5,062 matches
-
Cea de-a doua mașină a rămas la o distanță sigură și nu a prezentat în schimb nicio amenințare pentru germanii care ocupau clădirea asigurărilor. După ce comandantul companiei de mortiere a reușit să îl convingă pe Scharroo că piesele de artilerie nu sunt capabile să lovească în mod eficient o clădire înaltă, asaltul de pe partea estică a capului de pod a fost anulat. Un pluton cu efective complete de infanteriști marini a înaintat din partea de nord-vest de-a lungul Nieuwe Maas
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
lungul râului șapte companii de infanterie. Pentru împiedicarea traversării podurilor, olandezii au plasat trei tunuri antitanc pentru fiecare dintre cele două poduri, iar trei baterii de mortiere de 105mm plasate în Kralingse Plas au primit sarcina să asigure baraje de artilerie împotriva tentativelor de înaintare a germanilor pe cele două promotorii. În acest timp, blindatele germane au sosit la periferia sudică a Rotterdamului. Generalul Rudolf Schmidt—comandantul XXXIX "Armeekorps"—nu era dornic să lanseze un asalt blindat peste podurile din partea de
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
cele două promotorii. În acest timp, blindatele germane au sosit la periferia sudică a Rotterdamului. Generalul Rudolf Schmidt—comandantul XXXIX "Armeekorps"—nu era dornic să lanseze un asalt blindat peste podurile din partea de nord. El primise rapoarte atât cu privire la amplasarea artileriei antitanc olandeze cât și cu privire la prezența mortierelor. Pierderile suferite de tanchiști la Dordrecht și în timpul încercării traversare de la Barendrecht—unde patru blindate fuseseră distruse de olandezi cu un singur tun antitanc - îi descurajase pe germani într-o asemenea măsură încât
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
Marie Nee, născută Buršíková), împreună cu fratele său mai mic, Janem, a decis să urmeze o carieră militară. După finalizarea școlii generale și a studiilor liceale în limba germană, la Praga, s-a înscris, în 1896, la "Școala pentru cadeți de artilerie din Viena", pe care a absolvit-o în anul 1900, pe 18 august. Părinții săi au trăit în Ústí nad Labem, în timpul Primei mari Conflagrații și, posibil, chiar în intervalul anilor '920. Asemenea altor legionari cehoslovaci, Kadlec s-a căsătorit
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
ulterior, la reîntoarcerea în țara sa natală. După pensionare s-a retras din viața publică și a trăit tot restul vieții în Brno-Řečkovice , împreună cu soția sa de origine rusă. Și-a început cariera la Bateria Nr. 6 a "Regimentului de Artilerie de cetate Nr. 1 „Împăratul Franz Joseph”" din Viena. În 1903 și-a căpătat tresele de ofițer după absolvirea unui curs la "Brigada de Artilerie Nr. 2", fiind încadrat în Batalionul III. Cariera sa promițătoare a primit o lovitură în
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
sa de origine rusă. Și-a început cariera la Bateria Nr. 6 a "Regimentului de Artilerie de cetate Nr. 1 „Împăratul Franz Joseph”" din Viena. În 1903 și-a căpătat tresele de ofițer după absolvirea unui curs la "Brigada de Artilerie Nr. 2", fiind încadrat în Batalionul III. Cariera sa promițătoare a primit o lovitură în toamna anului 1904, ca urmare a unei dispute cu superiorul său ierarhic, motiv pentru care a fost mutat disciplinar într-un post secundar, la un
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
în Batalionul III. Cariera sa promițătoare a primit o lovitură în toamna anului 1904, ca urmare a unei dispute cu superiorul său ierarhic, motiv pentru care a fost mutat disciplinar într-un post secundar, la un depozit al " Batalionului de Artilerie de cetate Nr. 3" din Petrovaradin. Cu toate acestea, a reușit, totuși, să se facă remarcat, astfel că, în 1906, a fost transferat la "Comandamentul de Inspecție al Artileriei Nr. 4" din Sarajevo, de unde, la cererea sa, la sfârșitul anului
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
disciplinar într-un post secundar, la un depozit al " Batalionului de Artilerie de cetate Nr. 3" din Petrovaradin. Cu toate acestea, a reușit, totuși, să se facă remarcat, astfel că, în 1906, a fost transferat la "Comandamentul de Inspecție al Artileriei Nr. 4" din Sarajevo, de unde, la cererea sa, la sfârșitul anului, a fost numit comandant al unui buncăr de artilerie de la Boričevci și, ulterior, promovat locotenent. În 1908 a fost, însă, sărit la avansare, astfel că a decis să părăsească
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
acestea, a reușit, totuși, să se facă remarcat, astfel că, în 1906, a fost transferat la "Comandamentul de Inspecție al Artileriei Nr. 4" din Sarajevo, de unde, la cererea sa, la sfârșitul anului, a fost numit comandant al unui buncăr de artilerie de la Boričevci și, ulterior, promovat locotenent. În 1908 a fost, însă, sărit la avansare, astfel că a decis să părăsească armata. Transferat fiind în rezerva armatei, în primăvara anului 1909 a mers la Bruxelles, unde s-a oferit voluntar pentru
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
din partea guvernului belgian, s-a reîntors, la începutul verii 1914, pentru a-și petrece concediul în Boemia. Începutul Primului Război Mondial l-a găsit în concediu acasă, astfel că a fost încadrat în Armata Austro-Ungară ca ofițer de rezervă în "Regimentul de Artilerie de cetate Nr. 3" din Nagykanizsa. De aici a fost trimis în Fortăreața Przemyśl, unde a preluat, mai întâi, comanda unei fortificații din "Fortul Nr. XI. „Duńkowiczki”" În luna noiembrie 1914, având gradul de locotenent major a fost numit la
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
Nr. XI. „Duńkowiczki”" În luna noiembrie 1914, având gradul de locotenent major a fost numit la comanda podurilor "Fortului X" în timpul primului asediu al Przemyślului, ulterior, preluând, treptat, comanda întregului "Fort XI" (cu câteva zeci de guri de foc de artilerie grea), subordonat fiind "Brigăzii 93 Landsturm". În noaptea din 21 spre 22 martie 1915, înainte de capitularea fortăreței, a distrus muniția și tunurile rămase, a aruncat în aer cazematele și depozitele armatei din fort, după care a ajuns prizonier de război
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
atacatorii trebuiau să spargă poarta sau să escaladeze zidurile cu scări și să copleșească apărătorii, lucruri foarte dificile. De aceea fortărețele aveau un rol foarte important în războaie. Formele pasive circulare ("incintă") a fortărețelor medievale au devenit vulnerabile la al artileriei împotriva zidăriei. În plus, atacatorii ajunși la baza zidurilor puteau să le mineze lucrând în relativă siguranță, deoarece apărătorii nu-i puteau lovi de pe zidurile din vecinătate. Prin contrast, fortificațiile bastionare erau formate din structuri plate, cu mai multe bastioane
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
atacatoare fiind supusă focului de sus, inclusiv focului de anfiladă executat din bastioane. În exteriorul șanțului era prevăzut un glacis pentru deflectarea ghiulelelor trase spre baza bastioanelor și pentru încetinirea asaltului infanteriei. Pentru a proteja curtina de focul direct al artileriei s-au adăugat structuri înaintate: raveline, tenaille, fortificații cu coarne sau în formă de coroană, sau chiar forturi separate. Toate acestea erau din pământ, placat cu palisade sau zidărie din cărămizi pentru stabilizare, dar nu cu piatră, care se spărgea
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
care executau acest foc trebuiau să fie protejate. Aplicarea acestor idei se poate vedea în fortificații ca cea de la Sarzana, în nord-vestul Italiei. Fortificațiile au evoluat în forme complexe care au permis acoperirea de către bateriile defensive a unor zone largi. Artileria avansată apăra glacisul și împiedica apropierea artileriei atacatoare de zidurile de incintă. Pricipala apărare s-a mutat pe un val aflat în fața șanțului, platformele de tragere fiind susținute de existența unui "drum acoperit" (protejat) în spatele valului. În comparație cu fortificațiile medievale forturile
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
protejate. Aplicarea acestor idei se poate vedea în fortificații ca cea de la Sarzana, în nord-vestul Italiei. Fortificațiile au evoluat în forme complexe care au permis acoperirea de către bateriile defensive a unor zone largi. Artileria avansată apăra glacisul și împiedica apropierea artileriei atacatoare de zidurile de incintă. Pricipala apărare s-a mutat pe un val aflat în fața șanțului, platformele de tragere fiind susținute de existența unui "drum acoperit" (protejat) în spatele valului. În comparație cu fortificațiile medievale forturile au devenit mai mari, cu o , care
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
Chabot, ducând lipsă de provizii și în urma pierderii poziției de pe insula Vido de la intrarea în port, s-a predat și i s-a permis să se întoarcă în Franța. În secolul al XIX-lea dezvoltarea muniției explozive și a unei artilerii mai puternice au condus la înlocuirea fortificațiilor bastionare cu , mai rezistente, sau, considerate ineficiente, au fost complet demolate pentru a face loc dezvoltării orașelor. În secolul al XX-lea apariția tancurilor și a forțelor aeriene a redus mult din eficiența
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
comandat de colonelul Traian Moșoiu, compus din Regimentul 5 Vânători și Regimentul 2 Infanterie. Forța combativă a grupului era de tăria unei divizii de infanterie de rezervă, având 17 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 12 baterii de artilerie. La 25 august/7 septembrie 1916 forțele Grupului Olt-Lotru au fost constituite în Divizia 23 Infanterie sub comanda generalului Matei Castriș. Divizia 23 Infanterie nu era prevăzută a se înființa în planul de mobilizare. După începerea războiului, Marele Cartier General
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
de divizie Ioan Popovici, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1, comandată de generalul de divizie Ioan Culcer <br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:<br> Forța combativă a diviziei era de 17 batalioane de infanterie și 11 baterii de artilerie de diferite calibre. La 26 septembrie/9 octombrie 1916, după Bătălia de la Sibiu (1916), marea unitate a fost reorganizată, având următoarea ordine de bătaie, până la desființare: Forța combativă a diviziei era de 19 batalioane de infanterie și 14 baterii de
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
de diferite calibre. La 26 septembrie/9 octombrie 1916, după Bătălia de la Sibiu (1916), marea unitate a fost reorganizată, având următoarea ordine de bătaie, până la desființare: Forța combativă a diviziei era de 19 batalioane de infanterie și 14 baterii de artilerie de diferite calibre. Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 23 Infanterie a avut următorii comandanți:
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
Forțele româno-ruse erau formate din 32,5 divizii de infanterie - 26 ruse și 6,5 române, 13 divizii de cavalerie ruse și 2 brigăzi de cavalerie române. Diviziile ruse de infanterie erau compuse din 12-16 batalioane și 6 baterii de artilerie iar diviziile de cavalerie din 24 de escadroane. Diviziile române aveau forța combativă mult diminuată, de exemplu Divizia 7 Infanterie mai avea doar 5 batalioane și 4100 militari, Divizia 12 Infanterie avea 7 batalioane și 2100 militari iar Brigada 2
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
plasați două batalioane de infanterie - batalionul al 3-lea al Regimentului al 38-lea și bataliounul I al Regimentului al 40-lea. În sprijinul infanteriștilor fuseseră aduse câteva baterii de tunuri antiaerine perimate, mai multe mortiere și câteva baterii de artilerie de câmp. În prima zi a atacului, niciuna dintre tabere nu și-a atacat inamicul. Germanii așteptau întăriri din alte zone alte teritoriului ocupat, iar olandezii își cosolidau pozițiile și așteptau sosirea întăririlor din parte francezilor. Aviația germană a întreprins
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
Sirocco") și britanice (HMS "Valentine" și HMS "Winchester"). Convoiul a fost atacat de bombardierele germane, care au fost însă respinse rapid de focul antiaerienei. În port a sosit și un al doilea convoi, atacat la rândul lui de bombardiere, dar artileria antiaeriană aliată le-a alungat și pe acestea din urmă. În timpul luptelor, un avion de vânătoare francez a fost doborât de mitraliorii de pe bombardierele germane. Pe parcursul zilei, avioanele de vânătoare Hawker Hurricane ale RAF au patrulat în spațiul aerian al
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
deasupra Zeelandei. Acest fapt a fost datorat implicării puternice a escadrilelor germane în luptele aeriene violente care aveau loc deasupra insulei Dordrecht. Bombardierele care atacaseră cu o zi în urmă Zeeland, efectuau în ziua de 13 raiduri împotriva pozițiilor de artilerie și infanterie din zona de sud a „Fortăreței Olanda”. De asemenea, avioanele germane au asigurat sprijinirea din aer a atacurilor Diviziei a 9-a Panzer, care lupta pe insula Dordrecht. În tot acest timp, moralul trupelor aliate, în mod particular
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
în pozițiile lor fortificate și, datorită eforturilor lor, Bathline nu a fost cucerită imediat de germani. Patrulele germane au executat atacuri de încercare a liniei fortificate, dar au fost respinse cu focuri puternice de mitraliere. Spre seară, bombardamentele germane de artilerie au scăzut treptat în intensitate și s-au oprit în cele din urmă. Cu excepția a câtorva secțiuni din zona centrală a liniei defensive și a ocupanților cazematelor, militarii care apărau Bathline și-au părăsit pozițiile. Soldații olandezi au depus armele
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
antipersonal au ucis 16 soldați germani. Au fost chemați geniștii care, sub acoperirea focului de mitralieră, au dezamorsat minele și au deschis drumul infanteriei. După deminarea căilor de acces, infanteria germană a reluat atacul. În același timp, câteva baterii de artilerie germană au bombardat pozițiile olandezilor, în special cele de pe flancurile Tholseindsedijk. Atacul infanteriei a fost sprijinit de această dată și de aviație. În sprijinul defensivei a intervenit și artileria navală olandeză, ceea ce a întrerupt pentru o vreme înaintarea germanilor. Odată
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]