrarea României în războiul european, când România cu concursul mandatarului Partidului Național Român a stabilit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
trece Bosforul tracic pe un pod de vase construit de arhitectul Mandrocles din Samos (IV, 87). Grecii din Asia minoră, care urmau pe regele pers in expediția lui, fiind trimiși înainte, pe Marea Neagră, spre a intra în Dunăre și a așterne un pod și peste acest fluviu, ceea ce și făcură în punctul unde el se împarte în mai multe brațe (IV, 89), deci prin apropiere de Tulcea, Darius trece cu imensa lui armată în Sciția, atingând sudul Basarabiei actuale. Sciții trimiseră
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Geții și alte popoare vecine cu aceștia, care au acelaș nume și toți trag cu arcul de pe cai» Dio Cassius ( l55-229 d. Hr.) arată de asemenea că în vechime «Mysii și cu Geții locuiau în toată acea regiune care se așterne între Hemus și Istru.» Filip al II-lea regele Macedoniei (359 -336 în.de Hr.) intrînd in luptă cu regele Odrisilor, un puternic popor trac din acele timpuri, căuta alianța poporului get și luă pe Medopa fiica regelui get Cotelas
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Panonia, de unde alungându-i Iazigii ar fi ocupat munții de lângă Tisa. Mai întâi Iazigii nu se constată a fi locuit în aceste timpuri prin Panonia, ci tocmai în regiunea Nistrului. Așa Strabo ne spune lămurit că «regiunea întreagă care se așterne între Istru și Boristene, în cea dintâi parte a ei este pustia Geților; apoi incep Tirigeții și după aceștia Iazigii Sarmați, care se mai numesc și basilei adică regești.» Acești Iazigi se strămută după aceea către Nistru și Pont și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
botezul unui prunc, femeile bătrâne plâng, având în vedere nefericirile ce îl așteaptă în viață, după ce se face om.» Un asemene obicei este atât de caracteristic încât nu ne îndoim că el este o rămășiță de la Traci, peste care se așternu mai târziu pătura Românilor din Macedonia. Obiceiul arătat nu se regăsește la Românii de la nordul Dunării, ceea ce ar fi îndestul de extraordinar, în cazul când Românii de aici ar fi niște emigranți veniți de peste Dunăre. Ce a devenit oare religiunea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
puse să se construiască vestitul pod de piatră peste Dunăre, de către arhitectul grec Apollodorus din Damasc. S-a discutat mult timp asupra locului așezării acestui pod și mai mulți scriitori au pretins că podul lui Traian nu ar fi fost așternut la Turnu-Severinului, cu toate rămășițele de pilaștri ce se văd și astăzi în apă, când Dunărea este mică; că pe aici ar fi trecut podul, tot de piatră, al lui Constantin cel Mare, iar că acel al lui Traian, s-
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
construiască și o șosea spre a pătrunde înlăuntrul țăreii ? Cu toată fenomenala repeziciune cu care se construiau lucrările romane, ar fi trebuit mult mai lung timp pentru construirea șoselei decât pentru acea a podului. Dacă Romanii ar fi trebuit să aștearnă și șoseaua prin Valahia mică de la podul de la Celeiu până în Transilvania, înainte de a începe războiul cu Dacii, atunci fără îndoială că, începând ei construirea podului în 103, în 105 nu ar fi putut păși pe șoseaua lor pentru a intra
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
înainte de a începe războiul cu Dacii, atunci fără îndoială că, începând ei construirea podului în 103, în 105 nu ar fi putut păși pe șoseaua lor pentru a intra în Transilvania. Șoseaua este cu totul neatîrnată de pod; a fost așternută mai târziu, după reducerea Daciei în provincie romană. Din aflarea sau lipsa ei, ca continuare a unui pod, nu se poate deduce absolut nimic asupra locului construirii acestuia, și din asemenea argumente nu se poate dobândi nicio lumină și cauză
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din mlaștină pe fundul ei, unde se prăvăleau și șopoteau printre bolovani, frunze și cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului. Gîndurile îi căpătaseră o aromă plăcută. Pe față i se așterneau rînd pe rînd expresii de batjocură, înverșunare și înflăcărare, iar uneori își mișca imperativ un braț. Odată rosti cu un surîs sumbru: „Regret, doamnă, dar nu ați înțeles în ce situație vă aflați. Sînteți prizoniera mea“. Trecu ceva vreme pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
profesorul privindu-l cam ciudat pe Thaw. — A, nu, răspunse Thaw zîmbind. Ideea mi-a venit de la o notă scrisă de Edgar Allan Poe la unul dintre poemele lui. Acolo scria că uneori i se pare că aude cum se așterne amurgul pe pămînt ca un dangăt de clopot. — Așa. Ei bine, Duncan, revista școlii nu prea are anul ăsta scrieri care merită publicate. Crezi că ai mai putea scrie pentru noi? Dar ceva de alt gen? — O, da. — Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
provocat de părul său zbîrlit pe care nu și-l peria sau pieptăna niciodată. Mergea repede pe străzile cu mai puține magazine, în care oamenii se mișcau în cupluri misterioase. încrederea în sine creștea odată cu întunericul. Pe față i se așternu o expresie hotărîtă, ușor lupească, picioarele izbeau trotuarul cu fermitate, trecea cu pași mari pe lîngă cupluri care se îmbrățișau la gura gangurilor și se simțea izolat în scopul lui de neclintit, care-l plasa dincolo de măruntele satisfacții omenești. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ea. — Mda. Haide, zise el inspirat. Ia-mă de braț. Dincolo de pod, drumul se bifurca și aici se ridica un monument dedicat lui Carlyle. Era un stîlp aproape necioplit de granit, cu vîrful dăltuit înfățișa bustul profetului. Razele lunii se așterneau ca o pojghiță de gheață pe fruntea, barba și umerii lui, lăsînd în întuneric obrajii supți și concavitățile ochilor. Thaw își eliberă mîna și strigă: — Du-te acasă, spionule! Du-te acasă, trădător al democrației!... Mă urmărește pretutindeni, îi explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plat în interior, iar ovalul crescu și umplu întreaga despicătură, iar chestia aceea plată era, de fapt, o cupolă care ieșea, iar cupola era un cap prins de mîna surorii. Apoi universul întreg începu să se miște încet și se așternu tăcerea. în tăcerea asta lentă, o persoană mică și furioasă, de culoarea lavandei, fu ridicată, trăgînd după ea un cablu cărnos. Avea penis, coatele și genunchii îndoiți, și pumnii și ochii strînși, iar gura înspăimîntată scotea un țipăt de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca de obicei, săși constituie propriile lor grupuri de protecție pe întreaga durată a jocurilor..." Întunecat, Gosseyn privea prigeamul bombat al ferestrei din colțul camerei sale de hotel. Din punctul său de observație, situat la nivelul etajului 30, putea vedea așternut la picioarele sale orașul Mașinii. Ziua era însorită și senină, iar suprafața ce intra în câmpul de vedere, prodigioasă. La stânga, fluviul de un albastru profund scânteia încrețit sub adierea unei brize întârziate. La nord, colinele mușcau din azurul infinit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-l aduseseră făcură cale întoarsă până la etajul superior, un motor făcu să dispară întreaga scară în tavan, 7 metri mai sus. O ușă de oțel se trânti cu zgomot peste deschizătură și fu blocată cu zăvoare grele. Și apoi se așternu tăcerea. 5 Gosseyn zăcea nemișcat în fotoliul de oțel. Inima îi pulsa din greu, tâmplele îi zvâcneau, se simțea bolnav și total sfârșit de pe urma experienței pe care o trăise. Întregul corp îi era năclăit de sudoare. "Mi-e frică ― gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
femeii. De fapt, pe el numai femeia îl interesa. Puțin după ce începuse, Prescott se rostogoli pe o parte pentru a-l privi în față. Dar Gosseyn se prefăcu că nu-l observă. Douăzeci de minute mai târziu, când termină, se așternu tăcere. În lumina vie care năvălea prin ferestre, pupilele ochilor lui Prescott îl fixau. ― Cred ― zise acesta ― că-ți dai seama de viciul de fond al poveștii dumitale. Bărbatul părea să fi uitat că până atunci tăcuse și Gosseyn acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
masă, ca un mort sau ca o păpușă de ceară, vorbește extrem de rar și nu se ridică decât dacă e nevoie să te ajute la ceva, știi foarte bine, am putea chiar să renunțăm la masă, am putea să-i așternem pe jos niște crengi uscate, poate să doarmă și pe pământul gol“. „A, nu, domnule Sima, el e bătrân, dacă doarme pe jos, ar putea să răcească, te rog, adu masa, de ce să n-o aduci, ce-i dacă săpăm
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zile și săptămâni, stăteam cu Zenobia în beznă, mențineam dragostea pe lume, de afară se auzea viscolul, n-am să-l descriu, apoi lupii începură să ne dea târcoale, scheunau jalnic, era, poate, îngrozitor de frig, peste groapa cu apă se așternuse o pânză de gheață, trebuia să o spargem când ne încerca setea; rodeam, câteodată, ierburi, era o stare de dincolo de gânduri, cotropitoarea, disperata dragoste a lumii se ghemuise acolo, în cârpele noastre deschise, desfăcute până la soarele care probabil că mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
își ținea deschiși ochii, care luceau ca două stele triste, dar, într-o noapte, i-am simțit respirația în ceafa mea, o ușoară adiere de aer m-a făcut să-i bănuiesc clătinările capului iar după tremuratul ritmic al crengilor așternute pe jos și după foșnetul veșmântului său de in mi-am dat seama că se afla, cine știe de când, la câțiva centimetri de noi; mai mult ca sigur, clătina din cap și țopăia acolo, ascultând gânguritul Zenobiei; în plus, poate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mă trezeam cu capul pe grămăjoara caldă de bălegar, mâncam din puținele merinde pe care le aveam, toate acestea se petreceau pe un spațiu de patru metri pătrați, dincolo de care mă pândea moartea. Stăteam acolo, pe stratul de frunze umede așternut de-a lungul anilor, câteodată ploua, îmi puneam peste cap pătura împuțită scoasă de sub șa, într-o bună zi am început să scormonesc stratul de sub mine, să dau la o parte frunzele putrezite; cam de la vreo douăzeci de centimetri adâncime
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
convingă, m-au plictisit, îmi era frig, i-am spus fetei aceleia să vină cu mine să facem dragoste și ea a venit. 14. Înșiruind aceste mici ticăloșii existente în mai toate viețile adolescenților, vorbesc, de fapt, despre un pat așternut cu petale de crini până la care drumul duce printre reziduuri mucede și excremente; poate că rostul lor e să atenueze până la suportabil niște dogoritoare raze lăuntrice, poate că vorbăria mea alimentează forța presimțită a tăcerii fiecăruia, dezvăluind, pe invers, partea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de mărunt poate să pară umor și încă ieftin, mai ales dacă se ține seama de gravitatea existențială a zonei căreia trebuie să-i servească drept substanță doveditoare, dar gândiți-vă : erau 52 de cărți bine amestecate și așii se așterneau unul după altul (câteodată nu voiau, atunci bombăneam ceva și gata). Asemenea lucruri mărunte se petreceau însă aidoma și când era vorba de obiecte în genere, și când era vorba de oameni; vedeam clar în ce măsură obiectele sau oamenii se aflau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ai victimelor. 14. Am bătut la ușă, nu mi-a răspuns nimeni. Am intrat. În încăperea de jos era atâta liniște, încât îmi auzeam respirația. În aer plutea mireasma dulceagă a florilor domnului Sima, de mult veștejite. Praful părăsirii se așternuse pretutindeni, pușca aia se afla la locul ei, prinsă în perete, m-am gândit o clipă s-o iau, dar am renunțat, nu-mi trebuia. Am urcat scara. Lumina și întunericul nu mai existau, vreau să spun că totul se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]