13,186 matches
-
cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă de spirală și, fără să mai zică Noapte bună, iubitule ! (desigur, acesta era, dealtfel, sensul reverenței), se răsuci pe tocuri, cu o eleganță de balerină sprințară. Se depărtă de Mircea, tropotind delicat, pe aleea îngustă, întocmită din lespezi solide, de pe timpuri, printre crini imperiali cu corola de mătase și printre tufe de iasomie. Portița, având o lucrătură de fier forjat, destul de simplă (dacă omitem inițialele stăpânului casei, A. S., străbunicul Cristinei și anul manufacturării: 1938
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ales pușlamalele, haimanalele și coconii făceau haz de soldații Victoriei, care lălăiau, hălăduind pe mijlocul străzii, ținându-se de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului. Nenorocirea s-a întâmplat într-o zi de sâmbătă: lacul din Cișmigiu forfotea de mulțimea bărcilor ticsite de soldați cu steaua roșie. Într-o barcă, erau trei Alioșa, atât de beți, încât nu mai știau să înainteze, nici încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu ochi turbați, așa de răi, încât mi s-a făcut frică. Era însă prea beat, ca să reacționeze în vreun fel: mișca numai o mână a amenințare, scăpând-o în apă și bâiguind ceva nedeslușit. Am zărit, în capăt de alee, o patrulă de-a lor, apropiindu-se în trap. Puștii bucureșteni au zbughit-o, împrăștiindu-se care-ncotro, ca vrăbiile din obor. Eu, cu ochi rătăciți și disperați, l-am căutat din privire pe tata, care moțăia pe o bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tot felul) și la dependințele cu zid de piatră, care sub năvala de beton și de cărămidă aparentă se mistuiră cele din urmă pâlpâiri ale grandorii boierești. Ca să atingă culmea civilizației de opulență a kitsch-ului și a mârlăniei, pe aleile dintre palatele cu etaje înzorzonate, fuseseră obligate să licărească palid felinare de cimitir, alternând cu lampioane strălucind în exces. Gigi Bleotu, care venise acasă, la palatele de Sans-Souci, împreună cu noul său prieten, Vladimir din nordul Moldovei, năvăli pe neauzite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îi luă apărarea cu patos și cu simpatie: Please! Ia să ne vedem de ale noastre! Noi ne-am odihnit, ne-am hârjonit... Pik-nikarea în aerul curat de pădure a fost o splendoare, tinerii cu care ne-am plimbat pe aleile codrului s-au priceput a fi foarte drăguți... Ce mai vrem? Iar în timpul acesta, Profesorul s-a dedicat științei... Făcu cu ochiul către un tânăr, care, totdeauna, lansa niște glume atât de reușite și niște quiproquo-uri atât de nostime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fixaserăm toți ceasurile la aceeași oră, minut și secundă, ca În filmele de comando), am sunat toți, În același timp, la toate numerele disponibile ale firmei care-mi substituise portmoneul. Chemam o mașină acasă, pentru aceeași adresă ca destinație: o alee Îngustă din Micălaca. Pe drum nu trebuia să scoatem o vorbă, planul era să stăm pe bancheta din spate și să fluierăm. Atâta tot. Ajunși pe aleea din Micălaca, am plătit, apoi am făcut schimb de șoferi. Eu am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
-mi substituise portmoneul. Chemam o mașină acasă, pentru aceeași adresă ca destinație: o alee Îngustă din Micălaca. Pe drum nu trebuia să scoatem o vorbă, planul era să stăm pe bancheta din spate și să fluierăm. Atâta tot. Ajunși pe aleea din Micălaca, am plătit, apoi am făcut schimb de șoferi. Eu am trecut În mașina cu care călătorise Sorin, el În cea a Andreei ș.a.m.d. Din nou, am solicitat toți aceeași destinație: o intersecție aglomerată din Vlaicu, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ne Întâlnim și cu Alexi, voluntarul american care prinsese gustul cluburilor de noapte. Când am ajuns În fața clubului, aflat pe o străduță liniștită Într-un cartier de case, am văzut jeep-ul argintiu din ziua arestării parcat peste drum, pe aleea de acces spre o vilă frumușică. Am făcut repede legătura, am ținut-o pentru mine. Când a venit Adelin să ne Întâmpine, l-am Întrebat Într-o doară: - Al cui e jeep-ul de vizavi? Kia Sorento ăla argintiu? Adelin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Împreună toate ipotezele despre implicarea lui Pârvu În arestare, vrea să iasă afară, să-i spargă mașina. Mașina nu mai e acolo, probabil o băgase În garaj. Se hotărăște atunci să-i spargă geamurile la casă, aruncă cu pietre de pe alee, prima nu nimerește, a doua nu mai apucă s-o arunce, Îi sărim eu și vânjosul de Adelin În spate. Se liniștește greu, Îl ducem Înăuntru, mai rămânem câteva ore, ne facem praf. Dar punem la cale răzbunarea. CAPITOLUL XVII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pentru a intra pe poarta larg deschisă, cu grilaj având închipuit complicate motive florale din metal, ce se continuă cu un zid împrejmuitor înalt din fier, pe coama căruia se sprijină crengile unor molizi. De la poartă, mașina străbate o lungă alee de castani, oprind silențios în fața intrării casei somptuoase, cu două nivele, construită în stilul anilor 1890, cu ziduri bogat ornamentate și antablamente opulente. Ai condus perfect, spune Marius. Adaugă la mulțumirea din glasul său și un bacșiș generos. Zâmbetul larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uiți de ele, te rog. Mulțumesc. O îmbrățișează din nou cu neasemuită dragoste, mângâindu-i afectuos părul. Într-un târziu, fata se desprinde cu greu din brațele lui, parcă rupându-și din ea fiecare mișcare și apoi pornește grăbită pe aleea pavată cu piatră cubică ce duce la garajul în fața căruia este parcat un Plymouth vișiniu. Lângă cauciucul din față al mașinii, un ciobănesc românesc imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
afla mai multe și despre starea rănitului. Fiți sigură că mă voi întoarce cu vești proaspete. Sper să am și plăcerea revederii cu dumneavoastră, spune doctorul întorcându-se către Marius. Regret. Din păcate eu trebuie să plec chiar acum. Pietrișul aleii scrâșnește sub niște pași târșâiți. Cu mâna stângă petrecută pe sub brațul unui bărbat în rubașcă ce are piciorul drept bandajat, moș Ilie se apropie de automobil. Îmi pare rău. Atunci rămâne pe data viitoare. Zâmbește și salută politicos, ridicându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să demonstreze că nu ne-am înșelat asupra lui. Jos, în hol, plantonul prezintă lui Marius onorul cu pușca. Răspunde salutului, privind chipul blond, cu obrajii bucălați plini de acnee juvenilă, ce se întrezărește sub cozorocul capelei militare. Afară, pe aleea din fața comandamentului trece în viteză un Mercedes mare și cenușiu plin cu ofițeri de rang înalt, germani și români. Huruind puternic, două camioane vopsite în culori de camuflaj acoperite cu prelată verde, le urmează îndeaproape. Un sunet puternic de goarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o teamă superstițioasă. Imediat, spune o rugăciune și odată cu derularea cuvintelor sacre, sufletul ei capătă o oarecare liniște. Se apropie de el și i se cuibărește alături, ca un pui în căldura cuibului. Se trezește când mașina se angajează pe aleea la capătul căreia vede casa ei. Lasă în jos geamul pentru a permite aerului încă plăcut răcoros al dimineții să pătrundă înăuntru. Din coroanele bogate ale copacilor care trec în fugă pe lângă ei se aud cum câteva vrăbii ciripesc flămânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și subțiri care făceau posibilă recepția și transmiterea mesajelor ce mențineau într-o permanentă stare eficient operativă trupele germane din zonă. Cadrele medicale și bolnavii plecaseră, în locul lor apăruseră numeroase gărzi înarmate, însoțite de câini lupi, ce patrulau neîncetat perimetrul. Aleea principală de acces fusese blocată cu o barieră metalică iar soldatul ce o străjuia din ghereta dibaci ascunsă printre brazi, o ridica numai după studierea temeinică a documentelor celor care veneau pentru diferite treburi acolo. La intrarea principală, de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nerăbdători sfârșitul schimbului, amândoi simt deja în nări aroma apetisantă a cărnii bine făcute care alunecă pe gâtlej când brusc, plăcutul moment este întrerupt de apariția unui imens Horsch cu runele SS pe portieră. Automobilul rulează cu viteză mică pe aleea flancată de molizi pitici, apoi stopează în scrâșnet ușor de frâne în fața peronului. Imediat, șoferul, o matahală cu grad de Scharführer133, iese afară și deschide iute portiera din spate. Încremenește într-o impecabilă poziție de drepți în fața pasagerului său. "Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nimeni nu știe asta. Important este cu cât curaj înfrunți până la capăt asemenea încercare. Croncănind, un cârd de ciori punctează orizontul ca să dispară lent în colțurile întunecate ale pădurii. Înregistrează automat, pașii cadențați care scrâșnesc ritmic pe zăpada înghețată a aleilor. Schimbarea gărzilor. Este deja ora optsprezece. Trece repede de la un gând la altul, surprinzându-se că se întreabă ce face Elfride la ora asta. De ce oare se gândește acum la ea? Din cauza frigului, care-i aduce aminte de buzele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adusese o liniște grea, apăsătoare. Viscolul se sfârșise și acum totul este nemișcat, înghețat parcă într-o hibernare fără sfârșit în gerul lipsit de orice adiere de vânt. Sub el se întinde parcul cochet și bine îngrijit a fostului sanatoriu. Aleile betonate, delimitate de gardul viu și mărginite cu bănci din lemn, vopsite în culoarea verde, sunt trasate cu o precizie aproape matematică printre arbuștii ornamentali, care altădată asigurau în perioada verii o umbrelă răcoroasă pentru pacienții care-și făceau siesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gând un "Tatăl Nostru", Marius face semn oamenilor care se reped într-o fugă nebună. Se trântesc la pământ. Nimeni nu mai respiră. Nu se aude nici un foc de armă. Sunt foarte aproape, lângă gardul viu, în spatele căruia se disting aleile pietruite din parc și băncile frumos aliniate. Clădirea întunecată pare în continuare adormită. O unghie de lumină se zărește la etaj, din spatele unui stor, acolo unde o fereastră se închide și se deschide bătută de vânt. Marius își mușcă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de altădată, și-mi sărută obrajii, după care prezența ei se topi. Rămăsei singur, luai o carte cu vederi din Italia, un fel de album, cu gîndul că răsfoind-o să-mi consum Într-un fel nedumerirea de timp: Roma: Aleea Vestalelor, Coloseumul, Biserica Saint Pietro in Vincoli cu statuia lui Moise lîngă altar; Florența - Santa Maria Novella; apoi Domul din Milano, Veneția. toate acestea și altele Încă, Îmi spuneam, le-au văzut, poate, În realitate nu În fotografii ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
timpul trecea pe lîngă noi ca un zbor de șoimi, Îi auzeam bătăile de aripă, apoi planarea lentă Înaintea coborîrii pentru Înhățarea prăzii. Trupul ei era apropiat și cald Încît deodată se bolti deasupra noastră frunzișul verii peste banca de pe aleea din dreapta intrării În grădina publică de atunci, mai e puțin, spun, și Începe războiul, suntem iar În anul 1941, războiul acela nu s-a terminat dar urmele au rămas, lumea s-a dat peste cap, nu și-a revenit nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mă oferii să apeleze la mine ori de cîte ori va avea nevoie. A doua zi, după-amiaza, aprinsei lumînări și așezai flori la mormîntul Iuliei Valșar și al familiei Perussi; mîngîiai fotografia lui Keti. La venire, ca și la Întoarcere, aleile cimitirului erau goale. Pe nepoata venită În doliu atunci, slabă, plăcută la Înfățișare, cu ochii adînciți În orbite, palidă, n-am mai văzut-o niciodată. 3. Trecuse un an de atunci. Alaiul după-amiezii de vară intra victorios În odaie, ocrotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În care erau Înfipte două andrele și Începu să Împletească - avea Încă vederea bună sub ochelarii mari și bombați. În noaptea aceea Însă, aproape că nu putu dormi. Se făcea că se plimba cu nepoata, care era foarte veselă, pe aleile unei grădini Înflorite de primăvară, În inima Parisului, apoi pe străzi cu zeci de magazine cu reclame colorate și mărfuri În vitrine elegante. Și ele mergeau ținîndu-se de mînă, erau vesele, rîdeau și parizieni curioși Întorceau capul după ele. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
are nici o importanță. Restaurantul din Grădina publică, al fostului patron dinainte de război, deschis la timpul acela pe vreme ca acum, de iarnă, cu petrecăreți excentrici de aici de la porțile Orientului, era acum Închis din lipsă de Încălzire a localului. Străbătusem aleile acum, era la orele prînzului; zăpada scîrțîia sub picioare. „E iarnă din nou! Nu mai au nici lemne să Încălzească locuințele. Aici am ajuns, spuse ivindu-se lîngă mine, În timp ce mă credeam singur. Era Înfășurat În pelerina lui albă, privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
orele prînzului; zăpada scîrțîia sub picioare. „E iarnă din nou! Nu mai au nici lemne să Încălzească locuințele. Aici am ajuns, spuse ivindu-se lîngă mine, În timp ce mă credeam singur. Era Înfășurat În pelerina lui albă, privea zăpada sticlindă de pe alee, strălucirea copacilor Înghețați. La ce te gîndeai?” continuă. „La ce să mă gîndesc?”, spusei. El Își Întoarse fața către mine. „Puntea la care am ajuns, spuse. La ce te-ai mai putea gîndi?”. După o oarecare pauză adăugă: „Îți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]