6,618 matches
-
prea bine pentru dumneavoastră. În funcție de diferitele etape ale vieții dumneavoastră, notați episoadele memorabile sau rolurile pe care le-ați perceput ca având conotații pozitive sau negative (cu + și cu -) și uniți-le cu o linie. Ce concluzii puteți formula? Copilăria Adolescența Tinerețea Maturitatea Vârsta a treia Moarte 5. Rolul consultantului în carieră În cele ce urmează, vom analiza rolurile consultantului în carieră de formație GCDF. Principala sa datorie este să faciliteze accesul clientului la oportunitățile profesionale existente pe piața muncii și
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
carieră care li se oferă (minimul efort). 6.2. Teorii ale dezvoltării Teoriile dezvoltării sunt orientate spre aspectele biologice, psihologice, sociologice și culturale care influențează alegerile în carieră ale individului. În cadrul lor se caută corespondențe între stadiile de dezvoltare (copilăria, adolescența, maturitatea) și dinamica profesională a ființei umane. a. Teoria curcubeului (Life-Career Rainbow sau Lifespan Development Theory), propusă de Donald Super în anii '80, susține că dezvoltarea carierei este un proces continuu, început în copilărie și sfârșit o dată cu dispariția ființei umane
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
personalitate la alta: iubire pentru Perpessicius, afecțiune admirativă pentru Tudor Vianu și G. Tutoveanu, cuviință enigmatică pentru V. Voiculescu, admirație francă pentru George Emil Palade ș. a. m. d. George Tutoveanu a fost primul scriitor pe care l-am cunoscut, în adolescența mea petrecută la Bârlad, el rămâne degetul Destinului pentru mine, urma lăsată de el în sufletul meu fiind indelebilă. În amintire, George Tutoveanu poartă o aură care este numai a lui”. Știu că în tinerețe l-ați cunoscut pe medicul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
anii ’50 și până în ’63; muzică populară; de café concert; muzică simfonică; romanțe, începând cu cele interbelice (acelea pe versuri de Eminescu fiind o preferință absolută) etc. Vorbeam mai sus și de muzica difuzată la radio în România copilăriei și adolescenței lui Moshe. Și ea are un loc proeminent în fonoteca sa inepuizabilă, nici ea nu a fost uitată: savantul Moshe Idel, universal admirat, a participat la o conferință în localitatea italiană Portofino numai fiindcă își amintea de celebrul șlagăr cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
și inocentă ca în Ulița copilăriei -, vii cu aceste elemente de claustrofobie și sfâșiere din Bacovia XE "Bacovia, George" . Să zicem, oarecum schematic, un strat adolescentin al memoriei afective, suprapus retrospectiv peste stratul infantil. Poate că tranziția de la copilărie la adolescență stă pentru tine sub semnul lui Creangă XE "Creangă, Ion" : vezi povestea marșului spre Piatra. M.I.: Cred că ai dreptate. Desigur, dar era și mai ușor așa, înainte de a-l cunoaște cu adevărat pe Bacovia XE "Bacovia, George" ... Dacă-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ritmuri de viață... S.A.: Începeai să descoperi melancolia, tristețea, amărăciunea, deci erai gata pentru blues-ul lui Bacovia XE "Bacovia, George" . M.I.: Da. Devenit apoi cu adevărat matur, l-am înțeles și mai bine. S.A.: Sigur, totul se joacă în adolescența târzie și la începutul tinereții, când sufletul omului își dezvoltă și descoperă primele profunzimi și umbre. M.I.: Așa mi s-a întâmplat și mie: aveam cel puțin 21-22 de ani, nu poate să fie înainte, pentru că ediția este din ’68
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
și poate că nimeni nu putea să-mi spună mare lucru, chiar dacă m-ar fi interesat. Numai când mă uit acum înțeleg că odată nivelul tradiției evreiești a fost mult mai ridicat la Tg. Neamț decât puteam visa eu în adolescență. Mi-a spus odată fostul rabin-șef al României, Alexandru Șafran, XE "Șafran, Alexandru" că tatăl lui - unul dintre cei mai importanți legaliști evrei din lume, nu doar din România - venea la Tg. Neamț să studieze Talmudul de la Ierusalim cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
caz, am vorbit la Institutul... S.A.: ...la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”. M.I.: Da, „Xenopol”. A fost prima oară în viața mea când am vorbit public în românește. Și tocmai la Iași! Ți-am spus că pentru mine, încă din adolescență, era un vis să mă duc la Universitatea din Iași. La București nu mă gândeam deloc. Eu voiam să merg la Iași, dar nu eram prea sigur că voi intra în acea universitate, pentru mine înconjurată de o aură specială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
să le citesc înainte. Mai citisem ceva Peltz XE "Peltz, I." , dar nu mai țineam minte nimic. S.A.: Poate fiindcă părea o literatură ușoară, dacă nu chiar măruntă. Îmi amintesc bine propria mea experiență cu Peltz XE "Peltz, I." , în adolescență. Pentru mine, era un fel de literatură pitorească, de cronică superficială, vag sentimentală și potențial nostalgică pentru cei destul de bătrâni ca să fi trăit în lumea evocată de autor. Eram prea mic și n-am înțeles dimensiunea sociografică a cărților lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Volumul este un „document sufletesc” (Ibrăileanu), reconstituirea traiectoriei unei vieți, realizată cu meșteșugul poetului trecut prin publicistică și ajuns, iată! - la proza de evocare. Nu am citit de mult timp pagini atât de frumoase și de expresive dedicate copilăriei și adolescenței, scene creionate cu luciditate și tandrețe, întâmplări și oameni readuși în raza gândului pios, ori numai duios. Bucurii și tristeți, frustrări ori victorii personale ce dau sens și echilibru unei existențe mereu expuse tuturor agresiunilor din afară, dar și complexelor
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
181 Mihai Drăgan - corespondență Un mic pachet de scrisori trimise de Mihai Drăgan (4 dec. 19371 nov. 1993) în anii 1955 1957 documentează asupra condițiilor de formare ale viitorului cărturar, într-o perioadă istorică destul de tulbure. Studentul abia ieșit din adolescență cultivă cu totală sinceritate și dăruire o prietenie întemeiată pe comunitate de „ideal” (noțiune des invocată în aceste confesiuni), de lecturi și preocupări literare, ca și pe împărtășirea acelorași sentimente de revoltă față de injustiția socială, resimțită de tineri cu specială
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Volumul este un „document sufletesc” (Ibrăileanu), reconstituirea traiectoriei unei vieți, realizată cu meșteșugul poetului trecut prin publicistică și ajuns, iată! - la proza de evocare. Nu am citit de mult timp pagini atât de frumoase și de expresive dedicate copilăriei și adolescenței, scene creionate cu luciditate și tandrețe, întâmplări și oameni readuși în raza gândului pios, ori numai duios. Bucurii și tristeți, frustrări ori victorii personale ce dau sens și echilibru unei existențe mereu expuse tuturor agresiunilor din afară, dar și complexelor
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
181 Mihai Drăgan - corespondență Un mic pachet de scrisori trimise de Mihai Drăgan (4 dec. 19371 nov. 1993) în anii 1955 1957 documentează asupra condițiilor de formare ale viitorului cărturar, într-o perioadă istorică destul de tulbure. Studentul abia ieșit din adolescență cultivă cu totală sinceritate și dăruire o prietenie întemeiată pe comunitate de „ideal” (noțiune des invocată în aceste confesiuni), de lecturi și preocupări literare, ca și pe împărtășirea acelorași sentimente de revoltă față de injustiția socială, resimțită de tineri cu specială
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
elevilor în problematica olimpică. Alegerea unui anumit stil de viață și de acțiune înseamnă înțelegerea fenomenului olimpic de către tineri, conștientizarea efectelor benefice ale exercițiului fizic și sportului, a necesității cunoașterii și promovării ideilor și valorilor olimpice. 2.3.1 Metodologie Adolescența (14-18/20 ani). Dominanta acestei etape constă în intensa dezvoltare a personalității, de adaptare la starea adultă, în originalitatea exprimărilor în câștigarea identității. Crește interesul pentru propria persoană și a mediului ce îl înconjoară (aspect exterior îngrijit, igienă, cameră personală
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
copil să fie lipsit de inhibiții și să facă foarte mult zgomot, manifestările de acest tip fiind rezultatul socializării acestuia. În unele comunități umane, copiii au responsabilități economice începând cu vârsta de șapte ani; unele etape recunoscute într-o cultură adolescența, de exemplu pot lipsi în altele. În anumite culturi, de pildă, adultul este o persoană căsătorită sau care a devenit părinte, vârsta reprezentând un factor mai degrabă secundar. Reprezintă gradul de asimilare a limbii o caracteristică pentru membrii grupului? • Cum
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
și reușit, fiind proprietari de imobile aici, unde speră să revină bogați. Nu știu dacă se ocupă toți cu chestii legale. Știu însă că la chef nu ascultau, cum te-ai fi așteptat, tradiționala manelăutăreală, ci muzica la modă în adolescența lor, care se întâmplă să fi fost prin anii ’80. Dincolo de satisfacerea hobby-ului meu (revedeți povestirea Amanta anului 2000Ă, caseta mi-a dat sentimentul că-n emigrație „se poate“... Scriu banalități sau redau senzația confortabilă ce-am trăit-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
din ziariștii, reportofoanele, camerele lor de luat vederi, absolut nimeni și nimic. Nimic nici din Bucureștiul care i se păruse întotdeauna și i se părea și acum, orașul cel mai minunat din lume, în afară de... Râmnicu Vâlcea, unde și-a petrecut adolescența. Nu aștepta decât să plece înapoi la Paris, unde soția lui s-ar fi aflat sub supravegherea sigură a medicului ei curant. Darul cel mai neprețuit pe care viața mi l-a făcut în ultimii șaisprezece ani, când mi-a
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de iubire pentru țara aceea și chiar pentru părinții tăi. Iulie 2007 Războiul elevilor cu educatorii lor Rareori mi s-a întâmplat în ultimii ani să aud un profesor vorbindu-și de bine elevii în special cei aflați la vârsta adolescenței. Și la fel invers. N-am să o iau pe urmele regretatei doamne profesoare Zoe Dumitrescu Bușulenga, care deplângea dispariția în ziua de azi a modelelor, ca și cum "în ziua de ieri" ar fi fost vreo supraabundență de asemenea produse. Cu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
va veni o idee ingenioasă pe care să o pot pune în practică. Dacă ar fi să-mi privesc formarea intelectuală printr-un ochean, scotocind prin ultimii mei douăzeci și cinci de ani de viață, s-ar cuveni să recunosc că în adolescență și în prima tinerețe am fost atinsă de câteva modele, adică de paradigme culturale emise de un individ sau de un grup, propunând corpusuri de idei cu putere de răsfrângere. În diferite intervale și etape ale educației mele intelectuale, bucăți
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de idei pe care le reprezintă, ci și de structura interioară a receptorilor, a celor asupra cărora se mizează ca impact prin modelul respectiv. * * * Ca infrastructură intelectuală, nici o carte nu m-a ajutat atât de mult să mă dezvolt, în adolescență și în prima mea tinerețe, precum Structurile antropologice ale imaginarului de Gilbert Durand și, apoi, Structura liricii moderne de Hugo Friedrich: prin intermediul acestor cărți am priceput rețelele de neuroni din cultură. Am înțeles felul de a aborda o creație în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
neapărat în modele culturale, nici în indivizi-cheie pentru o cultură, ci în grupuri (omogene sau eterogene) de intelectuali care dezbat idei într-o agora privată: poate de aceea acord o șansă Centrului de Cercetare a Imaginarului, Phantasma, din Cluj-Napoca. În adolescența și tinerețea mea am acumulat cultură în calupuri uriașe și din pricini înrudite cu previzibilul complex al intelectualului care făcea parte dintr-o cultură mică. Astăzi un astfel de termen mi se pare a fi un clișeu, dar acum douăzeci
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
o țară ce pare să fie făcută mai mult din excluși decât din incluși. România la borcan sau la conservă (viața la bloc) Paradisul Nu am avut perspectiva infernală și promiscuă asupra vieții la bloc decât după ce am intrat în adolescență: jenă, lipsă de intimitate corporală și psihică, deranj, eucharistie pervertită ori chiar pe dos etc. Până la 15 ani însă, viața mea la bloc a oscilat între a fi un Palat al minunilor, o Curte pitorească a Miracolelor ori o Șezătoare
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
destui băieți, unii mai șmecheri, alții mai indiferenți, alții cusurgii ori, dimpotrivă, meseriași într-ale vieții, cum le spuneau fetele. Ce vreau să spun este că blocul nostru a fost o adevărată mană cerească în perioada copilăriei și chiar a adolescenței, măcar pentru faptul că am avut acces la o grămadă de vieți și povești cu bucle în timp, a căror desfășurare a făcut adeseori deliciul vârstei mele de copil. Percepeam edificiul în care locuiam ca pe un turn stratificat în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de a interioriza blocul în care locuiam. Ne plăcea înghesuiala, atingerile nesexualizate încă pe vremea aceea, ascuțimea vorbelor. În spatele blocului, pe o grămadă de pietre de construcție, improvizam echipaje de astronauți ori scafandri și imitam seriale la modă. La începutul adolescenței, împărtășania și colectivitatea s-au mai franjurat, dar încă aveam odăi de întâlnire între fete și povești cu nemiluita, mișcându-ne prin bloc ca niște viitoare sirene. Apoi, brusc, nevoia acută de intimitate și-a cerut drepturile și viața la
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și în jurul unor întâmplări pe cât de „banale“, pe atât de semnificative. Asta nu înseamnă că Daniel Vighi renunță la experimentele sale naratologice, căci unele pagini din acest „roman“ fragmentar pot fi considerate adevărate demonstrații teoretice. Ne sunt povestite copilăria și adolescența unui personaj-narator al cărui nume rămâne necunoscut cititorului, tocmai pentru că aceste întâmplări pot fi ale multora dintre cei care au trăit în perioada poststalinistă: „1 mai muncitoresc“, anii ’50, activiștii de partid, tezele din vara lui ’71, țiganii care urmăresc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]