12,966 matches
-
mână spală pe alta", " Trebuie să te naști ori rege, ori idiot", " Șoarecii ling pietrele de moară") nu lipsesc nici din textul unui autor altminteri deosebit de exigent. Se confirmă și "diagnosticul" pe care îl punea Bahtin, extrem de inspirat, specificității parodiei antice, înțelegând-o ca pe un dialog intercultural și intertextual, bazat pe fenomene de plurilingvism în cazul de fața, bilingvismul (folosirea limbii latine alături de citate parodice din limba greacă). A râde din și despre orice se adaugă, pe fondul imixtiunii elementelor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cărții a doua din Eneida, unde apare toro pater Aeneas sic orsus ab alto163. Formule precum cea de mai sus ne introduc într-un univers în care rolul parodiei e să amestece multe din genurile literare cunoscute și practicate de antici, dar să ofere și ceva în plus: premisele romanelor picarești, căci aproape toate personajele și situațiile de comic buf în care sunt ele puse par a fi construite după rețetarul acestui tip de literatură, par să-l fi deținut avant
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îi opune realitatea contemporană lui Petronius, surprinsă cu prilejul banchetului dat în cinstea lui Trimalchio), cât și literară, cu trimiteri evidente la scrierile lui Platon, vasta literatură a symposion-urilor, gen pe care Mihail Bahtin îl inclusese, urmându-i chiar pe antici, în conceptul de "serios-comic" și îl considera a fi un predecesori autentic al romanului. Alegerea lui Petronius de a parodia acest gen de "literatură", ulterior asumat cu insistență exclusiv de sfera filozofiei, demonstrează aplecarea sa către fenomenul inovației pe baza
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai bun caz, date specifice lor se regăsesc abia în scrierile de retorică târzii, nu putem afirma același lucru despre producția literară parodică. Deși s-a dovedit dificil de demonstrat în ce măsură și în ce mod s-au transmis coordonatele parodice antice în Evul Mediu, prin ce filiere și cu ce ecouri, exegeza nu-i neagă fenomenului meritul de a fi reușit, în ciuda constrângerilor religioase ce acționau ca veritabile forțe frenatorii, să se transmită tuturor viitoarelor popoare europene. Principalul studiu pe care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în limba latină, deci exclude acele opere care nu au și o vădită intenție umoristică, printre care anumite imnuri critice prelucrând structura odelor lui Horațiu. Lehmann lasă loc însă și speculațiilor: negând, în trecere, existența vreunor conexiuni între rapsozii/ mimii antici și bufonii/ nebunii medievali, admite că o legătură trebuie să fi existat între saturnalii și carnavalescul medieval, ca formă de reprezentare a lumii și posibilitate supremă de defulare. Ideea este preluată și prelucrată de Mihail Bahtin, care consideră că, în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
făcea pentru a-și nega modelul. În cazul oamenilor simpli, avea chiar un rol mnemotehnic, urmărind să le reamintească, o dată încheiat festivismul carnavalesc, necesara întoarcere la "cele sfinte". Interesează parodia ca lecție, lipsită însă de rigorile scolasticii și prelungind ideea antică a recunoașterii materialului parodiat în produsul final. W.T.H. Jackson notează, la pagina 229 din The Literature of the Middle Ages188, că în această perioadă parodia devine de fapt "dependentă de recunoașterea instantanee a materialului supus parodierii. În special această
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
potențialul semantic în Evul Mediu vor fi înțelese de Bahtin drept o "parodie la viața obișnuită, necarnavalescă". O contrapondere a lucrurilor grave, serioase, din sfera dogmatismului religios și a dominantelor de putere. Această mentalitate, scrie el, a făcut posibile parodiile antice și medievale, iar nu ranchiuna personală a unor autori împotriva celorlalți, aspect rezervat modernității fiindcă acela va fi momentul afirmării individualităților orgolioase. Diferențele nu se opresc însă aici; de la imitarea cu sens modificat a vieții reale, operele parodice la care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
afirmării individualităților orgolioase. Diferențele nu se opresc însă aici; de la imitarea cu sens modificat a vieții reale, operele parodice la care face referire Bahtin ajung la instituirea unui nou tip de limbaj, care-și conține propriul cod. Dacă în parodia antică dominante sunt paradoxurile și inversiunile (situaționale, spațiale de pildă, în satira menippee, Olimpul e înlocuit cu Infernul, iar în roman spațiile predilecte sunt tavernele, hanurile etc.), în Renaștere o țintă predilectă a parodiștilor este stilul macaronic, luat în derâdere, printre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sub diferite forme ale epicului, în Antichitate. Nici nu putea fi altfel, într-o perioadă al cărei tabel de valori, fie el și răsturnat pe alocuri, trimite declarat la axiologia perioadei anterioare menționate. În fața unui auditoriu dornic să-i asculte, anticii adăugau coordonatelor deja trasate ale povestirii (discursului, dialogului etc.) și câteva detalii picante, amuzante, menite, pur și simplu, să-i facă să capete ceea ce postmodernii numesc "priză la public". În cazul textului epic, rapsozii modificau fie dicția, fie acompaniamentul muzical
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
teme literare până mai ieri dominante (cavalerismul și toate motivele înrudite, eroizarea excesivă, idealizarea iubirii curtenești ș.a.m.d.) care indică cel puțin două realități: umaniștii italieni stau sub zodia aceleiași maturități culturale ce dusese la nașterea parodiei în Grecia antică, în timp ce, prin intermediul burlescului, operele lor promovează "în Italia un atac al burgheziei la adresa aristocrației și culturii ei"203. Parodia atacă, de fapt, tot ceea ce este "măreț și solemn, care ne apare sub chipul unei ceremonii"204. Evidența s-a impus
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
finală, folosită în chip de divertisment mai mult sau mai puțin urban în conversațiile celor vechi care iubeau într-adevăr produsele gratuite ale unei ironii subțiri"207. Ea împletește elemente ale culturii populare cu infiltrații culte (adesea trimiteri la modele antice dacă nu chiar imitații explicite), pe care le narează la modul umoristic și/ sau satiric, iar rezultatul trece, nu rareori, dincolo de verosimil, fie în sfera fantastică, fie în cea fabulistică. Prezența limbii populare și a motivelor literare care își trag
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
deghizează și o dorința de a polemiza direct cu prezentul, de a-l critica/ satiriza. Faceția și majora ei influență în epocă arată cum "vorba de spirit începe deja, pe ici, pe colo, să devină o armă sub influența retoricii antice și a epistolografiei [s.n.]", după expresia lui Burckhardt. Imitația anticilor (care oferă modele în Macrobius, Marțial sau Plutarh), dar și tendințele de desacralizare al acestui tip de discurs ne îndreptățesc să-l plasăm sub incidența parodiei. Materialul care a generat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de a-l critica/ satiriza. Faceția și majora ei influență în epocă arată cum "vorba de spirit începe deja, pe ici, pe colo, să devină o armă sub influența retoricii antice și a epistolografiei [s.n.]", după expresia lui Burckhardt. Imitația anticilor (care oferă modele în Macrobius, Marțial sau Plutarh), dar și tendințele de desacralizare al acestui tip de discurs ne îndreptățesc să-l plasăm sub incidența parodiei. Materialul care a generat un susținut epigonism este culegerea de cuvinte de duh a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a lui Poggio Bracciolini (1380- 1459). Liber facetiarum cuprinde 178 de anecdote și scrieri licențioase, strânse între 1438 și 1452 și apărute postum în 1470. Umanistul florentin e unanim recunoscut pentru faptul că a fost norocosul descoperitor al multor manuscrise antice, printre care Silvae-le lui Statius, Poemul naturii al lui Lucretius și Instituția oratorică a lui Quintilianus. Această calitate, dublată de dorința de a imita scrierile pe care cu atâta ardoare și-a dorit să le descopere, dar și de florentinul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
jucate de cei doi, fără prea multe ocolișuri, dar și să ne avertizeze asupra conținutului prin epitetul ce deschide istorisirea: "Șugubața rugăminte făcută stăpânului său de către sus-numitul bucătar". Sunt prezente, parodic, toate fazele prin care trecea geneza discursului în retorica antică: invenția (heurésis) reprezintă faza de concepere, în cazul nostru, înfățișarea temei, a motorului care declanșează faptele, însoțită de argumentele necesare seducerii publicului. Bucătarul, personaj cu care deja simpatizăm, dovadă că autorului i-a reușit manipularea, se hotărăște într-o zi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
facil de decodat a anonimatului, una dintre cele mai percutante parabole din câte s-au scris vreodată care surprinde esența parodiei, preferând gravității teoretice calea jocului imagistic și lingvistic cu substrat satiric: Istoria amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în biblioteca de la Saint James, cunoscută în general sub titlul de Bătălia cărților. Piesa oferă o mostră de judecare sintetică a operelor parodice singulară în secolul Luminilor, secol în care este evident că s-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o lansase Academia franceză, cunoscută în istoria literară sub denumirea de Querelle des Anciens et des Modernes. Reputatul irlandez uzează însă de abila tehnică a împrumutării și integrării bunului străin în cazul de față, transfigurat sub episodul luptei dintre oștile Anticilor și ale Modernilor pentru deținerea supremației "în jurul unei palme de pământ aflătoare pe unul din cele două piscuri ale dealului Parnas"275 pentru a-și schița propriile idei cu privire la parodie și la alte tipuri de literatură imitativă, precum pastișa. Imaginarul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din urmă parte și cea mai întinsă a lucrării este, la rându-i, o parodie a temei războiului de tradiție epopeică, pe "fatala câmpie de bătaie din biblioteca Saint James" înfruntându-se, ce-i drept, mai puțin numeroasa oaste a Anticilor, în care "Homer era căpetenia călărimii, iar Pindar a cavaleriei ușoare; Euclid era starostele inginerilor; Platon și Aristotel erau mai mari peste arcași; Herodot și Titu-Liviu peste pedestrași; Hipocrat conducea dragonii"276 și oastea Modernilor, "unde fiecare răcan pretindea să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
deciderea sorților de izbândă divinitățile protectoare (prin mijlocirea Zvonului, aici un semizeu "pentru care ușile erau deschise pretutindeni"), invocate de participanți, dar și îngrijorate foarte că "o sângeroasă luptă ar fi pe cale să izbucnească între două oștiri alcătuite din făpturi Antice și Moderne, denumite cărți (s.n.)". Proorocirile îi aparțin unei "dumnezeiri răufăcătoare, denumită Critica" și "lăfăindu-se în bârlogu-i printre rămășițele foarte multor cărți pe jumătate sfârtecate". Din tabloul descrierii luptei propriu-zise nu lipsesc nici parafrazările comice ale stilului homeric, de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
satiric al lui Swift va domina și într-o altă lucrare importantă a momentului, anume Despre tropi (1729). În respectivul tratat, Du Marsais enumeră, pentru început, parodia printre figurile "sensului adaptat", apropiind-o din nou de retorică, după modelul conceptual antic. Ulterior însă, face referiri la aspectul literarității parodiilor și revine obsesiv la aceeași idee apreciată și de Swift, privind-o însă din punctul de vedere care îl interesează, cel al filozofiei gramaticii. Recunoașterii modelului livresc Du Marsais îi adaugă condiția
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
postmodernismului va readuce în discuție caracterul reciclabil al Literaturii în ansamblu. Fiecare subiect literar devine un pretext pentru căutarea și alipirea, în romanul-colaj, a anterioarelor sale ocurențe. Parodicul se redefinește continuu, transformându-se, la antipodul percepției pe care o aveau anticii despre el, într-un un criteriu de strategică organizare compozițională a romanelor din a doua jumătate a secolului XX. Capitolul 4 Parodii romanești ale secolului XX: de la practicile novatoare la teoriile postmoderne 4.1. Criza limbajului și criza subiectelor. Drumul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
circulară a textului se completează tot într-o notă tragi-comică. Primul "triunghi amoros" (Stamate-soție-pâlnie) este înlocuit de un al doilea (Stamate- fiu-pâlnie), de unde rezultă un absurd la pătrat, dar și un efect de comic la pătrat, pentru că aerul de tragedie antică este subminat printr-un umor de calitate: Într-una din nopți, Stamate, venind spre a-și face obișnuita-i datorie sentimentală, constată cu uimire și dezamăgire că, din cauze încă nepătrunse, orificiul de ieșire al pâlniei se strâmtase într-atîta, încât
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în spiritul omagierii modelului, vizând aducerea la zi a lecturilor unor autori canonici, chiar dacă situați la o distanță temporală considerabilă și clasicizați din punctul de vedere esențial al receptării. În fond, romanul parodic, așa cum l-am analizat pornind de la forma antică și până la cea mai apropiată contemporaneității, adică postmodernă, se afirmă întâi drept un depozitar al conținuturilor precedente, modest sau arogant "explorator" prin textele altora. Abia apoi își exhibă cu luciditate caracterul convențional, artificialitatea. În majoritatea cazurilor avute în discuție, se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în Cultura poetică, Editura Junimea, Iași, 1999. Dane, Joseph, "Parody and Satire: A Theoretical Model", în Genre, nr. 13/ 1980. Vianu, Tudor, "Antichitatea și Renașterea", în Studii de literatură universală și comparată, Editura Academiei, București, 1963. Vianu, Tudor, "Transmiciunea culturii antice", în Studii de literatură universală și comparată, Editura Academiei, București, 1963. Vianu, Tudor, "Momente antice în Renașterea italiană", în Studii de literatură universală și comparată, Editura Academiei, București, 1963. Weisstein, Ulrich, "Parody, Travesty, and Burlesque: Imitations with a Vengeance", Indiana
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în Genre, nr. 13/ 1980. Vianu, Tudor, "Antichitatea și Renașterea", în Studii de literatură universală și comparată, Editura Academiei, București, 1963. Vianu, Tudor, "Transmiciunea culturii antice", în Studii de literatură universală și comparată, Editura Academiei, București, 1963. Vianu, Tudor, "Momente antice în Renașterea italiană", în Studii de literatură universală și comparată, Editura Academiei, București, 1963. Weisstein, Ulrich, "Parody, Travesty, and Burlesque: Imitations with a Vengeance", Indiana University, 1966. Istorie, critică și teorie literară *** Ce este literatura? Școala formală rusă, antologie și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]