9,516 matches
-
din South Side, care era pe atunci spălătoria primăriei. Aveam număru principalului aliat politic al primarului, președintele departamentului de construcții de locuințe. A sunala șeful poliției caria făcut un pact cu Alec Connolly, care piatunci iera n arestul poliției, sub acuzație de beție și tulburaria liniștii publice. Post Alec, zâmbesc eu. Încă mai trăiește. Un spărgător a-ntâia Înainte ca băutura să-și spună cuvântu și săși iasă din mână. Dupaia șa petrecuto grămade ani muncind la lăzile de bere, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lăzile de bere, Înainte dia bea atâde mult Încâsă nu-și mai poată face nici aci datoria! — Mda, iun tip Îngrozitor Alec ăsta, zice Maisie cu o undă de afecțiune În voce. Păi, continuă ea, au spus că renunță la acuzațiile Împotriva lui Alec dacă intră prin efracție În Pullars of Perth și recuperează robele. Așa că Alec spune Mda, nicio problemă. Chestia a fost, și tul știi pe Alec Bruce, iar eu Înclin din cap zâmbind, că evada, dasta a fosluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și Way (2002) adaugă faptul că, într-un anumit regim, cum este acela al Serbiei lui Miloșevici, pe care ei îl definesc drept competitive authoritarianism 126, guvernul încearcă să subordoneze sistemul judiciar, utilizând metode precum extorsiunea și corupția sau prin acuzații și discreditări. Faptul că există un minim de independență și că nu există un control total și continuu, conduce la deschiderea unor ferestre de oportunități, prin care judecătorii pot să ia hotărâri chiar împotriva regimului. În Serbia, spre exemplu, în
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
în care guvernul controlează aproape direct numirea magistraților. Una dintre prevederile cele mai relevante se referă la legislația asupra conflictului de interese; înaintea ultimelor alegeri din decembrie 2003, campania electorală a lui Kostunica s-a bazat în mare parte pe acuzațiile de conflict de interese dintre membrii coaliției la putere, promițând mari schimbări pe acest front. Guvernul, așadar, odată ajuns la putere, a trebuit în mod necesar să aprobe o lege asupra acestei chestiuni. După cum reiese din evaluările făcute de TI
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
persecuții, stigmat social, oprobriu public, moarte violentă. Aceeași reprezentare duală și contradictorie o regăsim în multe lucrări de specialitate. Dintre acestea, Malleus Maleficarum, cel mai cunoscut și uzitat manual de demonologie, atestă clar faptul că femeile sunt mai vulnerabile la acuzația de magie și vrăjitorie. Ele sunt suspectate, din diverse motive, de a colabora cu diavolul. Martin le Franc, în Le Champion des Dames, prezintă femeile care practicau vrăjitoria și care se închinau diavolului. O anumită parte a literaturii de specialitate
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de promovare online în strategiile de campanie electorală, apreciabila de la o campanie la alta. În intervalul de timp menționat, mai ales în ultima campanie, mediile online au fost exploatate într-o proporție îngrijorătoare în campanii negative, prin atacuri la persoană, acuzații greu de probat și mesaje subversive. Site-urile de socializare au constituit mai mult spații pentru polemici sterile decât pentru dezbateri constructive. Prestația notabilă a politicienilor pe site-urile de socializare le-a adus un capital de simpatie, convertit în
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
1994:20]. Un atare principiu îl poate disculpa parțial pe Adam, avînd în vedere că "incompetența (ne)vinovată" este un viciu inerent sistemului de organizare a lumii însăși. În consecință, generalizat fiind, acest viciu nu mai poate fi considerat o acuzație foarte gravă la adresa individului însuși. Adam și-a atins nivelul de "incompetență edenică" în momentul în care a cunoscut binele amestecat cu răul; și atunci a fost "promovat prin cădere". În virtutea acestui principiu se pare că așa cum autorii menționează "niciodată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Ghidul mincinosului (Dale 1992) este clasificată de librari drept o carte umoristică, după cum a fost și intenția celui care a editat-o. În ciuda riscului de a fi dați în judecată pentru calomnie sau defăimare, oamenii se lansează mai ușor în acuzații de minciună la adresa cuiva decît în alte atacuri la persoană. Max Black (1983:117-118) oferă un exemplu ilustrativ pentru o lansare aproape frivolă într-o acuzație de acest gen, cînd citează o afirmație făcută de către Mary McCarthy în privința textelor scriitoarei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi dați în judecată pentru calomnie sau defăimare, oamenii se lansează mai ușor în acuzații de minciună la adresa cuiva decît în alte atacuri la persoană. Max Black (1983:117-118) oferă un exemplu ilustrativ pentru o lansare aproape frivolă într-o acuzație de acest gen, cînd citează o afirmație făcută de către Mary McCarthy în privința textelor scriitoarei Lillian Hellman: "Am spus odată într-un interviu că fiecare cuvînt pe care îl scrie este o minciună, incluzînd prepozițiile și articolele". Black nu se poate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fost adevăratele mele sentimente în privința petrecerii, vor spune că sînt un mincinos. În viziunea lucrării de față, majoritatea așa-ziselor minciuni sociale nu sînt de fapt minciuni, deoarece ele nu au scopul de a induce în eroare. Înșelătoria neintenționată și acuzațiile nejustificate apar atunci cînd există o discrepanță între punctul de vedere al celui care face afirmația, indiferent dacă minte sau nu, și percepția celui care a receptat mesajul. După cum vom vedea și mai tîrziu, acest gen de discrepanță nu apare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
despre prezent sau trecut. (Phillips 1991) Parlamentarii, fie ei miniștri sau politicieni cu alte funcții, sînt uneori prinși cu minciuna cînd fac afirmații neadevărate asupra unor lucruri care s-au întîmplat în trecut, și atunci sînt acuzați de nesinceritate. Aceste acuzații au de obicei o tentă accentuată de indignare, pentru a arăta clar că, în acest context, spre deosebire de alte medii electorale, este greșit să se mintă. Același lucru îl sugerează și un comentariu poetic asupra afacerii Profumo din 1963. John Profumo
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Christine Keeler, în apartamentul ei din Londra unde se mai bucura uneori și de compania altor bărbați, dintre care un atașat maritim rus. Cînd a fost întrebat în parlament despre legătura sa cu domnișoara Keeler, Profumo a negat la început acuzațiile. Ulterior a admis că acestea fuseseră întemeiate și a demisionat din funcțiile parlamentare și guvernamentale pe care le ocupa (Young 1963). La vremea aceea a circulat o poezioară umoristică, sunînd în felul următor: Christine i-a spus: ce naiba ai făcut
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui B la adresa ei. A i-a spus ceva de genul " Cred că ar trebui să știi..." Apoi C s-a dus la B pentru a o acuza de calomnie. Dacă B nu voia să se certe, ar fi negat acuzația sau ar fi pretins că A inventase totul. După părerea lui du Boulay, valoarea unui asemenea gen de minciună constă în faptul că dacă toată lumea ar fi mințit destul cu privire la ceea ce s-a spus, nimeni n-ar fi trebuit să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
eroare, în cazul în care există, este în mod sigur foarte străvezie. O altă problemă apare atunci cînd comunitatea nu este omogenă sau cînd vin în vizită turiști străini. Dacă nu există aceeași percepție a sincerității sau minciunii, vor apărea acuzații de rea intenție și de încercări de a păcăli. Aceste neînțelegeri sînt un risc al contactului cu altă cultură, exemplificat de experiența lui Bailey în India, menționată în capitolul 5. Asemenea probleme nu apar numai în calea cercetătorului; mulți turiști
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o satiră, chiar dacă nu au văzut scrisoarea trimisă de către Richard Sympson editorului său, în care Swift spunea că "unele pasaje din roman pot fi considerate satirice" (Williams 1941:xxiv). Spre deosebire de Defoe, Swift nu a fost nevoit să se apere împotriva acuzației de minciună; și nici nu a scris pentru un public baptist, ca Bunyan. Privind în perspectivă, putem considera apariția romanului o cucerire, care a extins granițele libertății instaurate cu mai multe milenii în urmă, prin structurarea limbajului, o libertate oferită
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
au mințit pur și simplu pentru că semenii lor asta așteptau de la ei", afirmație prin care el vrea să spună că aceștia au oferit o modalitate de a submina prejudecățile etnice și religioase ale cititorilor. Însă mințeau ei cu adevărat? În ciuda acuzației aduse lui Defoe, pare mai plauzibilă presupunerea că acești autori erau convinși că cititorii aveau să-și dea seama despre ce fel de discurs era vorba. Nu au avut neapărat dreptate, nici ei și nici criticii care i-au urmat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nici unul dintre personajele prezente în text nu avea vreo legătură cu o persoană reală, în viață sau decedată, aveau scopul de a evidenția distanța dintre realitate și imaginație, și pentru a oferi o oarecare protecție autorilor, editorilor și tipografilor împotriva acuzațiilor de calomnie. Cea mai simplă dezmințire este afirmația: "Toate personajele sînt imaginare" (e.g. Gordon 1957:6). Uneori sînt adăugate și detalii pentru a clarifica mesajul. De exemplu: Acesta este un roman și toate locurile și împrejurările descrise sînt imaginare. De
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi criteriile legale, un proces pentru calomnie este o încercare de a nega statutul privilegiat de ficțiune al romanului. Principalul motiv care stă la baza majorității protestelor împotriva operelor literare este mai degrabă defăimarea decît minciuna, însă pot apărea și acuzații de nesinceritate, mai ales atunci cînd adevărul este arma de apărare. Astfel, într-un proces recent din Australia, s-a susținut că un personaj odios dintr-un roman a fost fără îndoială zugrăvit cu intenția de a-l reprezenta pe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
zugrăvit cu intenția de a-l reprezenta pe reclamant, și că autorul a atribuit în mod înșelător acestui personaj acțiuni negative pe care reclamantul nu le întreprinsese. Sutherland (1978) discută despre unele din problemele care apar din cauza vulnerabilității romancierilor față de acuzațiile de calomnie și menționează diferite atitudini pe care ei le-au adoptat pentru a se apăra. Pericolul persistă, în special atunci cînd comentariul politic ia forma unui roman. După cum spune Sutherland, "Romanul... reflectă viața reală pe riscul propriu". Relația dintre
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
rea Întrece toate minciunile ce le poți inventa. Cîțiva scriitori au adoptat o perspectivă mai pozitivă asupra minciunii, pledînd în favoarea importanței și inevitabilității acesteia. Mai devreme ne-am referit la părerea lui Nietzsche că religia este o "minciună sacră". Această acuzație este totuși o afirmație neobișnuită pentru Nietzsche și nu se potrivește cu viziunea sa asupra minciunii în general, care e oarecum confuză. De exemplu, el spune (1968a:204): "Cei aflați la putere mint întotdeauna" și Avem nevoie de minciuni pentru
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și umane să primeze asupra considerațiilor naționale primare" (Linklater 1992b: 27). La urma urmei, interesele sunt cele care determină acțiunea politică, iar pe arena globală, politica este lupta amorală pentru puterea de a promova interesele respective. Liberalii încearcă să evite acuzația conform căreia concepțiile lor asupra democrației și drepturilor omului sunt specificități culturale, etnocentrice și deci irelevante pentru societățile care nu sunt occidentale ca orientare culturală. Pentru multe societăți, invocarea universalității este o modalitate de a ascunde mijloacele prin care o
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dezvoltării istoriei umane cu un studiu detaliat al evoluției capitalismului și cu reflecții despre modul în care s-ar putea ajunge la emancipare universală prin lupta de clasă. Atașamentul său pentru paradigma producției i-a făcut pe marxiști vulnerabili în fața acuzației de neglijare a inegalităților de rasă, etnice, religioase și de gen. Autori postmoderniști și feminiști au dezvoltat forme noi ale teoriei sociale critice care datorează foarte puțin marxismului, iar mulți resping ideea emancipării universale pe motivul că toate proiectele cosmopolite
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
imputând interogativ ("De ce pentru articolele mele să trageți la răspundere pe colaboratorii mei?"), interogația are, la Arghezi, o funcție complementară pe de o parte relevă tensiunea emoțională și dinamismul participării la dialog, iar pe de altă parte, grație conținutului virtual (acuzație, reproș, resentimente etc.) pe care îl transmite, accentuează, printr-o tehnică subsidiară, simulând atitudinea dubitativă, latura persuasivă a discursului. La fel, exclamația retorică, departe de a fi expresia unui patetism necenzurat, este, în textul polemic arghezian, amprenta unei agresivități gratuite
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
înțeleg să scutur fără întârziere urechea foarte respectabilă ca lungime a celui ce are impudoarea ei". Într-un caz particular, exclamația reia chiar funcția epitropei, astfel că particula " fie! ", plasată în discursul citat al adversarului, indică simularea acceptului în legătură cu o acuzație a acestuia. În realitate, falsul acord este o tactică polemică foarte convingătoare: în timp ce creează impresia bunăvoinței polemistului în fața preopinentului său, ca un gest nobil în polemica urbană a condeielor, ea dejoacă atacul acestuia din urmă, atrâgând atenția și mai mult
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
convingătoare: în timp ce creează impresia bunăvoinței polemistului în fața preopinentului său, ca un gest nobil în polemica urbană a condeielor, ea dejoacă atacul acestuia din urmă, atrâgând atenția și mai mult asupra gravității culpei. Mesajul intențional (mascat de cel real) ar fi: acuzația că am scris versuri banale ar putea fi trecută cu vederea, fiind o chestiune de gust, însă cea prin care aș urmări un meschin interes financiar este calomnioasă. Această idee, neexprimată textual, este activată în reprezentarea mentală a cititorului atemporal
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]