5,855 matches
-
seamă din ziare, precum au fost suprimate și cuvintele marchizului d’Omersson când a citat în conferința lui, printre alte nume de foști elevi străluciți ai școalelor franceze, pe cei trei frați Brătianu. De atunci, Dinu, după ce a autorizat pe amicii lui să intre în mi nister și să-i dea concursul lor, a luat chiar el la Finanțe direcțiunea unor organizări importante, precum a conversiunii. Să vedem cât va putea lucra cu folos și cât va reuși să-i oprească
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de Război, cu pază militară, unde rămaseră mai multe zile până ce se întoarseră acasă cu o gardă de 30 soldați și sub ordinele unui ofițer. Cum sunt și azi. La Ilasievici, când veniră legionarii, fiica lui alergă la dr. Fessler, amic intim cu generalul Antonescu. Fără a pierde vreme, [doctorul] sări în automobil, pătrunse cu zorul la Antonescu, de asemenea amic cu Ilasievici, îi povesti cele petrecute și cele de care se temea. Antonescu luă imediat măsurile voite. Generalul Ilasievici fu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și sub ordinele unui ofițer. Cum sunt și azi. La Ilasievici, când veniră legionarii, fiica lui alergă la dr. Fessler, amic intim cu generalul Antonescu. Fără a pierde vreme, [doctorul] sări în automobil, pătrunse cu zorul la Antonescu, de asemenea amic cu Ilasievici, îi povesti cele petrecute și cele de care se temea. Antonescu luă imediat măsurile voite. Generalul Ilasievici fu eliberat îndată și lăsat în pace. Când voiește, poate. Multe case evreiești au fost rechiziționate de legionari, care trăiesc în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Acest post neducând la nici o înaltă demnitate, a fost pus în cadrul diplomatic la Ministerul Afacerilor Străine, de acolo, ministru la Bratislava și acum la noi. Mare cinste ni s a făcut. Favoarea de care beneficiază pe lângă Führer îi vine pentru că, amic cu Roehm, nu l-a prevenit că Hitler îl va asasina, deși o știa. Încă o notă bună. 15 ianuarie 1941. D-na Antonescu care, până acum 4 luni, nu a știut de nici o binefacere, este acum protectoarea tuturor institu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ne făceau să pictăm mai bine și mai de calitate, cum zice vorba românească. Rita Aldea, o pictoriță foarte bună de icoane, picta de asemenea și biserici, era o prezență plăcută în taberele noastre de artă naivă. Avea Rita un amic în Moldova Nouă, nu mai știu cum îl chema, știu doar că era maistru militar la o unitate de grăniceri din oraș, și era poreclit nea Oblete, fiind un pescar renumit în zonă. Oblete ăsta era o sugativă teribilă la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
sau de șef de grupare, era familiar și co loc vial, admitea să fie contrazis, replicând însă șfichiuitor, ce-i drept, în termeni a căror causticitate câteodată rănea. Reputat pentru maliția, pentru sarcasmele sale, pentru plăcerea de-a inventa, atât amicilor, cât și inamicilor, porecle stârnitoare de râs, care făceau ocolul lumii literare, rău de gură, deschis cu be nigne voluptăți, în fond, zvonisticii cancaniere, colportate telefonic pentru că era sedentar de nevoie, Paul Georgescu a putut să treacă în ochii unora
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Regiune, că școala din acel sat era numai de patru clase, că abia anul următor va deveni de șapte. M-am întors cătrănit la București cu următorul tren și după-amiază, ce să fac?, am trecut pe la Gazetă, unde-i aveam amici pe Velea (angajat din vară ca redactor) și pe S. Damian, să le spun și lor pățania. După ce am vorbit cu ei am plecat. Coborâsem la parterul clădirii din Ana Ipătescu, unde Gazeta își avea sediul la primul etaj, și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
infirmității locomotorii și a altor boli care au survenit mai târziu, într-o izolare ce nu i-a priit deloc sufletește acestui om atât de sociabil, frecventator asiduu al Capșei, unde petrecea măcar o oră pe zi la taifas cu amicii literari și consuma cantități uriașe de cafea. Izolarea i-a priit, în schimb, literar. În critică s-a eliberat cu totul de clișee, dând substanțiale și subtile comentarii atât despre Călinescu, Arghezi, Sadoveanu, Camil Petrescu sau Anton Holban, cât și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
piele, ca să vorbesc astfel, de spiritul critic neconcesiv al colegului meu. I-am prezentat odată un caiet de versuri pe care le comisesem în ultimii ani de liceu, impresionând cu ele persoane dragi mie din cercul familial și câțiva buni amici brăileni, dintre care însă nici unul nu era literat. Pentru prima dată urma să mă confrunt cu un altfel de lector, dar nu mă bătea gândul că opinia lui ar putea fi alta decât a cititorilor mei de până atunci, adică
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
soldase, iată, cu un succes. Mi-a povestit după aceea că, la sfatul nu știu cui, încredințase povestirea cu pricina redactorului Lăncrănjan de la Tânărul scriitor, care-i făcuse surpriza s-o publice imediat. Nu-l amânase, nu l purtase cu vorba. Reușita amicului meu a trezit și în mine speranțe în legătură cu producția literară proprie. Tocmai încheiasem o nuvelă și mi-am zis: ce-ar fi să i-o dau lui Sorin, să i-o ducă el acelui redactor binevoitor, care acum îl cunoaște
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din 1957, funcționa de un an la secția de poezie. În anul următor a venit ca redactor și Cezar Baltag, dar grupul tânăr de la Gazetă era mai larg decât al redactorilor propriu-ziși, pentru că frecventau revista, aproape zi de zi, ca amici ai noștri și colaboratori cu de toate (note, recenzii mărunte, traduceri, din când în când câte o poezie, câte o schiță, câte un articol mai întins): Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Mircea Ivănescu, Petre Stoica (el era și emisarul Stelei din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
epocă, un pol de atracție și un spațiu al întâlnirilor și al emulației intelectuale. Mergeam noi trei și mai erau acolo Ștefan Bănulescu, S. Damian, Nichita Stănescu, N. Velea, redactori mai vechi sau mai noi ai Gazetei, iar ei aveau amici literari care-i vizitau, cercul lărgindu-se cu amicii amicilor și așa mai departe. Frecventau aproape zilnic redacția Nicolae Breban, Grigore Hagiu, Cezar Baltag, Ilie Constantin, Petre Stoica, uneori Mircea Ivănescu, iar de la un moment încolo Eugen Simion. Ne retrăgeam
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
întâlnirilor și al emulației intelectuale. Mergeam noi trei și mai erau acolo Ștefan Bănulescu, S. Damian, Nichita Stănescu, N. Velea, redactori mai vechi sau mai noi ai Gazetei, iar ei aveau amici literari care-i vizitau, cercul lărgindu-se cu amicii amicilor și așa mai departe. Frecventau aproape zilnic redacția Nicolae Breban, Grigore Hagiu, Cezar Baltag, Ilie Constantin, Petre Stoica, uneori Mircea Ivănescu, iar de la un moment încolo Eugen Simion. Ne retrăgeam în vreo încăpere mai ferită a redacției, din multele
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și al emulației intelectuale. Mergeam noi trei și mai erau acolo Ștefan Bănulescu, S. Damian, Nichita Stănescu, N. Velea, redactori mai vechi sau mai noi ai Gazetei, iar ei aveau amici literari care-i vizitau, cercul lărgindu-se cu amicii amicilor și așa mai departe. Frecventau aproape zilnic redacția Nicolae Breban, Grigore Hagiu, Cezar Baltag, Ilie Constantin, Petre Stoica, uneori Mircea Ivănescu, iar de la un moment încolo Eugen Simion. Ne retrăgeam în vreo încăpere mai ferită a redacției, din multele de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
doar Matei Călinescu nu era în situația neplăcută de-a nu avea unde locui, fiind bucureștean, în timp ce Nichita Stănescu, Nicolae Velea, Cezar Baltag și subsemnatul, adică cei cu „identități provinciale“, epuizaserăm aproape toate posibilitățile de găzduire temporară în București - pe la amicii posesori de garsoniere, pe la rubedeniile din Capitală (cine avea), pe la căminul studențesc, unde ne strecuram uneori clandestin, sau, ca Nichita și Velea, tolerați să doarmă în chiar sediul redacției, până când s-au sesizat pompierii și le-au interzis cu desăvârșire
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
timpul picioarele într-un lighean cu apă rece amplasat sub masă. Îmi mențin forma, iar inspirația mi se frăgezește, spunea el. Cu toate că a veni în Naipu echivala pentru bucureșteanul din centru cu o expediție temerară, eram vizitați destul de des de amicii noștri literari. Se încingeau nesfârșite discuții presărate cu libațiuni, desigur, până la ivirea zorilor. Au fost pe acolo Breban, Ilie Constantin, Matei Călinescu, Hagiu și mulți alții. Cred că și Eugen Simion ne-a vizitat. În 1962, în primăvară, colonia din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
comediograf al cuvântului“, domeniu în care pot spune că s-a exersat încă înainte de-a scrie literatură, debitând tot felul de istorii, inventate sau reale, despre copilăria argeșeană, compu nând calambururi, parodiind vorbirea unuia sau altuia, sau scor nindu-le amicilor ingenioase porecle pline de haz. Comedia cuvântului o juca asociind în cele mai neașteptate chipuri referința cultă cu limbajul de toată ziua, popular, chiar argotic,neaoșizând neologismele sau dinamitând conotația solemnă sau patetică a unor termeni prin diminutivare. Aceste „tehnici
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
amfiteatrul Odobescu, după terminarea ultimului curs din viața noastră de studenți, Velea îmi scrisese pe un caiet, parodiind stilul lăcrămos al dedicațiilor de album, versurile următoare: „În viitorul trist și rău / să nu uiți vremile acelea / când te-a iubit amicul tău / N. Velea.“ Am râs, i-am admi rat rima plină „acelea / Velea“, i-am scris și eu ceva, mult mai puțin simpatic, cu siguranță, și niciodată, în treizeci de ani, n-am mai vorbit de acele versuri glumețe și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe care ne-a oferit-o, magnanim, seara, la Carul cu bere. Într-o zi, Fănuș mi-a spus să mă prezint la „cercul literar“ al facultății (nu exista cenaclu), unde era programat să citească. Iar m-a impresionat cu amicii lui literari, căci a venit să-l asiste Al. Andrițoiu, un poet cunoscut. Fănuș a citit o povestire cu subiect țărănesc, Cocoșul roșu, care mi-a plăcut mult. Ne proiecta într-o lume de câmpie evocată cu farmec și naturalețe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Ne-au rămas, desigur, în destule cazuri, și alte mărturii despre ele, dar cele oferite de cartofilie vin cu aportul lor de concretețe și mai ales de farmec. Dar aș vrea să produc măcar o probă despre felul cum procedează amicul meu Valeriu Avramescu în reconstituirile lui cartofilice, cu atât mai interesantă, cred, cu cât obiectul ei nu este doar istoric, ci și istorico-literar. Este vorba de Panait Istrati și de romanul său Chira Chiralina, a cărui frază de început, dacă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
maiestuoși cu bărbile lor imense, cu grijă pieptănate. Cercetările cartofilice ale lui Valeriu Avramescu mă îndeamnă, după cum se vede, să-l completez, să mi amintesc eu însumi unele lucruri despre orașul nostru natal, aceasta întâmplându-se și din pricina faptului că amicul meu a căzut, măcar în două rânduri, pe subiecte brăilene de care mă simt cu deosebire atașat. Despre unul a fost vorba mai sus, când m-am referit la perimetrul istratian străbătut și de mine, în atâtea rânduri, în copilărie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de papetărie: era o incintă a cărei frecventare te îmbogățea spiritual. „Cu sfială“ i-a trecut pragul prima dată Valeriu Avramescu, proaspăt licean, „încântat de coloritul atrăgătoarelor lucruri etalate“, cum făcuseră, în succesiune, multe serii de școlari brăileni. Și azi amicul meu, amintindu-și, este cuprins de emoție și mândrie, mai ales când se gândește că același prag îl trecuseră, înaintea sa, Panait Istrati, M. Sebastian, Perpessicius, Anton Dumitriu, Maria Filotti, Ana Aslan și alți oameni renumiți, născuți sau trăitori măcar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
că sosise timpul să-și ia pe deplin soarta în mâini, adică să deschidă el însuși o librărie - aspirație de înțeles. Singur nu putea totuși s-o facă, așa că și-a găsit un asociat, pe domnul Axelrad, comis-voiajor și vechi amic, care dispunea de ceva parale. Și tata strânsese un mic capital, ceea ce le-a îngăduit celor doi, mai luând și niște credite, să înființeze la Brăila o nouă librărie pe a cărei firmă onorata clientelă a putut citi: „Librăria națională
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de conserve cărora nu știu cine și de ce le dăduse foc, iar cutiile, încingându-se, săreau în slăvile cerului, împroșcând conținutul fierbinte la distanțe destul de mari. Trebuia să te păzești să nu te atingă jetul roșiatic și sfârâitor. La un moment dat, amicul Wili a rămas în urmă și, întorcându-mă după el, l-am văzut dând ocol unei lăzi impozante, din lemn masiv, mai înaltă decât noi. Nefiind mai mult decât o ladă goală, obiectul nu interesa pe nimeni în afară de Wili, care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-o apucam, până când am răzbit sus în Carantinei și apoi pe Cuza, până la domiciliul bunului meu prieten, învecinat cu al meu. Am tras lada în curte, transpirați, roșii în obraji, suflând greu. Acolo, plin de lume, o ceată de vlăjgani, amicii fratelui lui Wili, mai mare decât noi cu zece ani. Abia sosiseră și ei din „vale“, cu toții surescitați, încântați de achizițiile făcute, unul dintre ei mai ales, foarte mândru de sticlele cu coniac franțuzesc pe care le înhățase. Fina captură
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]