7,862 matches
-
spre labele picioarelor lui cățărate pe ultima treaptă a scării, pleci cu Zohara, nu-i așa? Degetele lui se strâng deodată, ascunzându-se sub piele, dovedindu-i vinovăția. Plec împreună cu ea, dar nu este ceea ce crezi, spune el repede către adâncurile dulapului, și eu îmi pun mâinile pe treptele scării, imediat o voi scutura, așa cum scuturi trunchiul unui copac pentru a-i culege fructele, iar el va cădea rănit pe podea, nu va mai pleca nicăieri, cu nimeni, dar, din nefericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
timp ne va acoperi ca pe niște obiecte de mobilier vechi dintr-un castel vrăjit, obiecte de mobilier care fuseseră odată oameni, vii, imperfecți, un dor nebun de Udi mă sufocă și îmi este greu să respir, pare că din adâncurile ființei mele se ridică pumnul strâns care proclamă încetarea rituală a muncii câmpului și suspendarea datoriilor o dată la șapte ani, caiete întregi înțesate de liste se șterg într-o clipă binecuvântată înaintea ochilor mei, mă ridic repede, ca și când el m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-o da pe Noga spre adopție, atât de greu îmi fusese în primele luni, zi după zi, noapte după noapte de travaliu, renunțare după renunțare, până ce din mine nu mai rămăsese nimic, o formă searbădă și uscată, iar uneori, în adâncurile acestei temnițe a oboselii și depresiei, visam cu ochii deschiși la libertate, iată venind oameni cu expresii frumoase pe chipuri, întind spre mine brațe rugătoare, dă-ne-o nouă, te vei elibera într-o clipă și ea va fi fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plin de malițiozitate, aceia care spun să nu îngenunchezi sub povara altora, ci să îl privești pe fiecare dintr-un alt colț al tabloului, eu îmi aplec capul și îl scufund cu ochii deschiși, bancuri de coral se ascund în adâncurile căzii, o bogăție fără margini, aș putea să nu îmi mai ridic capul, să îmi boicotez plămânii, să îmi ignor dorința trupului de a simți următoarea gură de aer, aceasta este prima dorință, mai puternică decât dorința pentru orice bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
jumătate din porția ei. Nagasawa își terminase de mult rața și acum se concentra asupra whisky-ului. — Bibanul a fost excelent! am zis eu, dar cei doi n-au reacționat în nici un fel, de parcă aș fi aruncat o pietricică în adâncurile unui puț. Ospătarii au strâns farfuriile, au adus șerbet de lămâie și cafea espresso. Nagasawa abia s-a atins de ele, trecând imediat la țigară. Hatsumi nu a mâncat deloc șerbet. „Oh, Doamne!“ gândii eu după ce am terminat șerbetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
silința să ne fie bine la amândoi, să începem o viaț\ nou\. Asta e, n-am ce-i face. E a ta acum, pe tine te-a ales. Naoko și-a pus funia de gât în pădurea aceea întunecată precum adâncul sufletului ei. Cândva, demult, Kizuki, ai luat o părticică din mine și ai dus-o în lumea aceea a morților. Acum, Naoko a mai luat o părticică cu ea. Uneori am impresia că sunt doar un paznic de muzeu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lângă el. — Ce s-a întâmplat? îl întreb. Finn tace în continuare. Și își acoperă fața cu palmele. Toată buna mea dispoziție se evaporă aproape instantaneu. Îmi dau seama că țin cu tot dinadinsul să mă simt bine pentru că, în adâncul sufletului, sunt ușor dezamăgită că Jake nu mi-a răspuns la mesaj imediat. Există o mulțime de explicații posibile: poate e la film, poate că e în oraș cu prietenii, undeva unde e mult zgomot, și nu aude telefonul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trezesc prea târziu... Cea mai de temut putea fi o criză de neliniște: când ai certitudinea că peste o clipă vei scoate un țipăt. Periscop, submersibil, ești blocat pe fund, poate că În jurul tău deja navighează pești mari, negri, ai adâncurilor și nu-i vezi, și numai tu singur știi că Începe să-ți lipsească aerul... Am respirat adânc de mai multe ori. Concentrare. Singurul lucru care nu te trădează În asemenea momente e lista de la spălătoreasă. Să revii la fapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
creație. În Hokma e conținută esența a tot ceea ce va urma...” Și ce era Abulafia, cu rezerva lui secretă de fișiere? Sipetul a ceea ce Belbo știa, sau credea că știe, Sophia lui. El alege un nume secret ca să pătrundă În adâncul lui Abulafia, obiectul cu care face dragoste (unicul), dar când face asta se gândește În același timp la Lorenza, caută un cuvânt care să-l cucerească pe Abulafia, dar care să-i servească și drept talisman ca s-o aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și Îl trimit În ținuturile cele mai Îndepărtate ca să Învețe toate misterele, să cunoască felul cum iau naștere și cum se degradează ierburile, virtuțile plantelor și ale animalelor, nu acelea din istoria naturală, ci acelea din știința ocultă, Îngropată În adâncul tradițiilor arhaice și Îndepărtate. Iar Ciprian se consacră la Delphi lui Apolo și dramaturgiei șarpelui, cunoaște misterele lui Mithra, la cincisprezece ani, pe muntele Olimp, sub Îndrumarea a cincisprezece hierofanți, asistă la riturile de evocare ale Prințului Acestei Lumi, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
obscură, universul demonilor. Disciplinarea dorinței... Așa făcusem În cortul umbanda, cântasem din agogő, participasem la spectacol de partea orchestrei și mă sustrăsesem transei. Și așa făcusem și cu Lia, rostuisem dorința ca un omagiu adus Soției și fusesem răsplătit În adâncul rărunchilor mei, sămânța mea fusese binecuvântată. Dar nu m-am priceput să perseverez. Aveam să fiu sedus de frumusețea lui Tiphereth. * „Imelda, l-ai răzbunat pe Hiram, asasinat În chip nelegiuit”.(n.tr.) * Traduse literal, numele respective Înseamnă: „Mulțumesc lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
piață sau să-și ia pantofi ieftini, chinezești, să aibă cu ce ieși la Festivalul Berii din seara aceea. Cosmin băgă Sfânta Treime în rucsac. Privi cerul scămoșat, alb ca o limbă încărcată dimineața la trezire. Simți din nou în adâncuri golul acela cleios, elastic ca un vagin. Cât de singur era, cât de puține știa despre el însuși! Trebuia să afle ce era cu acel Leo evaporat, în urma căruia rămăsese doar un jurnal. I-l înmânase doctorul Iolescu la externarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sportiv, jogging-ul, violul în grup și grătarele duminicale. Deasupra liceului este mai tot timpul pâclă, întrucât sistemul de canalizare solară nu aruncă încoace nicio rază. Se pot distinge, totuși, unele specii de turturele sârbești și vrăbiuțe băștinașe. Dedesubt, în adâncuri, se spune că ar fi tuneluri cimentate, prin care Nicolae și Elena Ceaușescu treceau spre Dunăre, să se plimbe cu yachtul pe canalul săpat de elita capitalistă până la Marea Neagră. Unii spun că și Ilici Piele-Roșie, președintele emanat, ar face escapade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Clito - fără nici o scânteie de frică pe tăișul nostru călit sub jeturi fine de culoare și sens. Verdele-stins al morții date la maximum. Din clopotnițele negre ale alimentarei pleacă și ies păsările fixe ale vânzătorilor cu bucata de patrie; din adâncuri grahamul sfințește vitrina. - Domnule polițist fără mustață mandolină și gheare mă predau, am pierdut spitalul, nu mai pot! - Carevasăzică și dumneata cauți Grahaalul!? - Nu, Spi-ta-lul! - Ascultă dom’le, e cel cu Haralambie Gheorghe ce le te...? - Da, da! - Păi ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
simplu s-a întins alături, cu capul răsucit spre ușă. Vedeam doar claia de zulufi, din care se răspândea un parfum ce amintea de Bulgari. Habar n-aveam ce să fac. Onoarea de bărbat mă îndemna să iau atitudine. Din adâncuri, un glas baritonal îmi spunea să mă fac că plouă, să n-o caut cu lumânarea. I-am trecut degetele prin zulufi. S-a întors ca un arc și m-a luat în brațe. A început să mă sărute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din bagdadie. Nu, nu... Ei, bine... Nu! Clar! Chiar nu aveau noroc! Și cale bună! Cel puțin, nu în noaptea aia. Bursucul Trei-Coițe se scutură câine-câinește cu lăbuțele din față, periindu-și atent abdomenul fumuriu, după care oftează afectat din adâncul plămânilor, concentrându-se pentru a birui o groază recurentă, viscerală, irațională, care-i înțepoșează reflex (pentru a câta oară?!) perii de pe ceafă. În fine, privind prin fanta îngustă a pleoapelor drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ale Satanei și ale sfetnicilor săi oculți, care vor trebui, pe rând, tăiate, dezmembrate! Eșecul nu este o opțiune. Dacă pierdem, omenirea este și ea etern pierdută. Iar pedeapsa ei irevocabilă, e binemeritată! Așa după cum a și invocat damnarea, din adâncul inimii lui frânte, oropsite, negre, disperate, un spirit omenesc umil și umilit și Arhanghelul privi ostentativ și neclintit, spre Vierme. Ce...?! Cum...?! Eu...?! Eu să fi fost...?! Văleu...!! Dar, când...!? Când, dracu'...?! Când a plecat lepădătura de Coco, ca să și-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
argint cu toate gândurile, suferințile și bucuriile adunate în ea? În mare parte da. Așa se poate defini un suflet rece, un suflet al cărui singur rol este de a aduna impresii. Așa este un suflet mort, un suflet în adîncul căruia nu explodează nicio emoție la văzul copilului nevinovat ca roua și frumos ca florile, la auzul unui râs cristalin sau la simțirea buzelor roșii trandafirii. Nu, nu așa e și sufletul meu. Sufletul meu este un suflet dintr-o
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
fi despicat inima: ― Cât vă invidiez eu pe voi, dragii mei!... Casa voastră e casa fericirii. Eu, care sunt un sentimental, uite așa ceva am visat pentru căsnicia mea. Idealul meu de femeie a fost o ființă ca dumneata, Tecla! în adâncul sufletului meu... Nu te superi, Victore? ― Dimpotrivă, mă măgulește! zise Predeleanu. Adică mai mult pe Tecla. Dar cum Tecla e a mea și noi doi suntem unul... Tecla surâdea. Iuga adăugă: ― Da, așa, cu surâsul dumitale, cu blândețea dumitale, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spus ție, măi creștine, că vodă împarte pământ la oameni? ― Toată lumea știe, numai voi nu auziți! răspunse Trifon cu imputare. ― Trebuie să împartă, că altfel nu mai putem trăi! adăugă un glas gros și înăbușit, parc-ar fi răbufnit din adâncurile pământului. Luca Talabă înțelese că mulțimea e împotriva lui și urmă cu alt glas: ― Bine-ar fi să fie cum credeți voi, fraților, dar mă tem că noi om rămânea cu vorbele și alții cu pămînturile!... C-apoi eu dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe dincolo, trecu pe lângă clădirea veche în grădina mare din dos, unde nu erau arbori și se deschidea o vedere mai largă. În suflet îi picura tristețea din ce în ce mai apăsătoare. Până azi-dimineață, în ciuda tuturor întîmplărilor și zvonurilor, a fost convins în adâncul său că oamenii lui vor sta liniștiți chiar dacă de jur împrejur toate satele s-ar răscula. Se simțea atât de înfrățit cu ei prin toată viața sa și a înaintașilor săi, încît i se părea peste putință ca țăranii să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era de a-l căra pe Kane sau de a nu găsi remorcherul pe întuneric, ci de a fugi cât mai repede de pe această lume înfiorătoare pe care cobora noaptea. O entitate grotescă, hidoasă, care depășea orice închipuire țâșnise din adâncurile epavei, pentru a se prinde ca o lipitoare pe fața ofițerului... și în mintea lui Dallas și a lui Lambert. Poate că alte grozăvenii se adunau în negura îmbâcsită de praf? Căpitanul tânjea după siguranța caldă a pereților metalici ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
socială este o instanță perenă a filosofului. Idealul său este acela de a îmbrăca ideea, de a lumina experiența conferindu-i trăsăturile idealității, de a demasca sugestiile forței, ale violenței. Există o intenție de a lămuri și înțelege totul în adâncul inimii filosofului, și tocmai această intenționalitate este criteriul pentru care se consideră oportună evaluarea raportului ei efectiv cu puterea politică. Filosoful nu are mijloacele, nici tehnicile puterii, cu toate acestea poate alege să devină consilierul celui puternic. Filosoful caută brațul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cameră. Mă potolesc și, în timp ce pui apa la fiert, stăm de vorbă, calm, despre ultimele noastre lecturi. Tu citești o carte obscură, ai luat-o mai mult pentru titlu și ai plimbat-o în poșetă pe la serviciu. Cartea se numește Adâncuri și ți-ai imaginat că nu poate fi decât profundă. Sigur că e vorba despre adâncurile insondabile ale unei femei, îți spun sarcastic că, de obicei, autorii care scriu despre aceste adâncuri nu prea au cu ce să le sondeze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lecturi. Tu citești o carte obscură, ai luat-o mai mult pentru titlu și ai plimbat-o în poșetă pe la serviciu. Cartea se numește Adâncuri și ți-ai imaginat că nu poate fi decât profundă. Sigur că e vorba despre adâncurile insondabile ale unei femei, îți spun sarcastic că, de obicei, autorii care scriu despre aceste adâncuri nu prea au cu ce să le sondeze. Eu am terminat, de fapt am înghițit două cărți pe care mi le-ai împrumutat săptămâna
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]