39,601 matches
-
Cubanezu era convins că frati-miu e foarte deștept, fiindcă își arăta fruntea cu degetul și știa cum face vaca. În acest punct al narațiunii, Matei, în calitate de coautor, m-a rugat să consemnez următoarele: „Mă întreb cum ar putea ele, amintirile, să lumineze așa, tam-nesam, vreun colțișor din tine încât să te vezi dintr-odată bebeluș în căruciorul tău zâmbind blocurilor, autobuzelor și mai ales unei scăfârlii blonde care îngână la nesfârșit deasupra ta vorbele (cel puțin ciudate, dacă nu magice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
blestemata asta de mâncărime este singura care mă obligă să-i dezvălui tot acel carnagiu dichisit cu teroare și sânge, cu spaimă și agonie, pe care aș fi vrut să-l pot păstra ferecat în cel mai întunecos colț al amintirilor mele? Ce va crede el - să lăsăm acum pentru prima oară ușa larg deschisă - despre noaptea aceasta care se furișează duminica la ora două după-amiaza după perdele ca o pisică (ireală, străvezie, amenințătoare), ca un linx ce-i învăluie tiptil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să fie de-ajuns să vă descriu blândețea lui Uca, zâmbetul ei care-mi lumina orice amărâtă de dimineață, după-amiază sau seară, mângâierile acelea care ștergeau într-o clipă orice complicație chinuitoare ca și când nu ar fi existat vreodată, atât timp cât în amintirile mele se strecoară blestemata aia de librărie, spre care, ca un escroc sentimental fără scrupule, aproape că o târam, știind, oho, mult prea bine, că nu-mi va putea refuza niciodată nimic, că e destul să mă arunc pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Unu la mână: dacă unii copii se transformă în șoimi, n-o fac nicidecum de plăcere, ca să se afle în treabă sau ca să-și bronzeze, nestingheriți, aripile sub soare. Motivele sunt în general altele, zborul e scurt și haotic, iar amintirile cam triste. Doi la mână: cravata nu valorează în metamorfoza asta nici cât o ceapă degerată. Oricât te-ai ruga de ea, mai mult de o cârpă pitică cu tricolor tivit pe margini nu va deveni niciodată. Și trei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îndreptat către D 13 (spre colțul său nordic), să fi pătruns pe una din ferestrele deschise ale apartamentului 40, să fi căutat și să fi descoperit camera noului-născut și, într-un moment în care el, pruncul, dormea dus (străbătut de amintiri intrauterine și de proaspete senzații extrauterine), să se fi strecurat pe una din nările lui, să fi fost inhalat ca un abur, să fi alunecat apoi prin vine și vinișoare până la dibuirea sufletului într-un cotlon al trupului mărunțel, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în jurul căruia se învârte totul. Și cum memoria, ca orice lucru lipsit de siguranța rece a unei hărți bine întocmite, se poate încețoșa într-atât, încât, bunăoară, din imaginea bunicului Mircea să rămână doar reverberația gravă a unei voci și amintirea aproape fantastică a unor pași imenși, e nevoie ca pe undeva, prin cotloanele acelea abia știute ale creierului, să se furișeze și altceva, un fel de luminiță fistichie nenumită, care, în contact cu gărgăunii ăia de acolo, să producă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
deslușesc aproape nimic. CÎnd mă gîndesc la această perioadă petrecută alături de mama, nu-mi vin În minte decît cuvinte. Mă concentrez atît de tare că mai am un pic și leșin, și tot nu reușesc să pescuiesc nimic În oceanul amintirii decît o formă fără contur și cuvintele prea puține țîțe - asta, și un miros greu de rumeguș-și-bere, ca Într-o speluncă ordinară. N-am avut parte să mă plimb prea mult prin așa-numita lume reală, Însă am călătorit foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nici Frumoasele. Și ce-aș fi fost fără Frumoasele mele ? Fără Frumoase, aș fi fost un biet rozător singuratic, meditînd, la Închiderea grădinii, asupra adîncimii disperării sale. Într-un fel, restul familiei mele a fost binecuvîntată. Grație imaginației liliputane și amintirilor precare, nu cereau prea mult, mulțumindu-se doar cu mîncare și sex, și au avut parte din plin de ambele, suficient cît să-i țină În viață, atît cît au trăit. Pentru mine, Însă, asta nu era viață. Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a le putea privi mai mult. Îmi scot din nou telescopul. Aștept, cu nerăbdare abia ținută În frîu, ca ochii să mi se obișnuiască iar cu Întunericul ca de smoală. Îmi fixez obiectivul asupra acelui Rialto din vis și din amintiri și-mi balansez telescopul Într-o parte și Într-alta pînă mă găsesc pe mine cel tînăr, pe strămoșul lipsit de griji al acestei epave de azi, Încastrate În cercul lentilei : am În mînă o bucățică din ceva ce pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mami, nici o carie !” Uite, mami, nici o carie. Of, Flo, drăguța de Flo, avea ea țăcănelile ei, țăcăneli care Îmi par cît se poate de adorabile acum, mersul ei ciudat, sforăitul ei asurzitor, laptele ei cu gust straniu. Nici o carie, doar amintirea, corozivă, ca o carie. Constat că nu mai rîdeți la glumele mele. Nu vi se mai pare amuzant ce spun ? Odată ce am avut acces la Lift, mi-am făcut un obicei din a coborî În librărie, ori de cîte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
purulente și dureroase. Din cauza radiației ce permease fiecare centimetru al planetei, jumătate dintre copii se nășteau handicapați - fie infirmi, fie orbi, fie imbecili. Vechile religii și ideologii, care jucaseră un rol atît de important În declanșarea ultimului război, a cărui amintire era gravată ca un coșmar atotprezent În subconștientul colectiv, Își pierduseră orice putere. Însă, avînd În vedere cît de ignoranți erau cu toții și ce creiere abrutizate aveau, peste noapte au apărut, ca ghioceii, noi religii. Cele mai multe n-au avut mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a rămas singur.” Totuși acum, cînd mă gîndesc retrospectiv, cred că a fost mai degrabă una mirată, așa că poate voia de fapt să spună ceva de genul „Cine naiba o mai fi și animalul ăsta ?” Prefer să-mi rămînă În amintire așa. Însă, indiferent care dintre variante a fost, ideea e că s-a Întors În cameră și m-a luat pe sus. M-a vîrÎt În buzunarul de la sacou și am pornit așa spre cinematograf. Drumul pînă la Rialto a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Stevenson, și atunci o facem lată de tot. Mereu am impresia că totul o să dureze o veșnicie, Însă asta nu se Întîmplă niciodată. De fapt, nimic nu rezistă mai mult de o secundă, cu excepția lucrurilor pe care le păstrăm În amintire. Întotdeauna Încerc să țin minte absolut totul - prefer să mor decît să uit - și totuși, În același timp, abia așteptam să ajung În San Francisco, să las totul În urma mea. Așa e viața - plină de contradicții și greu de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era cumplit de dor de trecut, chiar și de părțile lui Îngrozitoare. Nu uit niciodată nimic din ce mi s-a Întîmplat și foarte rar uit ceva ce-am citit, așa că la acea dată stocasem deja un număr impresionant de amintiri. Creierul meu era ca un depozit uriaș - te puteai pierde În el, puteai pierde șirul timpului trăgînd cu ochiul În diverse lăzi și cutii, rătăcind, adîncit pînă la genunchi, În praf, fără să găsești drumul către ieșire zile Întregi. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ieșire zile Întregi. La un moment dat, puțin după ce am Început să locuiesc cu Jerry, Începusem să mă joc cu trecutul, să-l ajustez ici-colo ca să-mi intre mai bine În tipar de poveste adevărată, și Începusem să-mi amestec amintirile cu visele. A fost probabil o greșeală, Întrucît, cu cît mă jucam mai mult cu ele, cu atît semănau mai tare unele cu altele, și Îmi era din ce În ce mai greu să-mi dau seama care sînt lucrurile care s-au petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pînă la gît. Însă nici n-am apucat bine să-i Întorc spatele acelei fisuri și vederii pe care o oferea asupra prezentului muribund, că m-am trezit În față cu o alta, de această dată o crăpătură În timp. Amintirile curgeau din ea, ca un ocean. Și Îmi era din nou sete. Am coborît În pivniță, de data asta pe trepte, ca să văd dacă a mai rămas ceva apă În toaletă. În clipa În care am ajuns pe treapta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe care Rowe le citise și răscitise cum citesc unii Biblia, ajungînd să Învețe pe dinafară capitole și pasaje Întregi; nu pentru că i-ar fi plăcut peste măsură, ci pentru că le citise și În copilărie, așa că nu erau legate de amintirile lui de adult. Tablourile de pe pereți aparțineau doamnei Purvis: o acuarelă stridentă, Înfățișînd Golful Neapole În asfințit, cîteva gravuri În metal și o fotografie a răposatului domn Purvis, Îmbrăcat Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Maică-ta crede că nu ești În stare să omori nici o muscă! Nu știu, zău, ce-i cu tine!“ Nimeni nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea de nord a Londrei. GÎndurile Îi rătăceau din nou, slobode, prin acest univers straniu În care trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Împodobită cu serpentine colorate - albastre, verzi și roșii - mica orchestră locală cînta cu foc, și totul Împrăștia o senzație de viață Îndestulată, liniștită și trainică, tulburată doar de ghimpii unui dulce neastîmpăr, ai unei nerăbdătoare pasiuni tinerești, datorită căreia, Însă, amintirea acestei seri avea să rămînă și mai prețioasă. Dar dintr-odată, fără nici un avertisment, visul se prefăcu Într-un coșmar: În Întuneric, cineva scoase un urlet de groază! Nu era fata pe care o așteptase, pe care Încă nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
celor de la poliție, iar el, unul, nu voia ca singurul său aliat să fie pus după gratii. După ce termină, reciti ce scrisese, sub privirile chelneriței. Povestea lui i se păru cam cusută cu ață albă: un cozonac, vizita unui necunoscut, amintirea unui gust suspect. Dar Începînd cu moartea lui Cost, totul părea să indice propria lui vinovăție. La urma urmelor, poate că ar fi fost mai bine să nu trimită scrisoarea la Scotland Yard, ci unui prieten. N-avea Însă, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
De fapt, nu semăna deloc cu al ei dar, Întrucît nu mai vorbise de-atîta vreme cu vreo femeie În afară de proprietăreasa lui și de vînzătoarele din magazinele În care intra din cînd În cînd, orice glas de femeie Îi răscolea adînc amintirile. — Cine-i acolo? Dumneata ești, domnișoară Hilfe? — Da, dar cine ești dumneata? — Rowe, răspunse el, ca și cum numele lui i-ar fi fost foarte familiar. Urmă o tăcere atît de lungă, Încît avu impresia că fata agățase receptorul În furcă. — Alo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la fel de mult ca lecturile din copilărie. Lumea ce ni se dezvăluia În ele era una extrem de simplă, ale cărei legi le cunoșteam, pe cînd cărțile de mai tîrziu sînt complicate, pline de contradicțiile vieții și parcă Încărcate cu propriile noastre amintiri dureroase: cutare ofițer decorat cu Crucea Victoriei ajuns În boxa acuzaților, cutare cetățean dat În judecată pentru că n-a declarat fiscului veniturile sale reale, cutare demagog demn de dispreț care Înșiră fraze sforăitoare despre curaj și puritate; ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a apucat un leșin. — E firesc, Încă nu te-ai Înzdrăvenit Îndeajuns. Și deschizînd un dulăpior, doctorul scoase o sticlă de sherry și un pahar. Băutura asta o să te Întărească, zise el. — „Tio Pepe“, exclamă Digby sorbind din pahar. — Vezi? Amintirile Încep să-ți revină. Mai vrei un păhărel? — Nu, mulțumesc. E un sacrilegiu să bei sherry ca medicament. Vestea adusă de doctor Îl tulburase rău pe Digby. Nu-și dădea bine seama dacă era sau nu bucuros. Se temea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-ți revină. Mai vrei un păhărel? — Nu, mulțumesc. E un sacrilegiu să bei sherry ca medicament. Vestea adusă de doctor Îl tulburase rău pe Digby. Nu-și dădea bine seama dacă era sau nu bucuros. Se temea că o dată cu amintirile se vor Întoarce și răspunderile. De obicei, viața Îți dezvăluie treptat regulile jocului; răspunderile se acumulează atît de Încet, Încît nici nu-ți prea dai seama de ele. PÎnă și o căsnicie fericită este rodul unei creșteri lente; dragostea te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lente; dragostea te face să uiți de lanțurile căsniciei. Pe de altă parte, e cu neputință să te Îndrăgostești dintr-odată de o ființă necunoscută despre care ai aflat că te iubește pe ascuns de vreo douăzeci de ani. Întrucît amintirile lui nu treceau de pragul adolescenței, Digby se simțea pe deplin liber. Nu că s-ar fi temut să se regăsească: se cunoștea Îndeajuns și-și Închipuia că știa ce fel de om ar fi devenit băiatul de care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]