5,989 matches
-
gospodăria pe locul de el câșligat... Acù are copii, îi gospodar bun între noi. Da' iaca, domnule, pribeagul acela care s-a fost dus prin lume, acù s-a întors în sat. Ia un moșneag să nu dee Dumnezeu așa bătrânețe nimărui. Eu știu ce s-a gândit cât sta la crâșmă, eu știu cine l-a sfătuit, că s-a înțeles c-un om de legi, domnule, din Târgul Neamțului, și i-a vândut lui pământul. Cum să i-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și] a poruncit să fie dus în sanie și a venit cu toți ostașii, și cu turcii, și cu ungurii, și cu muntenii și a lovit în acele păduri și în codrii de fag pe craiul Albert și oastea lui”. Bătrânețea și boala nu l-au împiedicat pe domn să fie prezent pe câmpul de bătaie și să conducă lupta. Wapowski arată că la asediu Sucevei „Ștefan palatinul nu se odihnea”, iar în Codrii Cosminului, când polonii treceau prin pădure, „iată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
supără la picior.” Rana căpătată în timpul asediului Chiliei a afectat și osul, provocând o osteomielită acută, cu caracter de lungă durată, „având perioade în care fistulele se închid și altele - datorită unor influențe nefavorabile - în care fistulele se redeschid”. La bătrânețe, boala s-a agravat, datorită podagrei (guta) de care suferea domnul, provocându-i mari dureri. Multe capete încoronate au suferit de podagră, pentru că boala era agravată de alimentația nepotrivită: vânat și vinuri grele. Dintre contemporanii lui Ștefan, au murit de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mari.” Wapowski scria și el că în lunile martie și aprilie „râurile se umflară de ploile cele multe și ieșiră din albiilor lor, cum nu se pomenise până atunci; și nu mult după aceea muri Ștefan, palatinul Moldovei, slăbit de bătrânețe și de podagră. Ungurii și polonii se temeau că, după moartea domnului, turcii și tătarii vor ataca cele două regate. La 25 februarie 1504, regele Vladislav se temea că, odată cu moartea lui Ștefan, tătarii ar putea năvăli în regat. Ardelenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai glorioasă domnie din istoria românilor. Pe lângă faptul că Ștefan a avut curajul să-i înfrunte pe toți vecinii săi și a avut geniul militar să-i și înfrângă în campanii foarte grele, a murit pe patul lui, răpus de bătrânețe, plâns de o țară întreagă. I s-a spus „cel Mare și Sfânt”. Canonizarea sa după cinci secole a fost o reparație târzie, datorită complexelor de inferioritate, pe care le-au cultivat românii ca să fie, de obicei, pe placul altora
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
excepțională din punct de vedere militar, politic, cultural și din felul în care a gospodărit țara. A fost un mare comandant de oști, a condus și a participat la 36 de lupte și a avut, totuși, norocul să moară de bătrânețe, în patul lui, ca un erou încununat de glorie. Ștefan cel Mare s-a bucurat de o faimă binemeritată încă din timpul vieții. După izbânda strălucită de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, cel mai de seamă cronicar al timpului l-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
revizuită pentru a nu-i supăra pe regii săi și republicată în 1521, scria la moartea lui Ștefan: „În anul 1504, în 2 iulie, marți, ora 1 după răsăritul soarelui, din voia destinului muri Ștefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrânețe și podagră. Natura îl făcuse norocos, isteț și viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în orașul Baia și lovit el însuși în trei locuri la spate ! Tot el - minunată faptă - înfrânse cu o mână de oameni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ietate dă opzej dă ani, să pomenește baba, săraca, cu burta mare!” (Bugheade-Sus - Argeș ). Aceasta este prima barieră înfrântă de erou, însăși apariția lui în lume provoacă armonie și fecunditate. Erodarea permanentă a creației prin vecuire are un corespondent în bătrânețea mamei, iar fiul care a demonstrat că ea mai are capacitatea de a da viață este cel ales pentru a revigora prin gesturi eroice lumea întreagă. G. Dem. Teodorescu a cules în 1894 un basm al cărui erou trimite la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
justificare din partea povestitorului pentru plâns: „pă unde călca, numai bolovani; unde punea picioru, numai bolovani. A-ncepu să plîngă șî iel pîn munți, copil mărișor, dă noo ani, cunoștea tot”. Chipăruș refuză să se nască, asemenea pruncului din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, motivul acesta fiind, conform lui Lazăr Șăineanu, specific doar basmelor românești. În cunoscutul eseu despre acest ultim basm citat, Constantin Noica remarcă: „ivirea pe lume, dacă nu se petrece în chip orb și sub somnambulismul devenirii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatice, fiindcă, ne-o spun orațiile de nuntă care trimit la motivul vânătorii din colinde, „tânărul nostru împărat”, acum tată de erou, s-a întors din „Țara de sus”, a arhetipurilor. Este datoria fiecărei generații să producă regenerarea regatului lumesc, bătrânețea părintelui intrat în clasa senex 328 a pasivului fiind metafora pentru epuizarea puterii de rod a lumii. Arhetipuri ale eroizării Ruperea de lume Pentru homo religiosus viața curge între vadurile bine delimitate ale nivelurilor magice de percepție a lumii. Venit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
câmpii vitejii fac călătoria până la palatul zmeului, ajutați de Sfânta Duminică și animalele ei printre care se numără adevăratul adjuvant al inițierii: vulturul mutilat de contactul cu tărâmul sacru. Călătoria voinicului căruia i s-a promis la naștere tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte parcurge trei câmpii, dintre care cea din urmă e la fel de mirifică. După trei zile și trei nopți de călărit măiestru, flăcăul ajunge pe tărâmul morții: „o câmpie întinsă, unde era o mulțime de oase de oameni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și soarbe ca o zmeoaică pentru a-l anihila pe erou. Modalitatea ei de luptă trimite la mișcarea de reflux în neant a creației, dar paloșul civilizator oprește acest pericol, fiindcă scorpia sfârșește ca în baladă, spintecată. În Tinerețe fără bătrânețe... Scorpia are trei capete, precum balaurii, și pârjolește universul cu foc și smoală, ca exteriorizare a principiului malefic anihilant, cu combustie continuă. Treapta de sus a regnului infernal este ocupată de zmei: „ar reprezenta ultima etapă a evoluției șarpe - balaur
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Punte și-au d-aflat,/ Urmă de cerb mare./ Atât au urmărit,/ Pân’ s-au rătăcit/ Și s-au neftinat/ Nouă cerbi de munte” (Urisiu de Sus - Mureș). Tatăl este aici, ca în basmele cu fecioara războinic, ipostaza maestrului inițiator, bătrânețea lui se traduce în cunoaștere și capacitatea de a modela abilitățile neofiților, dovadă că nu își învață fiii ocupații profane care i-ar face să parcurgă drumurile orizontale din contingent, ci îi îndreaptă spre spațiul privilegiat al înălțimilor. Vânătoarea con
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cerneală albastră. Pe ultimele pagini, redactate de fiul său, sunt făcute adnotările acestuia și sunt lipite o serie de decupaje din presă, cu anunțuri funerare de la decesul învățătorului. Pe prima pagină se găsește o fotografie a lui Gheorghe Rădășanu, la bătrânețe. Caietul este prins într-o copertă plasticată, ce culoare neagră. Manuscrisul a fost păstrat de familia autorului până în anul 2008 și urmează a fi donat fondului documentar al Galeriei Oamenilor de Seamă din Fălticeni. Meritul că aceste amintiri au văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dragi și frumoase cari a murit n-am putut fi prieten că nu era cinstit nici de feli. Cu Constantin a lui Grigore Chetreanu, căruia oamenii în răutatea lor îi ziceau Părăsitu, că l-a născut măsa mai târziu, înspre bătrânețe, am fost foarte bun prieten că era de cuvânt și cinstit. Cu el am îmblat cu clopoțelu, până ce acum eram băiat mare. Umblam mai tot satul și strângeam 100 de colaci de toți. Și aveam un clopoțel de la Bunica Ancuța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
tot Parisul babei. Și Jan zice bunică-să: "Scoală bunică, aici ai venit să-ți arăți arma, unde face părintele Mihăilescu Iordanu ?" A râs și popa și toți oamenii. Nu-i întrecea nici dracu la ghidușii. Și Iorgu Vasiliu la bătrânețe a trăit foarte greu. Au murit feciorii și Dna lui și el a rămas singur ca vai de capul lui. Și era mai mare mila de el. Dl.Petru Cucescu care m-a învățat pe mine clasa I-a, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
euro îmi aleg și eu una ce-mi place în mod deosebit. Văd și alți pelerini în biserică așteptând și ei Sf. Liturghie, dar degeaba. Este jalnic să vezi pe drumul spre Santiago atâtea biserici închise, neîngrijite, bolnave parcă de bătrânețea ce s-a instalat în zidurile de piatră parțial măcinate sau cu diferite buruieni sau chiar arbuști ce și-au găsit tocmai aici un loc să crească. Seara merg la cină la un alt han având lângă mine un spaniol
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
din ierarhizarea sovietică a titlurilor științifice, În anul 1977 am fost numit conducător de doctorat În specialitatea Morfopatologie veterinară, devenită ulterior Morfologie Normală și patologică. Mi se recunoșteau meritele profesionale și mi se deschidea perspectiva de a munci până la adânci bătrânețe, ceea ce nu era puțin, pentru un om de laborator. Primii doctoranzi mi-au fost: Băncescu Teodora și Pop Toader, transferați de la ASAS În 1978 ca urmare a trecerii În lumea drepților a eminentului cercetător, șef al secției de febră aftoasă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de filologie din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, specializarea Română Limba latină cu licența în anul 1986, cu teza "Paradigma erosului în poezia lui Ovidius" (prof. coordonator: Traian Diaconescu). Doctor în Filologie din anul 2004 cu teza "Tinerețe fără bătrânețe și sentimentul tragic al timpului" (Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, prof. coordonator: Petru Ursache). Fondator și director al revistei de cultură "Antiteze" în perioada 1996 2007. Director și fondator al revistei de cultură, arte, atitudini "Conta", din anul 2010
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scurtă); "Îngerul căzut" (2001, poezie) ; "Bătrânul și Marta", (un romanț și câteva povestiri, 2002; "România pe înțelesul tuturor" (proză politică, 2003); "Gloria milei" (2003; poezie); Ce rost are să trăiești în România tranziției?" (2004; eseu social-politic); "Podul" (2004, teatru); "Tinerețe fără bătrânețe și sentimentul tragic al timpului" (eseu, 2004); "Părintele Iustin Pârvu și morala unei vieți câștigate" (2005); "Poezii alese" (2006); "O dramă la vânătoare. Antologie de poezie" (2008); "Frig", roman epistolar, în colaborare cu Aurel Dumitrașcu (2008; ediția a II-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dus de lîngă voi,/ De ce m-ați dus de acasă?/ Să fi rămas fecior la plug,? Să fi rămas la coasă.// Atunci eu nu mă rătăceam/ Pe atâtea căi răzlețe,/ Și aveați și voi în curte acum/ Un stâlp la bătrânețe..." Poetul pierde o lume și câștigă alta. Pierderea este extrem de dureroasă. Iar câștigul efemer. Mai mult decât științele, arta forțează granițele cunoașterii umane. Artistul e un ca un scafandru ce coboară în subconștientul său pentru a scoate la suprafață adevăruri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe omul de pe stradă, să-l convingi să citească o poezie? Pentru cine scrii poezie? Poți să faci "portretul robot" al cititorului poeziei tale? Nici unul. Sunt destui oameni care n-au învățat să meargă pe bicicletă și trăiesc până la adânci bătrâneți fără a avea nici cea mai mică neliniște că au pierdut pentru totdeauna bucuria de a se plimba pe două roți. La fel se întâmplă celor care n-au citit nici o poezie în afara sistemului educațional. Ei sunt cei care pierd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
calitatea lor) și să fii familist așezat (fie și divorțat la un moment dat). Ca fapt divers, n-am reușit niciodată să economisesc din salarii măcar o dată 1.000 de euro, am trăit de azi pe mâine. Acum, la prima bătrânețe, am dat lovitura (vorba vine): mi-am vândut în ianuarie 2014 apartamentul din București (unde m-am mutat în 1990) și am reușit să-i cumpăr fiului o mașină și un apartament, motiv să fiu mândru că mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
făcut ceea ce sunt. Eu n-am nici la 64 de ani încredere în ceea ce scriu, mă omoară îndoielile că merită să continui, cu atât mai mult cu cât văd că trezesc adversități cu ceea ce public. Mă simt acum, la prima bătrânețe, același intrus în literatura română ca în prima tinerețe. Incapacitatea unor critici de a mă recepta s-a transformat într-o înjurătură, ei mă arată cu degetul și mă fac să mă resemnez că nu sunt decât ceea ce văd ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
glasul calendarului, că ești la bilanțul a șaizeci de ani "de viață neîntreruptă"...! Dacă ar fi să îți transformi viața ta într-o poveste, cam cum ar suna aceasta? Pe unde ai căutat, timp de șaizeci de ani, tinerețea fără bătrânețe? Câtă tinerețe ai găsit? Câtă bătrânețe ai căpătat pe unde ai umblat? Răutăți! Dragă Adrian, nu sunt decât vorbe, răutăți din parte-le! Ha, ha, ha! "Șaizeci de ani de viață neîntreruptă", cum zici tu, este o simplă mențiune la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]