5,357 matches
-
interesant al prestațiilor mele profesionale în slujba patriei și a presei internaționale. Se ajunsese la o tensionare a relațiilor între marile puteri, România, prin Nicolae Ceaușescu, emisese niște opinii nu tocmai pe placul Moscovei și toate acestea o determinaseră pe "bătrâna Doamnă", patroana de la "Washington Post", cea care-i făcuse "felul" președintelui Nixon, să se suie în avion cu destinația București. Era însoțită de o echipă de redactori-șefi și reporteri de la News Week, de la alte publicații ale trustului și dorea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mergea la voia întâmplării! Ne-am deplasat cu un Mercedes, pe o vreme splendidă de toamnă, când natura parcă înnebunise de atâtea culori și atâtea parfumuri. În cele trei zile ale călătoriei, în nopțile petrecute în tovărășia tarafurilor și a bătrânelor și vrăjitelor noastre vinuri, am discutat mult despre daci și romani, despre Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, despre sprijinul constant al Franței, despre Panait Istrati, Eugen Ionescu, Brâncuși, Enescu, Cioran, dar și despre Sartre, Baudelaire, Prévert și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
metri, Santiago avea multe parcuri și multe oaze de verdeață și liniște. Unul din acestea se află în apropierea ambasadei, în zona Cerro San Cristobal, Parque Metropolitano, putând fi vizitat în mașină, pe jos sau admirat din funicular. În apropierea bătrânei și monumentalei stații de cale ferată (azi Centru cultural) Estacio Mapocho , proiectată de doi arhitecți francezi în 1912, se află Parque Venezuela și Parque Forestal, modelat la sfârșitul secolului al XIX-lea de peisagistul francez Georges Dubois și înzestrat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Restaurantul era tot de "5 stele" mobilier vechi, tablouri, personal stilat, fețe de mese impecabile... Clienții erau puși la patru ace și uitându-se la noi cred că-și spuneau că suntem doi milionari de peste ocean aflați în vacanță în bătrâna Europă. Am luat loc la o masă, am dat comanda degajați, ne-am ospătat și la plată am trecut numărul camerei. Figura s-a repetat de trei ori pe zi în cele 3 zile cât am fost clienți de "5
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Este cunoscută povestea cu păstorul de capre din Abisinia (Etiopia de azi), care a observat că patrupedele care mâncau fructele unui arbust începeau să "danseze", erau mai vioaie și mai zglobii. De aici până la licoarea ce făcea deliciul snobilor din bătrâna Europă și din "Lumea nouă" a fost cale de un secol. Cultura cafelei în Brazilia a început prin 1727, când un militar brazilian a adus câteva "semințe" și butași din Guyana franceză. Cultura s-a răspândit pe tot teritoriul, ajungând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
consejero diplomatico Vasile Macovei, ceea ce avea să-mi aducă o nouă deplasare la Albacete, la o reuniune organizată de Ministerul Afacerilor Externe și autoritățile municipale. Pentru călătoria de aproape 600 de kilometri (dus-întors) mi s-a pus la dispoziție o bătrână Dacie, eu urmând să prestez și funcția de șofer. Am plecat la drum cu soția, gândindu-mă mereu la sfaturile șoptite de unul din "profesioniștii ambasadei": "Aveți grijă n-o goniți, n-o bruscați, că-i bătrână și năbădăioasă, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pentru "întors". Oricum, dacă "cel de sus" a avut grijă cum a avut să mă trimită cu o rablă, Cel cu adevărat de Sus ne-a luat sub protecția sa, întorcându-ne din "Raliul Madrid-Albacete-Madrid" sănătoși, bine dispuși și cu "bătrâna carapace" mai vioaie ca oricând. Orașul Albacete ne-a primit cu o vreme frumoasă și cu niște organizatori foarte atenți și grijulii, care răspundeau de minune etimologiei arabe a localității, Al-Basit = simplul. Alături de alți colegi de la ambasadele din Madrid, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
recâștigarea cetățeniei române și obținerea unui pașaport).Ubi patria ibi bene ubi bene ibi patria! Întâlnirile mele m-au purtat adesea, nu numai din rațiuni profesionale, ca ambasador, ci și din motive personale, de istoric și filolog, să pășesc pragul bătrânelor sau mai tinerelor universități de pe unde am trecut. La 20 septembrie 2000, mă întâlneam la Faculdad de Sciencias Umanisticas a Universității Republicii, cea mai mare din Uruguay, cu profesorul Mario Benavides, o autoritate internațională, savant și scriitor, cu care convenisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
perplex: "Domnule ambasador, nu am numărul de la Prefectură fiindcă noi nu colaborăm cu Prefectura". (N-am înțeles pluralul majestății, "noi" fiind primarul sau "robotul", sau și unul, și altul.) Am închis telefonul, gândind și eu "unica soluție înc-o revoluție". "Vizita bătrânei Doamne" a avut loc, n-a așteptat-o nimeni la aeroport, n-a sunat-o nimeni la hotel, a rămas trei zile în București, după care cred că a devenit o partizană neîmpăcată a "neînfrățirii" Montevideo cu București. (Aveam s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
i s-ar fi frânt inima dacă ar fi știut), rămăsese parcă atârnată de legătura ei de chei, În timp ce mama se străduia să-i alunge cu vorbe mângâietoare bănuielile care-i mai treceau uneori prin mintea tot mai tulbure de bătrână. Unică stăpână pe micul ei regat, situat departe și plin de mucegai, pe care ea Îl considera cel adevărat (am fi murit de foame dacă ar fi fost așa), era urmărită mereu de privirile batjocoritoare ale lacheilor și ale cameristelor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ajungea să fie mai Îndeaproape identificat cu romanul meu, decât cu sinele meu de odinioară, unde păruse a fi ocrotit de intervenția artistului. Casele s-au năruit În amintirea mea pe tăcute, ca În filmele mute de odinioară, iar portretul bătrânei mele guvernante franțuzoaice, pe care l-am Împrumutat odată unui băiat, băgat Într-o carte, se șterge repede, acum când este inclus În descrierea unei copilării fără nici o legătură cu propria mea copilărie. Omul din mine se revolta Împotriva creatorului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Château de Chillon, era una cu o troică În culori țipătoare. Vorbea cu atâta căldură despre viața ei În Rusia, de parcă ar fi fost patria ei pierdută. Și Într-adevăr, am descoperit În apropierea casei ei o Întreagă colonie de bătrâne guvernante elvețiene asemenea ei. Grupate În același loc, cuprinse permanent de freamătul unei competiții de amintiri, alcătuiau o mică insulă Într-un mediu care le devenise străin. Prietena de suflet a Mademoisellei era acum mumificata Mlle Golay, fosta guvernantă a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Din bojdeuca alăturată, iese o bătrânică cu un maldăr de țoale pe care le aruncă într-o cărucioară pe două roți. Să trăiești, Savastiță! se dă la ea moșneagul cu plosca. Să trăim, să trăim! îi răspunde acru, în răspăr, bătrâna, văzându-și de treabă. Pe după bojdeucă, se furișează tiptil un moșneag înarmat până-n dinți, cu un coif mâncat de rugină, cu arc și tolbă la spinare, toporișcă la brâu, ghioagă ghintuită pe care mai mult o târăște prin pulbere. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai rămăseseră în viață și cu care se conversa din când în când la telefon, în rusește. Nu știa. I-am spus: „Acum, eu cu cine o să mai vorbesc la telefon”, a întrebat retoric, cu o mare tristețe în glas, bătrâna doamnă, a cărei identitate și al cărei nume îmi erau și mi-au rămas aproximative (căci mă mulțumisem să înregistrez distrat că, uneori, mama se întreținea, în trei limbi, amestecându-le de obicei, cu basarabencele ei, refugiate, majoritatea, în 1944
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în disperare de cauză soții Barateli, acoperindu-se cu brazde până la gât, sfâșietor ca eșecul căutării unei „vești” în depozitul de lemne, înălțător, nu numai în finalul lui, în care, jucată de o mare actriță gruzină, Veriko Andjaparidze, apare o bătrână îmbrăcată bizar, cu un rucsac în spate, cu un geamantan într-o mână și un baston (toiag) în alta (ea pare a veni de departe, poate tocmai de acolo de unde nu s-au mai întors atâția) pentru a întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
recunoaștem după buchetele de flori pe care le ținem în mână. Cimitirul e dezolant, uscat, „ars”; florile de toamnă, care-l invadau în alți ani, în septembrie, de data aceasta aproape că nu se văd. Mormântul e neîngrijit, candela neaprinsă (bătrâna pe care o tocmisem ca îngrijitoare nu se ține de cuvânt). Aprindem lumânări, care ard frumos, e o zi senină, fără vânt. Jeni se duce la bătrâna aceea, care stă peste drum de cimitir, să-i ducă totuși suta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de data aceasta aproape că nu se văd. Mormântul e neîngrijit, candela neaprinsă (bătrâna pe care o tocmisem ca îngrijitoare nu se ține de cuvânt). Aprindem lumânări, care ard frumos, e o zi senină, fără vânt. Jeni se duce la bătrâna aceea, care stă peste drum de cimitir, să-i ducă totuși suta de lei și jumătate de kilogram de ulei pentru candelă. Rămân singur și mai că îmi vine să vorbesc cu mama, ca în cărțile proaste: „A fost revoluție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
schimb, aproape tot timpul. Începuse să uite, repeta de zece ori același lucru, o lua razna și devenise din cale afară de suspicios. El, care dusese până atunci greul gospodăriei, era acum un biet bătrân complet neputincios, rămas în grija unei bătrâne la fel de neputincioase, dar perfect lucide, care, la 84 de ani, își mobilizase toate forțele (ultimele!) pentru a face față situației. Și totuși, până la urmă, tot ea a murit prima; ca pentru a respecta o ordine a „ieșirii din scenă” pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
neuitat, de care nu doar să te poți îndrăgosti, ci să te și îndrăgostești. Acest dar l-au avut cei mari de tot, în mod copleșitor, fie că era vorba de fetițe, de fete nubile, de femei adulte sau de bătrâne (acesta e miracolul - nu perversitatea - literaturii ; te poate face să te îndrăgostești de o bătrână). Darul acesta l-au avut sporadic și mai puțin copleșitor, dar l-au avut, și alții, mai puțin mari. (Fenomenul se produce și în registrul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar l-au avut cei mari de tot, în mod copleșitor, fie că era vorba de fetițe, de fete nubile, de femei adulte sau de bătrâne (acesta e miracolul - nu perversitatea - literaturii ; te poate face să te îndrăgostești de o bătrână). Darul acesta l-au avut sporadic și mai puțin copleșitor, dar l-au avut, și alții, mai puțin mari. (Fenomenul se produce și în registrul comic, dar în cel de anvergură : Mița Baston de pildă, „republicana”.) Matei Caragiale nu a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-mi citească”. Pentru că rugăciunile părintelui Cristea n-au dat rezultatul dorit de mămica, ea m-a dus la o babă pentru ca să- mi descânte. Dar nici descântecele n-au ajutat. ”După toate acestea” spunea mămica, m-a dus la o bătrână hâtră, care m-a luat în brațe, m-a cântărit în mâini, s-a uitat la fața mea, a întrebat câte luni am, apoi a zis: „Nu știi cum se cresc copiii. N-are nimic, nu-i bolnav. E sănătos
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
după masă nu era servici. Citise scrisoarea. Marta un teren de contradicții. Cuvintele ei, rele, de piatră, de împrumut; ale mamei sale, fără inimă și pline numai de răutate. Însă lacrimile Martei curgeau nestăvilite, curate, sincere. Sunt aici două rele. Bătrâna e orbită de un egoism bolnav, iar Marta este victima ei. Bătrâna nu poate înțelege că fiica ei căsătorită, ar putea fi fericită departe de ea, și nu vede cum singură își distruge iremediabil singurul copil, împingându-l să trăiască
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Cuvintele ei, rele, de piatră, de împrumut; ale mamei sale, fără inimă și pline numai de răutate. Însă lacrimile Martei curgeau nestăvilite, curate, sincere. Sunt aici două rele. Bătrâna e orbită de un egoism bolnav, iar Marta este victima ei. Bătrâna nu poate înțelege că fiica ei căsătorită, ar putea fi fericită departe de ea, și nu vede cum singură își distruge iremediabil singurul copil, împingându-l să trăiască împotriva voinței sale, împotriva propriului său suflet. Cel de al doilea rău
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mi-au spus că mai avem șapte-opt kilometri de mers. și iată că, la sfărșitul orei s-a auzit lătratul de câini și s-au luminat ferestre. Am ajuns acasă la Feodor Andreev, gospodărie frumoasă și cu felinar în curte. Bătrâna, mama lui sau a ei, nu știu, ne-a așezat masa iar cineva din familie a luat caii și i-a buciumat, adăpat, și i-a dus în grajd. Frumoși oameni, frumoasă gospodărie. Pe masă, conform obiceiului rusesc sau ucrainian
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de prin părțile Covurluiului, învățător calificat, Ion Babaca. Mergeam de sâmbătă seara la el iar a doua zi pe seară mă întorceam la Galilești, tot pe jos. Bocancii primeau două spălări, la dus și la întors. Babaca stătea la o bătrână cam de vreo 45 de ani. Ni se părea bătrână pentru că noi eram foarte tineri, iar ea avea o fată frumoasă tare, sau poate așa mi se părea mie, fată de vreo 16 ani care se oferea să-mi curețe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]