13,069 matches
-
scrâșnindu-și dinții de furie. Ah, dar chiar asta e problema, spuse Jill pe o voce stridentă. Chiar avea nevoie de bani. El se Întoarse către ea și se răsti la ea să tacă din gură odată. Dintr-odată un arc păru să pleznească În toată ființa ei. Nu. N-am să tac din gură. Nu te mai las să mă controlezi mereu sau să urli la mine niciodată. Mi-a ajuns. Auzi? Asta e ultima dată când Îmi mai dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o supraveghea. Bea singură, când el era în operație. Nașteri, chiuretaje, fixare și scoatere de ovule, prolapse uterine, de preferat în clinici private. Manlio ținea la ea, o ducea cu el de douăzeci de ani, ca pe o marionetă cu arc. Chiar părea că o cumpărase într-un magazin de jucării. Corul prietenilor zicea: „Ce-o fi găsind la ea?“ Eu însă nu găseam nimic special la el. Martine era o foarte bună gospodină, gătea fără probleme gigot d’agneau sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Eu însă nu găseam nimic special la el. Martine era o foarte bună gospodină, gătea fără probleme gigot d’agneau sau paste făinoase și nu avea păreri. Te îndopai și uitai să-i mulțumești, nu se mulțumește unei marionete cu arc. Bineînțeles că Manlio o înșela; „bineînțeles“, spunea Elsa, „un bărbat atât de spiritual, sangvin, cu anorexica aia alcoolică“. Îi priveam în timp ce îmi făceam loc printre siluetele pe care le aveam în față și mă gândeam că ar fi înșelat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
jocuri pentru copii. Un leagăn scârțâie mișcat de briza care bate la înălțimea aceea, e întuneric, doar clopotnița cu turla romanică apare iluminată printre acoperișurile negre. Așezați pe o bancă de piatră privim în fața noastră căluțul de lemn cu un arc gros în loc de picioare și o ușoară melancolie își face loc în clandestinitatea noastră. Jocurile acelea fără copii ne întristează. Leagănul care nu vrea să se oprească din scârțâit ne strică buna dispoziție. Italia se ridică, se duce să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
natura, liniștea ei. Are, evident, piscină cu bordura canelată și pietrele aranjate de un arhitect. Dar e furios și pe piscină, pe robotul care fâșâie pe fundul ei. Implacabil, ca tânăra lui soție. Îi pare rău după Martine, marioneta cu arc. De câte ori poate, în drumurile lui, la congresele din ce în ce mai frecvente, se oprește la Geneva și îi face o vizită la magazinul de antichități cu multe statuiete care îi seamănă. Este singură, decrepită și fericită. El îi dă cecuri, vrea să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
domiciliu, unde avea să și moară la masa de lucru, exact la 31 decembrie, odată cu sfârșitul anului. În aceste ultime luni de viață avea să declare într-o convorbire: „Nu sunt nici bolșevic, nici fascist. Sunt singur.“ Am evocat acest arc biografic deoarece debutul epocii amintite (1907) coincide cu primele informații, sporadice, e drept, despre istoria romanului Niebla, iar penultimul ei an (1935) ne oferă și cea de pe urmă discuție a lui Unamuno (inclusă și ea în ediția de față) despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai devreme decât fraților lor de la munte, și rămân oase goale, iar scheletele acestea își proiectează umbra scurtată pe pavaje sub strălucirea felinarelor electrice. Un copac luminat de lumina electrică! Ce ciudată, ce fantastică vedenie cea a coroanei lor când arcul voltaic le conferă aparența metalică! Și aici, unde brizele nu-i leagănă...! Bieți copaci cărora nu le e dat să se bucure de una din nopțile acelea negre de la câmp, de una din nopțile fără lună, cu mantia lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
urmele. Atunci nu i-am spus asta. A început să meargă, privind înainte, cu umerii drepți, tocurile ei ascuțite mușcând parcă din trotuar de supărare. Pantofii cu toc îi alungeau pulpele și, pe când se îndepărta, acei mușchi întinși ca un arc îmi străpungeau inima. Nu ne mai putem vedea, mi-a spus. Îmi pare rău, dar nu mai putem. Am iuțit pasul ca să o ajung din urmă. —E ridicol. Nu înțelegi. Nu, și nu am înțeles nici legea naziștilor care interzicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de la 20th Century Fox. Am citit că atunci când cădeau bombele deasupra anexei secrete din film, domnul Stevens nu lovea camera ca să o facă să tremure, cum făceau majoritatea regizorilor. În schimb, el construise un decor special, așezat pe piloni și arcuri. La momentul potrivit, muncitorii mișcau construcția și îi speriau de moarte pe sărmanii actori. Eram interesat de detaliile construcției. La urma urmei, eram constructor. Dar nu eram convins că va avea același efect ca RAF. Domnul Stevens a mai insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
animale împăiate, măști din Africa și Asia de Sud-Est, lănci și scuturi. Se afla acolo și un sarcofag în roșu și negru, acoperit de un praf scămoșat. Obrazul sprijinit de brațele încrucișate era tânăr, armonios și exprima o liniște de neclintit. Un arc părea că trasează o curbă asupra ochiului care se prelungea într-o linie paralelă cu pleoapa de jos, și avea în centru pupila ca un cerc. În timp ce Armin căuta dulapul cu geamuri, eu priveam fascinat aceste semne în formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
însoțească de acum peste tot nu mai era Pingon, ci Potain. Și Ruth S. îi citea în fiecare dimineață bărbatului ei dintr-un al doilea horoscop, care prevestea aspectele favorabile și periculoase ale fiecărei zile. XXtc "XX" Binoclultc "Binoclul" Un arc se curbează deasupra ochiului, prelungindu-se într-o linie paralelă cu pleoapa de jos și pupila e un punct rotund în centru: semnul de pe sarcofag nu voia să se întrupeze, oricât de mult m-aș fi străduit. Sentimentele întunecate, neclare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca să se schimbe pentru masa de prânz. Noi, copiii, căscam gura prin fața standurilor care se îmbulzeau în stradă ca niște nori de marfă colorată, ne ademeneau la căruciorul de înghețată să ascultăm cele mai noi șlagăre și semnul de pe sarcofag - arcul de deasupra ochiului care se pierdea în pleoapa de jos într-o linie paralelă - îl găsisem pe chipul unei fete din Florența. Era subțire, avea ochi de culoare închisă și mă privea pe sub bretonul care-i cădea pe frunte, surâzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
spumă, dar s-a făcut greu ca plumbul când fata a plecat și nu i-a mai rămas decât numele și o amintire: Carla Lombardi, nici o fată n-o să mai fie asemenea dumneavoastră, și nici una nu va mai avea acel arc deasupra ochiului după întoarcerea din vacanță, nici pe ulițele satului, nici în curtea școlii. Melancolie, spunea mama, se numește sentimentul de tristețe prelungită; ea însăși torcea la un astfel de fir ce ducea în întuneric, de data asta nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
plecăm. Un zâmbet seducător ar fi fost ceva mai puțin agresiv. Întotdeauna am crezut că atitudinea deloc jucăușă a Mariei față de bărbați a fost motivul pentru care nu a reușit să păstreze nici unul lângă ea. Lisa admira un drăcușor cu arc pe care-l făcusem dintr-un ambalaj de bomboană de ciocolată și o serie de pălării asortate, fiecare împăturită din prima pagină a unui ziar diferit, cu titlul la vedere. Tu știi câți bani le dau eu stiliștilor pentru chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
e problema? I-am spus. Iar acum sunt într-o mare dilemă după ce am făcut atâta caz când Lisa mi-a ascuns aceeași informație. Se întunecă, așezându-se pe un pui care începu să se miște încoace și încolo pe arcul de la bază. Nu poți să-i spui! Nu ar fi corect pentru nici unul dintre noi. Am rămas cu gura căscată la atâta ipocrizie. — Dar tu ești cel care mi-a spus despre Mark și Tally. — Asta pentru că am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pentru a proteja piepții apretați. Propoziția „ condamnatul Își luă ultima cină...“ Îi răsună În minte. Îl rugă pe Smith să Îi toarne un pahar de sherry pentru a Însoți combinația, ceea ce valetul făcu cu gesturi Înflorite, balansând carafa Într-un arc de cerc larg Înainte de a o opri deasupra paharului și de a scoate dopul. Gesturile lui Smith aveau tendința de a deveni tot mai baroce pe măsură ce trecea ziua, fără Îndoială direct proporțional cu cantitatea de aperitive lichide pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se aflau aici, Într-o izolare izbitoare. Era ca un șir de case de la oraș, care și-ar fi luat zborul asemenea unui stol de păsări, s-ar fi Înălțat peste Vane Hill și s-ar fi lăsat Într-un arc de cerc grațios pe malul Înverzit al mării. Inițial, fusese un cartier rezidențial exclusivist, dar mai multe corpuri de clădire fuseseră ulterior unite pentru a forma un hotel, botezat oarecum oportunist după reședința reginei de pe Insula Wight. Semiluna era ecranată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Încăperile se suprapuneau atât de absolut peste dorințele sale vagi privind dimensiunile și așezarea: holul frumos, pătrat; salonul intim din stânga, cu deschidere spre grădină, salonașul drăguț din dreapta, pe care Îl alocă imediat ca Încăpere de corespondență pentru oaspeți, scara În arc de cerc, care ducea către Salonul Verde (botezat astfel după lambriurile vopsite), luminoasă și aerisită, din care, pe o fereastră, se vedea grădina și, pe cealaltă, o minunată priveliște a orașului Winchelsea; și dormitorul mare, denumit Dormitorul Regal pentru că George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a Înțeles sau măcar că este cu adevărat treaz, dar nu are importanță. Simte tensiunea care l-a cuprins Încă de când s-a Întors În Anglia, teama de a nu fi trimis Înapoi pe front, descolăcindu-se În el ca un arc puternic. N-a povestit până acum nimănui cum a fost cu adevărat, dar a venit vremea să se descarce și Îi convine să aibă un ascultător tăcut și răbdător, care nu-l Întrerupe, nu-i pune Întrebări și nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Jäschkental, strângând fără să-mi dau seama amănunte ce s-au tot adunat, alcătuind o masă compactă de materiale atât de greu de demolat mai târziu. Mă văd pe băncile unor biserici gotice - de la Trinitas până la Sankt Johann -, ca și când fiecare arc și fiecare stâlp de cărămidă ar trebui să mi se întipărească în minte. În afară de asta, îmi rămâneau locurile de lectură, preferat fiind cel din podul ale cărui despărțituri fuseseră între timp eliberate de vechituri, inclusiv de canapeaua scâlciată, fiindcă acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
au exersat fuziunile în domeniul minier ori, ceea ce astăzi ține de practica obișnuită, „preluarea ostilă“. Dar este cu putință și ca încăperea multifuncțională să fi fost folosită și pentru serviciul religios al unei sau alteia dintre confesiuni. Ferestrele înalte în arc frânt îi confereau pătratului în care sunetul avea un ușor ecou și care nu mirosea a cai, ci a Lysol, un aer hieratic. În orice caz, locul acțiunii te incită tot mereu la puneri în scenă ale căror intrigi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asta stă scris pe foaia cepei cu rânduri mărunte - era de un fel diferit. Până în Saarland am ajuns, acolo unde adresa unui camarad ce fusese eliberat tot din lagărul Munster mi-a asigurat pentru o vreme un pat adevărat, cu arcuri, în odaia de la mansarda unei căsuțe în care acesta locuia cu mama lui, care m-a primit ca pe un al doilea fiu al ei. Toate astea sună idilic, au un iz de siguranță, numai că în Saarland se flămânzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca duelgiii, Montenegro s-a suit pe-o bancă, Îndeplinind ordinul maestrului. Apoi a coborât cu un salt teatral. — Toate la vremea lor, a spus, privind fix un chiștoc strivit. A scos un ceasornic mare din aur; i-a Întors arcul și l-a consultat: Astăzi este 17 iulie; se Împlinește exact un an de când ați descifrat trista enigmă din Castellammare. În această atmosferă de cordială camaraderie, ridic paharul și vă amintesc că atunci mi-ați promis că astăzi, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
obsesiv Blakamán al pâinii smede și al apei cu crutoane, să dezerteze momentan de la cabinetul său hidropatic și să le examineze cu ochi clinic. — Dă pe loc repaus clovneriilor, a intervenit criminalistul. Intriga familiei Sangiácomo e mai răsucită ca un arc de ceasornic. Uite, eu mi-am Început deducțiile În după-amiaza când don Anglada și doña Barcina mi-au istorisit discuția purtată despre Comandor În ajunul primei morți. Cele ce mi-ați spus după aceea, răposatul Ricardo, Mario Bonfanti, tu, trezorierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În complexa totalitate a artei lui Loomis, cu excepția celor Înregistrate de etimologie. Cei care păstrăm În memorie, ca Într-un etui prețios, șuetele la care trăncăneam din plin și lejer În strada Parera și care adunau adeseori sub un singur arc două crepuscule, cel al după-amiezei din ajun și cel al dimineții neînțărcate, nu vom uita cu ușurință batjocoritoarele diatribe proferate de Loomis, causeur neobosit, contra metaforiștilor care, pentru a da sens unui lucru, Îl transformă Într-altul. Atari diatribe nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]