5,205 matches
-
cu semințele unor arbori care cresc extrem de repede și foarte deși. Incapabili de a mai trece printre trunchiurile copacilor datorită masivității corpurile transformate, soldații sunt nevoiți să se masacreze între ei, moarte cu consecințe ireversibile. Ultimul supraviețuitor se autodevorează, iar blestemul pare a se ridica de pe așezarea de indieni. Dar aceasta este doar o aparență. O altă trupă de soldați sosește în zonă și, văzând masacrul, îi consideră pe indieni responsabili pentru el. Satul este distrus, iar în locul lui albii vor
Coșmar de închiriat () [Corola-website/Science/323939_a_325268]
-
About") sunt inspirate direct din mitologia Cthulhu. Comedia neagră "Re-Animator" (1985) s-a bazat pe povestirea lui Lovecraft "". "Re-Animator" a avut numeroase continuări. Filmul "From Beyond" din 1986 s-a bazat vag pe povestirea lui Lovecraft cu același titlu. Filmul "Blestemul" din 1987 a fost o adaptare eficientă a povestirii lui Lovecraft "The Colour Out of Space". Totuși, continuarea sa, "" nu s-a bazat pe lucrările lui Lovecraft. Filmul din 1988 "The Unnamable" este o adaptare liberă a povestirii omonime scrise
Groază lovecraftiană () [Corola-website/Science/323983_a_325312]
-
respins legământul de vasalitate și pace și a fost hotărât să lupte până la ultimul om, deoarece nu dorea să iși trădeze poporul. I-a blestemat pe toți sârbii care nu l-au ajutat să lupte împotriva turcilor cu așa numitul "„Blestem de la Kosovo”" înscris la Gazimestan ("Calea războinicului"), unde se presupune că ar fi murit, astăzi este un monument pentru sârbii care au luptat împotriva turcilor.
Lazăr al Serbiei () [Corola-website/Science/319442_a_320771]
-
La rugămințile lui Ralu și la sugestia vărului său Iani (Constantin Codrescu), domnitorul fanariot (Nucu Păunescu) acceptă să reinstituie birul văcăritului, deși acest bir fusese blestemat de patriarhul Constantinopolului. Domnitorul îl schimbă pe mitropolit, iar noul mitropolit dezleagă birul de blestem. Mamulos este însărcinat să strângă banii, fiind amenințat că va fi spânzurat dacă nu-și va face bine treaba. Arnăuții iau vitele oamenilor după ce-i chinuie și le duc la târg pentru a fi vândute. În cursul unei incursiuni a
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
Morgan Le Fay - zeița galeza ce putea arunca blesteme asupra oricărui muritor. Rădăcina numelui său "mor" înseamnă Mare, ea fiind și zeița Mării. În zilele noastre este considerată incarnarea lui Valkrye Morrigan. Morgan le Fay / mɔrɡən lə feɪ /, alternativ, cunoscută și sub numele de Morgane, Morgaine, Morgana și alte
Morgan le Fey () [Corola-website/Science/318991_a_320320]
-
al uciderii strigoiului, străpungându-i inima cu un drug de fier. Uciderea definitivă a Christinei cauzează moartea Sandei și a Siminei, în timp ce doamna Moscu se prăbușește definitiv în nebunie. Egor privește conacul ce arde și începe să fie chinuit de blestemul nostalgiei și singurătății. Nuvela este împărțită în 18 capitole numerotate cu cifre romane și fără titluri. Mircea Eliade începuse să scrie în vara anului 1936 un roman intitulat "Ștefania", care urma să fie ultima parte a trilogiei formate din "Întoarcerea
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
eșec: "„Ești și tu ca toți ceilalți, Egor, dragostea mea! Ți-e frică de sânge!... Ți-e frică de chiar viața ta, de destinul tău de muritor!... Pentru un ceas de iubire, eu n-am șovăit în fața celui mai aspru blestem. Și tu șovăi în fata unei picături de sânge, Egor, muritorule... Mă vei căuta o viață întreagă, Egor, fără să mă găsești! Vei pieri de dorul meu... Și vei muri tânăr, ducând în mormânt șuvița asta de păr!... Ia-o
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
picături de sânge, Egor, muritorule... Mă vei căuta o viață întreagă, Egor, fără să mă găsești! Vei pieri de dorul meu... Și vei muri tânăr, ducând în mormânt șuvița asta de păr!... Ia-o, păstreaz-o!”". Uciderea Christinei nu anulează însă blestemul, ci îl amplifică. Vraja este ruptă, iar Moartea irupe cu violență în spațiul înconjurător. Victoria eroului pare a fi o victorie à la Pirus. Egor este muritorul care a învins strigoiul, dar și-a pierdut propria șansă de a-și
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
depăși condiția umană și de a pătrunde în Absolut. „Domnișoara Christina” este o nuvelă cu un filon fantastic îndepărtat extras din folclorul românesc și din poezia și proza eminesciană. Mircea Eliade a valorificat motive folclorice românești (strigoiul, ursita, ritualul magic, blestemul mistuitor, basmul povestit de Simina, descântecul băbesc din final), inspirându-se și din creațiile eminesciene. Autorul introduce citate din poeziile „Luceafărul” și „Strigoii” de Mihai Eminescu, dar și din nuvela „Sărmanul Dionis”. Tentația de a depăși propria condiție existențială este
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
că aceste legi au fost cel mai probabil inventate de Gerald Gardner însuși în limbaj arhaic ca urmare a conflictelor interne în coven-ul său din Bricket Wood. Inițial Gerald Gardner a dat dovadă de animozitate față de homosexualitate, susținând că atrage "blestemul Zeiței", însă în prezent aceasta se bucură de acceptare în rândul tuturor tradițiilor wiccane. Wiccanii cred în existența celor cinci elemente în mod metaforic (nu literal ca în Grecia antică). Elementele sunt considerate reprezentări ale stărilor de agregare ale materiei
Wicca () [Corola-website/Science/297234_a_298563]
-
a Time in America", al regizorului Sergio Leone, "Karate Kid" sau, mai nou, "Kill Bill". Iată cum rememorează Gheorghe Zamfir participarea la coloana sonoră a filmului "Once upon a time in America" (citat preluat din cartea sa autobiografică "Binecuvântare și blestem"): În 1990, după "Revoluție", se reîntoarce în țară. Își continuă seria de concerte și turnee în Franța, Elveția și, mai ales, . Susține concerte la pupitrul "Orchestrei Naționale de Folclor", reînființată în luna decembrie 2006 (relansarea oficială a orchestrei are loc
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
germanofilia. În plan teoretic, pe câmpul de bătălie al culturii, subiectivitatea delocalizată - și anume, axată pe centru - a intelectualului a suscitat o bogăție de interpretări mergând până la ontologizarea festivă a specificului național sau, invers, la tratarea traumei ca pe un blestem divin/istoric/existențial. Trebuie înțeles că toate aceste stratageme sunt fețe ale aceluiași Ianus și că rădăcina lor - condiția epistemic-periferică - este comună. În plan politic însă, lungul proces de desolidarizare - sau de respingere, de cenzurare, de suprimare - a culturilor alternative
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
sau eseistica. Astfel, românele "Caietele lui Ozias" și "Vasiliu, foi volante" fac parte din trilogia neterminata " Arhiva Trădării și a Maniei". "Paramnezii" este un roman despre exil și reîntoarcerea în țara natală. ""Necredinciosul"" este inspirat de experiență medicală a autorului. "Blestem și Binecuvântare" este o culegere de eseuri despre problematică tatălui, Antigona, Sacher-Masoch, S. Freud. "Investigații mateine" este un eseu biografic și critic despre Mateiu Caragiale. În 2009 publică ""Exerciții de sinceritate"", o relatare despre implicarea să civică din anii șaptezeci
Ion Vianu () [Corola-website/Science/297584_a_298913]
-
Cloanța", "Strunga", "Doina", "Hora", "Crai nou". În 1848 scrie poezia "Către români", intitulată mai târziu "Deșteptarea României". În 1850, după o absență de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se întoarce în țară; publică în revista "Bucovina" poeziile populare "Toma Alimoș", "Blestemul", "Șerb sărac", "Mioara", "Mihu Copilul". Începe sa lucreze la ciclul Chirițelor cu "Chirița în Iași". Aceasta va fi urmată de "Chirița în provincie" (1852), "Chirița în voiagiu" (1864) și "Chirița în balon" (1874). La Teatrul Național se joacă "Chirița în
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
În noiembrie 1919 începe să transcrie romanul "Ion". Pe data [[20 noiembrie]] [[1920]], - Apare romanul "Ion", prima capodoperă din monumentala creație rebreniană (în timpul vieții scriitorului, va fi retipărit în [[1921]], [[1923]], [[1925]], [[1927]], [[1930]], [[1939]], [[1941]], [[1943]]). Romanul poartă subtitlul "Blestemul pământului, blestemul iubirii". [[Academia Română]] îi acordă pentru romanul "Ion" prestigiosul [[Premiul Năsturel-Herescu]]. Îm [[1921]] la editura " Viața românească" apare volumul "Catastrofa" (Trei nuvele). În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor" [inedită]; "Hora morții"; "Catastrofa" [inedită]. Autorul va publică în revista "Viața românească
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
1919 începe să transcrie romanul "Ion". Pe data [[20 noiembrie]] [[1920]], - Apare romanul "Ion", prima capodoperă din monumentala creație rebreniană (în timpul vieții scriitorului, va fi retipărit în [[1921]], [[1923]], [[1925]], [[1927]], [[1930]], [[1939]], [[1941]], [[1943]]). Romanul poartă subtitlul "Blestemul pământului, blestemul iubirii". [[Academia Română]] îi acordă pentru romanul "Ion" prestigiosul [[Premiul Năsturel-Herescu]]. Îm [[1921]] la editura " Viața românească" apare volumul "Catastrofa" (Trei nuvele). În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor" [inedită]; "Hora morții"; "Catastrofa" [inedită]. Autorul va publică în revista "Viața românească" și mai
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
prin recompensarea ticăloșiei delatoare. Același sonet, în traducerea lui Gheorghe Tomozei, introduce tonuri mai apăsate și nuanțe hiperbolice: „Scîrbit de tot, izbava morții chem,/ cel drept cerșește, lașul își arogă,/ nevolnic, a magnificenței toga/ și gîndul pur se stinge sub blestem./ Cinstirea-i împărțită grosolan, e pîngărita casta feciorie,/ perfectiunea-i frînta de urgie/ si-ngenuncheat, orice sublim elan./ A artei gură trîndavu-o astupa,/ nerodul, iscusintei-i poruncește/ și adevărul singur se smerește/ robit mișelului ce stă să-l rupă.” Să fie
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
eșuat datorită problemelor tehnice, însă, cu câteva dintre aceste vehicule spațiale nu se știe ce s-a întâmplat, iar din acest motiv, unii cercetători, pe jumătate glumind, vorbesc despre un “Triunghi al Bermudelor” între Pământ și Marte, sau de un blestem al planetei, ori chiar despre un "“Mare Vârcolac Galactic”" ce se hrănește cu acestea. Prima misiune de succes a fost Mariner 4, lansată în 1964 de către NAȘĂ. Primele obiecte ce au ajuns pe pamant marțian au fost două probe trimise
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
figură complexă a mitologiei grecești. s-a născut din dragostea incestuoasă a Mirrhei pentru tatăl ei, Cyniras. Legenda lui Adonis simbolizează cel mai bine trecerea la alt anotimp. S-a născut în împrejurări dramatice, mama sa fugind până în Arabia de blestemul tatălui ei. Acolo, zeii, înduioșați de situația ei, au metamorfozat-o în arbustul numit mirt. Or, la capătul gestației, arborele s-a întredeschis și nimfele pădurii au adoptat copilul și l-au ascuns în peșterile din vecinătate. Acesta și-a
Adonis () [Corola-website/Science/298354_a_299683]
-
îngăduia să vadă lumina zilei. Pentru a-și scăpa copiii de tirania lui Uranus, Geea l-a ajutat pe unul dintre ei, pe Cronos, să-și mutileze tatăl,dar inainte de a-l mutila, Uranus arunca asupra lui Cronos un blestem care spunea ca si el va fi nimicit de unul dintre fii lui . Din picăturile de sânge scurse de la Uranus, care au căzut pe pământ și l-au fecundat, s-a născut o nouă generație de copii: eriniile, giganții și
Geea () [Corola-website/Science/298350_a_299679]
-
eriniile, giganții și nimfele. După mutilarea lui Uranus, Geea s-a unit cu celălalt fiu al ei, Pontus, și a zămislit o serie de divinități marine, printre care se numărau Ceto, Nereus și Thaumas. Domnind asupra universului, Cronos speriat de blestem, se dovedește însă la fel de tiran ca și tatăl sau. Atunci Geea hotărăște să-l nimicească și pe el. Cronos se unise de mai multe ori cu sora sa Rhea, și avusese cu ea mai mulți copii, pe care însă îi
Geea () [Corola-website/Science/298350_a_299679]
-
atât ca "îndrumar" cât și ca contra-exemplu, precum mitul lui Laios și Crisippos, în care Laios în loc să-l iubească precum cereau legile pe tânărul Crisippos îl răpește și îl violează, crimă pe care o va plăti fiind blestemat de zei, blestem care va ajunge să distrugă până și viața fiului său, Oedip. Pe lângă Laius, grecii îi mai considerau fie pe Orfeu, fie pe Tamiras drept inițiatorii pământeni ai pederastiei. Pederastia se referea la relația dintre un bărbat matur și un adolescent
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
de faceri”, poeta cunoaște bucuria rodului. Dincolo de ușoara contaminare cezarivănesciană, preaplină de logos, simte cum fierbe în ea sămânța rodirii, atunci când, „cu unghii înfipte în carne” se încredințează paginii albe. „Înfiată” de arterele venețiene, poeta adulmecă înflorirea, conștientizând și depășind blestemul sterilității. Trăirea la limită, experiența de viață, dură, acumulată într-un spațiu al interminabilelor confruntări, permite autoarei a se simți „un vas plin, mult prea plin”, purtând, de aici încolo, lumea cu sine și în sine, încrâncenată a rezista tuturor
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
poporul, arătându-și cu fățărnicie simpatia lor față de Paleolog și numindu-se pe sine cele mai credincioase slugi ale acestuia. Parcă o boală pernicioasă, cumplită, cuprinsese întreg Imperiul... Cei care îl urau pe Cantacuzino și îl împroșcau cu acuzații și blesteme erau socotiți cetățeni loiali. Toate vorbele înțelepte și măsurate dădeau îndată de bănuit. La Thessalonic a pus mâna pe putere mișcarea socială a zeloților-adepții, partizanii zeloși, care apără interesele cercurilor comerciale și meșteșugărești. În fruntea orașului s-au situat arhonții
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
cei mai de neam, pentru care a cerut sume de răscumpărare. Și, atunci când Sigismund, care-și găsise scăparea la Constantinopol, se întorcea în EUROPA prin Dardanele, sultanul i-a înșiruit pe prizonieri pe ambele maluri ale strâmtorii și aceștia proferau blesteme în urma galerei regale. Scurt timp după bătălia de la Nicopole, armatele lui Baiazid au invadat Peloponesul. Situația părea până într-atât de disperată, încât despotul Theodor I Paleologul a vândut, cu consimțământul fratelui său, aproape întreg despotatul (în afara orașului port Monembasia
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]