7,814 matches
-
Ceva necesar în care mă lăsasem implicat conștient, deși fără voia mea, se împlinise. știam în ce măsură totul fusese favorizat și de greșelile mele comportamentale, aproape neluate în seamă. știam e un fel de a vorbi. De fapt, intuiam doar câteva biete efecte succesive și aleatorii în același timp, aflate într-o zonă fără direcții, ale căror jalnice elemente imediate sunt de cele mai multe ori înșelătoare. De fapt, știam că nu vreau să știu așa; de fapt, presimțeam o mișcare subaparentă al cărei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
moartea îl învălui ca o liniște. Căpitanul Leeth nu obișnuia să riște. În clipa când focul încetă, iar nava putu să se apropie de ceea ce mai rămăsese din navetă, oamenii găsiră, printre bucățelele de metal topit, rămășițele trupului lui Corl. - Biata pisicuță! oftă Morton. Mă întreb ce gânduri i-or fi trecut prin minte când ne-a văzut apărând drept în față! Ignorând antiacceleratia, nu știa că noi avem posibilitatea de a ne opri brusc în spațiu, pe când monstrului i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
coridorul principal. Ochii lui ageri deosebeau siluetele oamenilor care treceau în goană pe coridor. Unul, doi, trei, patru, cinci - al cincilea rămăsese parcă în urma celorlalți. Ixtl ieși ca o nălucă din perete și se năpusti cu o forță irezistibilă asupra bietului om. Cele patru brațe de culoarea focului se întinseră și îl strânseră ca într-o menghină. Nenorocitul se împotrivi o clipă, apoi se prăbuși, fără vlagă, pe spate. Ixtl văzu însă ca gura i se tot deschidea și închidea, spasmodic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
făcându-l să-și piardă echilibrul. Morton se ridică numaidecât și puse mâna pe armă, dar încremeni brusc. Ca printr-o lentilă deformată, Grosvenor văzu că monstrul îl ținea pe von Grossen în cleștele a două brațe de culoarea focului. Bietul savant se zbătea zadarnic: brațele acelea subțiri, dar vânjoase, îl strângeau zdravăn, deși von Grossen era un bărbat voinic. Grosvenor ar fi vrut să tragă, dar n-avea cum să-l nimerească pe monstru fără a-l lovi și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
va călăuzi pașii către locul potrivit, pe cât era de sigură că rătăcirea e scrisă în orice drum al vieții. Fusese și-ntr-al ei, din plin. 6 O voce, fără glas, pe care o aud doar eu, mai puternică decât bietul meu trup chinuit și decât bietul meu creier înspăimântat. Vorbesc cu mine ca să mă obișnuiesc cu mine, ca să nu-mi fie atât de frică de frica mea și ca să fiu sigur că n-am înnebunit. Mi-e frică de ei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe cât era de sigură că rătăcirea e scrisă în orice drum al vieții. Fusese și-ntr-al ei, din plin. 6 O voce, fără glas, pe care o aud doar eu, mai puternică decât bietul meu trup chinuit și decât bietul meu creier înspăimântat. Vorbesc cu mine ca să mă obișnuiesc cu mine, ca să nu-mi fie atât de frică de frica mea și ca să fiu sigur că n-am înnebunit. Mi-e frică de ei, de mine, de Cel care se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-i om prost. Pe 22 noiembrie se împlinise anul de când se instalase aici, plin de complexe și fumuri. Fratele lui, Ion, Prefect la Bacău, era amestecat într-un scandal de torturare a unui deținut, din care ieșise țap ispășitor un biet polițist, iar el scăpase basma curată. Costache îl regreta încă pe colonelul Mișu Capșa, care în anul când fusese în funcție la Prefectură făcuse lucrurile să meargă ca unse. Era un comandant drept, știa să dea ordine fără să te
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cine n-ar dori să aibă exclusivitate într-o asemenea chestiune? Vin chiar eu, acuma. 6 După ce află cine este nou-venitul, sora cu șorț alb îl conduse pe Costache Boerescu lângă blondul adus în ajun. Femeii îi era milă de bietul băiat și simțea, din experiență, că n-are destul suflu vital, vis vitalis, și nici dorință de-a trăi, ca să scape. Adică principiul vital era, la el, tulburat ca apele de râu după ploaie. Avea haine elegante și cizme lustruite
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o înseninare vădită a lui Alexandru, de când reintrase și se întreba intrigat ce se întâmplase acolo, afară. JOI 25 DECEMBRIE Cadouri 1 P ână anul trecut îmi scriam jurnalul în franceză,dar, de când am asistat la o conferință la Ateneudespre biata limbă românească și câte furtuni au trecut peste ea fără s-o poată smulge de tot din rădăcini, am luat marea hotărâre de a nu mai scrie decât în română. Dar uneori e greu, fiindcă lucrurile intime sunt mult mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vulturesc al femeii, și expresia de piatră de pe figură, doar cei mai buni dintre ostașii lui o mai aveau. O invită în salon, potolind cu greu câinele de care musafira nu se lăsase intimidată, parcă nici nu-l vedea pe bietul Lord. — V-am trimis nenumărate cărți de vizită și, cum nu mi-ați răspuns, m-am hotărât „să încalc regulamentul“, spuse doamna cu o foarte slabă umbră de zâmbet. Uite o aici pe ultima, descoperi musafira o carte de vizită
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tutuit, deși practic nu ne cunoșteam și, cu toate că sunt mai în vârstă, așa ceva nu se face decât după ce îți semnalezi intenția; nu m-am sculat în picioare când a intrat și când a plecat mama lui, ceea ce e „de necrezut“, biata lui mamă s-a înroșit de jenă, în locul meu; nu știu să sărut o mână („dumneavoastră v-ați așezat buzele drept pe dosul palmei, în centru, or, mâna se sărută pe osul din dreptul degetului mijlociu - abia atingându-l cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ochii migdalați ai ogarului erau umbriți de o nobilă nedumerire: stăpânul citea, fără să se miște, fără să-l strige pe nume, fără o cât de fugară privire pentru el. Generalul, în schimb, retrăia fiecare zi a anului 1893, când biata lui soție era încă aici, lângă el, de cealaltă parte a măsuței, lucrând o broderie, când ogarul nu era încă pe lume, iar părinții lui Lord, doi barzoi cu un pedigree impresionant fiecare, tineri și frumoși, erau separați de mulți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pentru toată viața? Și medicii care merg pe dibuite, ca orbii, ajută aici, strică dincolo. Știi că până acum vreo 20-30 de ani, adică pentru părinții noștri, medicina mai mult dăuna decât folosea, era ca un șir de experiențe pe bietul pacient aflat într-un spital din care, de cele mai multe ori, ieșea mai bolnav decât intrase, dacă ieșea? Azi chiar și dentistul, prietenul Steinhart, de o pildă, te întreabă „cu durere sau fără?“, dar înainte, orice operație era cu dureri insuportabile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sperat să izbutească, n-ar fi riscat să ne producă o surpriză zdrobitoare... Astfel, dumneavoastră ați fi devenit pana care despică frontul dușman pe scară largă. Ea e nemiloasă și strălucitoare și ține morțiș să aibă putere deplină asupra unor bieți proști ca voi care n-aveți înțelepciunea decât s-o adorați - pe ea și splendoarea Curții imperiale. Într-un colț se afla un scaun și McAllister se îndreptă spre el. Între timp se mai calmase. - Uite, începu el, habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mult prea neîndurător pentru orice bărbat crescut ca și el pentru a rezista, nu-l mai ura acum pe taică-su. Acest resentiment se topise într-un trecut întunecat, în acea lume a neantului, unde se duseseră și iluziile lui. Biet prostovan fără minte! Mai bine că unii oameni nu înțelegeau niciodată realitățile vieții din Imperiul Isher. Problema lui personală fusese rezolvată de o manieră simplă dar eficace. Inițial se temuse, dar acum frica-i dispăruse. În mod destul de uluitor fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
că Arsenalele au făurit metode energetice pentru a smulge imediat reacții favorabile de la cei neînzestrați cu acest sistem de protecție. Împărăteasa continuă: - Foarte ciudat. - Liniștiți-vă, Maiestate, îi spuse Hedrock. Am venit să fac apel la îndurarea dumneavoastră pentru un biet om nevinovat și aflat în mare nenorocire. Cu asta o captivă. Din nou îi înfruntă privirea, se clătină puțin înspăimântată de forța pe care o citea în ochii lui, apoi se calmă. Hedrock vorbi liniștit: - Maiestate, aveți posibilitatea să faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tot aia, se hotărî tipul și tuși ori își drese vocea. N-avea rost să îl contrazică. — Și? Ai prieteni aici? Ai sosit pentru Revelion, după cât îmi dau seama. — Nu m-așteaptă chiar nimeni, zise fără să vrea. — Cum așa, biete omule? se miră celălalt. Ai habar un’ te duci? Îi vorbi de adresele despre care știa și de două hoteluri ce le ochise într-un pliant, la aeroport. — Pe o vreme ca asta, pun pariu că sunt pline, aș băga
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nou, erau beți, iar celui care o purta îi intraseră degetele în carnea ei. Tot visase să scrie trei cărți. Prima ar fi fost despre soare și n-ar fi citit-o aproape nimeni. Oamenii, în general, nu gândesc că bietului Soare, care le dă lor lumina, nu îi e tocmai simplu să lucească așa, agățat, cât e ziua de lungă. A doua ar fi fost despre masă și despre obiceiurile de a mânca. Un tom gros, ba chiar catastif, în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-i mulțumești pe cei din jur renunțând la tine? Și acum cine e mulțumit? Se spune că o familie mergea prin oraș călare pe un cal. Oamenii îi vedeau și strigau în urma lor: „Vai ce oameni fără suflet, chinuie bietul animal.Toți trei călare pe un cal?” Și atunci au lăsat femeia pe cal și bărbatul a luat copilul de mână și mergeau alături, dar oamenii ziceau: „Vai ce femeie, lasă bietul copil pe jos și ea merge călare!” Atunci
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
în urma lor: „Vai ce oameni fără suflet, chinuie bietul animal.Toți trei călare pe un cal?” Și atunci au lăsat femeia pe cal și bărbatul a luat copilul de mână și mergeau alături, dar oamenii ziceau: „Vai ce femeie, lasă bietul copil pe jos și ea merge călare!” Atunci a coborât femeia de pe cal și au pus copilul călare dar oamenii iar au început: „Ia uite la copilul ăsta, merge pe cal și părinții pe jos!” Și atunci s-au hotărât
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
spuneți povești Suflu codrul pe ferești, Iar la claca cea de furcă Mîna-mi torturile - ncurcă. O, deschide-mi un canat Ca printr-însul să străbat Să mă iei la tine-n pat Ca să dorm lîng - al tău sin Ca un biet copil străin; Adormit la pieptul gol Nu mă - ndur să te mai scol; Sânii albi, două comori Tare sunt dezmierdători, Fiind albe și rătunde Inima mi se pătrunde, Cu gurița mă adapă Și de focul meu mă scapă; Adormit pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu te las. - Nu-ți dau cheia! (știi d-ta nici mâna nu pute vîrî, că era păcătos). - Am să te omor. - Omoară-mă, numa dacă poți. El face tranc! cu picioru-n pământ și se-nchide pământul. Ce să facă bietul băiet? Ia să se-ntoarcă, să se ducă iar prin grădinile cele. Când colo era-nchis pământul, nu mai era mîndreața ceea. Începe băietul a plânge. Plângând așa își freca mînele. Șterge pe veriga ceea ce i-o dat-o moșneagul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Iubea pe Nicolae Și vrea să-l ia bărbat; Părinții o simțiră Că ea ades lipsea Și crângul îi oprită D-a merge la vițea. Sburdalnica copilă Când vitele intra, Îi da cu mulțumirea Pupatul ce-i păstra. Dar însă biata fată Ne mai putând răbda La babă se arată Și-ncepe a-i preda: Bună bătrânico, Pe Nicolai iubesc, 455 {EminescuOpVI 456} De maica mi-este frică Ș-ași vrea să-l întîlnesc. Te știu că tu ești bună Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
plac. Ei bine, ieu de la tine Acuma nu-l mai ceriu Aștept la Bobotează Când cerul ie deschis Ca Domnul să mă crează Și să mi-l dea în vis. Iar baba aleargă-ndată Cu măsa să gândi, Că poate biata fată Să poate-a s-amăgi. Ieu știu, îi zice, bine, S-o scap d-acest ponos Las-acum pă mine Să fac slujba frumos. Când vine acea seară, Când cerul ie deschis, Ș-așterne fata afară Să vază ce i-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cristescu ne va însoți, fără îndoială. Maiorul începu să râdă. ― Din nefericire, mister Stanley se grăbește. Are avion peste două ore. A dorit însă să vă cunoască. ― Oh! Melania Lupu roși convingător: Lucrurile acestea le spuneți ca să faceți plăcere unei biete bătrâne. Oricum, apreciez amabilitatea. Inspectorul își desprinse în sfârșit privirea de pe chipul femeii. ― Domnul Cristescu nu exagerează. Am ținut într-adevăr să vă fiu prezentat. Nu e un prilej de fiecare zi să-l întîlnești pe abatele Brown. Melania Lupu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]