7,971 matches
-
era cu capu-n nori, și mergea încet, uitându-se cu mirare la țurțurii lungi și groși care ieșeau de sub streșini. În felul ăsta merg oamenii care n-au pe nimeni care să-i aștepte. Înainte să-l depășească, bărbatul alunecă pe un soi de ghețuș, păru un moment să-și recâștige echilibrul, dar apoi se întinse pe trotuar cât era de lung. Alexandru opri caii și sări jos, ajungând într-o secundă lângă omul care avea dificultăți să se scoale
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pare că ieri de asta ne-am nimerit în același loc, o căuta pe ea. Adevărul e c-am căzut din cauza lui, am auzit caii în spatele meu, m-am întors să văd, fiindcă mereu mă sperie tropotul ăsta, și-am alunecat pe gheață. Medicinistul pare un om cam înfumurat, grav, iar Alexandru are ceva de copil căruia i s-a permis totul și orice în viață. Și ceva de fiu de bani gata. Cu toate astea m-a luat prin surprindere
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ștrengarul de Nicu, la a cărui ținută contribuise toată familia: arăta ca scos din cutie. Băiatul era roșu la față, îi era cald, și avea privirea lui de fugă sub sprâncenele în unghi ascuțit. Jacques se chinuia să nu-i alunece cârja, dar pe trepte feciorul îl luă pur și simplu în brațe și-l depuse ca pe un fulg la ușă. Alexandru, care își făcuse tocmai atunci de lucru la intrare, deși părinții lui erau cei care-i primeau pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
către ușa deschisă, dar aceasta i se trânti în față. Fara se uită prostește Ia mâna lui, de fapt la pumnul încă strâns. Și apoi, încetișor, îl străbătură fiori prin tot trupul. Clanța se retrăsese. Se răsucise, devenise vâscoasă și alunecase amorfă printre degetele încordate. Își dădu seama că mulțimea îi urmărește în tăcere, dar foarte concentrată, fiecare mișcare. Fara întinse furios mâna spre clanță, dar, de data aceasta, ea nici nu se răsuci, nici nu cedă câtuși de puțin. Obstacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Ce rost are?" Adevărul era pe atât de simplu pe cit era de îngrozitor. Fusese deviat pe o linie moartă dinspre trecut către viitor. Era "greutatea de echilibru pe acea balanță nesfârșită de energie. Și, într-un fel sau altul, aluneca de fiecare dată tot mai departe, înainte și înapoi. Numai asta putea explica transformările catastrofale la care asistase deja. Peste un ceas avea să se producă o nouă schimbare. Și se produse. Zăcea cu fața în jos pe iarba verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dacă pofta ei de plăceri i-ar fi depășit prudența, ar fi putut s-o scoată la capăt cu mai puțin decât spusese femeia. Un fapt evident, implicat în calculele făcute de aceasta, era dorința probabilă a unei persoane care aluneca pe panta pierzaniei de a veni de mai multe ori pe săptămână. Într-o asemenea eventualitate, s-ar fi putut muta la o gazdă mai ieftină, și-ar fi cumpărat haine mai puțin costisitoare, ar fi mâncat mai puțin - erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Se strădui, dar degeaba. Era prea agitat ca să-și mai poată concentra atenția asupra lucrurilor pe care le auzea. Încercă să vorbească, dar, înainte de a-și sili buzele să formeze cuvinte, se auzi un zgomot și apoi, pe biroul femeii, alunecă o placă subțire de culoare închisă. Femeia o ridică și o studie. După o clipă, rosti câteva vorbe într-un microfon discret și, în scurt timp, mai căzură de sus pe biroul ei încă două plăci. Le studie impasibilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
necunoscută și era vară, iar vântul umfla draperiile de mătase de la ferestre. Omar se uită la cireșele de pe masă și apoi iar în jos, la acel făgaș al pierzaniei, desenat între sânii fetei. Doar își strânse ochii și făcu să alunece tot în el ca într-o cădere de apă. — Lasă-ți părul liber, îi zise, încercând să-i dezlege, din împletitura firavă, niște șuvițe care se răzvrătiseră. Atunci părul ei deveni furtunos, ca al lui Ghazal și- al Veterinarei. O
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fiindcă rămăsese în beznă. O auzea doar și-ncepu să tremure, își închipui pentru o clipă că e într-un mormânt, îngropat de viu. — Tu mai ești aici? întrebă cu o voce sugrumată de spaimă, că eu am orbit! Tot aluneca într-un gol negru și fierbinte, tras în jos de o noapte în care nu pâlpâia vreo lumină, iar căderea nu se oprea. Veterinara îl cuprinsese cu brațele și-l lipise de ea, îi auzea suflul și cuvintele sparte de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
jumătate iraniancă. „Aș vrea s-o cunosc!“, poruncise oaspetele, și fata lui Sebas, devenită dintr-odată Sehat, se-nființase mai mult decât radioasă. „Ești virgină?“, o întrebase de față cu toți. Îndrăzneața Sonia se-nroșise până la rădăcina șuvițelor care îi alunecau de sub văl, dar spusese răspicat: „Da!“. Secvența, răspunsul și întrebarea bătuseră drumul Paris dus-întors și fuseseră luate de toate știrile. Sonia se văzu la jurnalul de seară, cu fular și mantou, dar purtând în ochi aceeași sclipire precum a maică
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dat, o albină sau poate o viespe îi roi în jurul urechilor și i se proiectă drept în ochi, ca un vârf de săgeată. Omar însuși sări ca ars, dar calul abia schiță un freamăt al nărilor. Lăsă zburătoarea să îi alunece pe luciul pupilei, ca pe o pieliță de măslină, ca și cum era mort. Aștepta încordat și insecta prinse curaj, îi trecu spre buza de sus, care îi păru netedă, ademenitoare. Omar strânse pleoapele, să nu vadă armăsarul înnebunit de înțepătură, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
încă tefere și la fel rinichii, ficatul, splina, urechea internă, plămânii - un punct de control ambulant devenise tot corpul lui. Ultimii rămăseseră ochii, fiindcă pe ei era înclinat să dea cel mai puțin vina pentru sincopele care îl făceau să alunece în beznă. Când, în fine, ajunse la un oculist se simți mult mai relaxat decât la alte investigații, deși chipul oftalmoloagei nu lăsa să treacă nimic care să-i trimită indicii despre ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Se trezi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca o perlă la gâtul câmpiei întregi, însă nici pe ea nu o mai văzu. O auzea doar cum își scutura coama și rupea cu buzele firele de iarbă. Zăpăcit, se propti într-un parapet și simți cum pământul îi aluneca de sub tălpi: „Ce-o să facă de-acum toată lumea cu mine? Nu mai folosesc la nimic...“. Calul veni aproape și îl mirosi ca pe-un hoit ori poate încerca doar să-i spună: „Ei, nu te prosti, nu e totul așa
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu Aga Khani, îi schimba pansamentele și îi masa umerii, noi toți am văzut. — Nu o dată Laleh Khanum ar fi aruncat-o pe scări! Își punea halatul de la spital, dar era parfumată și avea grijă întotdeauna ca russari-ul să îi alunece și să îi vedem coafura! La rândul ei, Shahla își amintea despre asta cu inima fremătând. I-o spusese și lui Ghazal, ca unei prietene: — Nasser Mohammad nu e un om oarecare, dar nu s-a purtat cu mine ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ceea ce faci. Imaginația înseamnă să vezi ceea ce-ți dorești și apoi să treci la acțiune spre împlinirea visului tău, spre a concretiza, spre a materializa ceea ce ți-ai imaginat. Dacă tot ceea ce faci este doar să-ți imaginezi vei aluneca într-o simplă reverie și vei cădea tot în capcana minții, pentru că ea iubește să viseze, să treacă de la o imagine la alta, de la un gând la altul și astfel te vei menține în aceeași situație de la început. Nu se
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
214 Ca roatele când tare aleargă la căruța de poștă, una sare-n vânt și alta pe pământ. 215 Alege ca vântul gunoaele din bucate. 216 Cine tot alege, ajunge să ia de-a rândul, ca cel ce culege. 217 Alunecă, ca cel ce se lasă la vale pe cur. 218 Alb ca laptele. 219 Ca pana de lebedă. 220 Ca rochia rândunelei. 221 Amestică vorba ca făcălețul mămăliga. 222 Ca o corcofeală amestecată. 223 Ca chiagul în lapte se amestecă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
goale, încercau să pătrundă întunericul ungherelor. În catedrală se afla o singură femeie. Stătea în prima bancă, nemișcată, ținîndu-și fruntea în palme. Nu întorsese capul când auzise pașii tânărului. Bărbatul ezită câteva clipe și se apropie de confesional. Sunetele orgii alunecau pe lângă chipurile sfinte. Ești punctual. Șoapta din spatele draperiei părea alterată de tutun și alcool. " Hm, gândi Raul Ionescu, una din ororile alea care răsucesc tot felul de combinații prin baruri. Cu atât mai bine." ― Nu mă las niciodată așteptat de-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privea cu ochi de sticlă. ― A fost o idee admirabilă, fetițo, că nu i-ai dat nimic de mâncare astăzi. Din fericire, stă bine cu rinichii. N-o să vrea pipi înainte de două-trei ore. În prag, se întoarse lăsîndu-și ochii să alunece de-a lungul pereților. Lângă fereastră, atârna o fotografie din tinerețe. Pe buzele Melaniei Lupu tremură un surâs. Făcu o reverență adâncă ținîndu-și cu degetele subțiri pardesiul și șopti: ― Adio, draga mea! * De după colțul vilei apăru Raul Ionescu. ― Nu e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o examină pe doamna Miga, dus pe gânduri. " Ce ciudat! Are exact ochii Doinei... Același albastru de oțel, aceeași patimă..." Își scotea rar ochelarii cafenii cu rame grele. Pe stradă lumea întorcea capul după ea. O apariție stranie, plutind absentă, alunecând ca o nălucă pe lângă ziduri. Trupul îngust, înfășurat în voaluri, părea de fum. În magazine, în troleibuz, într-o sală de așteptare oamenii îi vorbeau în șoaptă. Un act reflex de care nu-și dădeau seama. " Mă întreb ce ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
țara. Cineva, o cunoștință comună, îi arătase o fotografie primită recent din Lausanne. Ionescu izbucnise în râs. " Nu-i lipsesc decât aripioarele." Părea un îngeraș, îmbrăcată în alb, cu o față pură, imaterială și bucle lungi englezești, tot de argint, alunecând moale pe gulerul de dantelă. " Nu-i seamănă deloc." Celălalt se grăbea. Băgase fotografia în buzunar ridicând din umeri. " Probabil se poartă neprihănitele pe-acolo... Mai dă-mi un telefon când ai timp." Inginerul își trecu degetele peste pleoape. În
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îngropat într-un cub de email, arăta ora 9. Și-l consultă instinctiv pe al lui. O diferență de câteva minute. Bătrânii rămăseseră în jurul mesei, crispați, cu chipuri trase și livide. Șerbănică Miga adormise cu fața sprijinită în pumni. Capul alunecase și obrazul tras într-o parte îi descoperea proteza. Figura dolofană părea că rânjește. Semăna cu idolii grași, de porțelan, așezați turcește. Aceeași expresie de imbecilitate rafinată și vicleană. Melania Lupu zâmbea. Zâmbetul se încrucișa cu un altul ascuns în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cârnului se lumină. Abandonă arma și începu să râdă cu sughițuri: ― V-am tras o sperietură bună, nu-i așa? Se uită la Scarlat: Spune drept dacă nu te-ai speriat! ― Bineînțeles, m-am speriat grozav. Respirau precipitat, sudoarea le aluneca pe obraji. ― Ascultă, se interesă încet inginerul Ionescu, înainte n-ai fost cumva gardian la balamuc? Scarlat îl privi iute și tânărul amuți. ― E ora 10. 30, domnilor. Melania Lupu se ridicase ținând în mână poșeta deschisă din care ieșea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mine până acasă. După aceea s-ar întoarce... Ionescu izbucni în râs. ― Și asta-i întreagă! Ce casă, domnule! ― Senilă, opină Scarlat mârâind. ― Stai jos, Melania, o rugă Șerbănică Miga, Am să-ți explic eu despre ce e vorba. Bătrâna alunecă în fotoliu. Începu să plângă. ― Nu pricep ce se întîmplă astă-seară. Toată lumea mă insultă. Simți privirea fixă a doamnei Miga și-și ascunse obrazul înlăcrimat în batistă. " N-au înțeles! Un getax abandonat în fața casei atrage atenția. Trebuie să le-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să tragă așa de bine cretinul?!" Îi amintea de precizia circarilor care desenau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șansă... Când vor veni ceilalți va fi prea tîrziu." Țâșni pe neașteptate în picioare azvârlind ceaiul clocotit în obrazul căruntului. Nucu Scarlat scoase un urlet îngrozitor. Se chirci apăsând automat pe trăgaci. Proiectilele se înfipseră în piciorul mesei. Șerbănică Miga alunecă pe lângă zid. Privea îngrozit fără să scoată un sunet. Șoferul se năpusti spre ușă. Gloanțele îi vâjâiau pe lângă trup fără să-l nimerească. Scarlat, pe jumătate orb, trăgea în neștire. Melania Lupu își reprimă strigătul în capul pieptului. " Trebuie să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]