5,261 matches
-
Foarte semnificativ este faptul că chiar autorul, glumind serios, va proclama "amiciția și amorul două patrimonii sublime ale umanității, singurele care fac din om o ființă superioară", fiind urmărit pînă la sfîrșitul vieții de spectrul propriului personaj: "M-au ajuns blestemele lui Rică Venturiano să predic la bătrânețe sufragiul universal" scria el doctorului Urechia , în perioada redactării foiletonului 1907. De "rabie sentimentală" a suferit Caragiale în mai multe rînduri, de amintit fiind idila cu Fridolina, nepoata compozitorului Caudella; fiind obligat să
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Rumänische Volkspoesie. Tălmăcitorul îi dedică volumul lui V. Alecsandri, din ale cărui colecții transpusese douăzeci și șase de balade și cântece, printre care Miorița, Constantin Brâncoveanu, Toma Alimoș, Codreanu, Soarele și Luna, Mănăstirea Argeșului, Ștefăniță Vodă, Mihu Cobilu, Holera, Vidra, Blestemul, Kira, Movila lui Burcel, Fata cadiului, Cântec popular, Biserica din Podoleni și poemul Înșiră-te mărgărite. A inclus în volum și poezii ale lui C. Conachi (Omule, ființă slabă), Gh. Sion (Limba românească), D. Bolintineanu (Cântec din exil), C. Negri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
la elaborarea modelelor care inspiră reprezentarea femeii. Imaginarul despre femei este în general construit în funcție de două coordonate pe de o parte, demonizarea femeii prin reproducerea parabolei biblice a păcatului originar al Evei, iar pe de alta, divinizarea ei prin recuperarea blestemului de către fecioara Maria. Credință creștină închide itinerarul feminin în două extreme: Eva la început, Maria la sfârșit. Eva este acuzată de păcatul originar, Maria salvează și răscumpără blestemul Evei. Conform acestui model, reluat de toate timpurile sub diferite aspecte, femeia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
păcatului originar al Evei, iar pe de alta, divinizarea ei prin recuperarea blestemului de către fecioara Maria. Credință creștină închide itinerarul feminin în două extreme: Eva la început, Maria la sfârșit. Eva este acuzată de păcatul originar, Maria salvează și răscumpără blestemul Evei. Conform acestui model, reluat de toate timpurile sub diferite aspecte, femeia devine ființă complexă, alegorie a Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
face Sar Péladan, "le relatif de l'homme" (Curieuse!), buna amantă, dar departe de activitatea spirituală. Femeia este un compus binar (corp și sentiment) și nu ternar, cum este bărbatul, deoarece nu posedă spirit. Femeia și orașul sunt legate prin blestem. La Péladan, sexul este regele capitalei: marchiza din rafinatul cartier Saint-Germain își plătește bărbații în trăsura închisă; un principe cumpăra o fată virgina; casele de toleranță și berăriile sunt deschise pentru bărbați și femei, casele pentru întâlniri sunt dispuse aproape de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
noapte de vineri spre luni. Luni stătu toata ziua și plânse aplecat peste fratele său Daniel. [...] Dedesubtul lui plângea celălalt Daniel. Era o sâmbătă neagră, fără sfârșit.” (IX. Coborârea lui Daniel). Dacă poezia autentică e „coborâre” în fântâna-infern, revelație și blestem, lepădare de sine, așa cum mărturisesc cele Nouă variațiuni..., în Arlechini la marginea câmpului (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), viziunea poetului pare că se obiectivează: el privește și se privește oarecum din afară, cu detașare, poemele au un echilibru clasicist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
I Iarba verde de acasă (1977) 192, 196 Iarna bobocilor (1977) 192 Ilustrate cu flori de câmp (1975) 192, 196, 198 Imposibila iubire (1984) 234, 243-244 Independența României (1912) 18, 51-53, 55-56, 280 Instanța amână pronunțarea (1976) 192, 196 Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980) 158 Î Împușcături pe portativ (1967) 124 Împușcături sub clar de lună (1977) 192-193 În arșița nopții (In the Heat of the Night) (1967) 188-189 În sat la noi (1951) 20, 61, 67, 76, 80-82, 85-86
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
verde de acasă (1977) 192, 196 Iarna bobocilor (1977) 192 Ilustrate cu flori de câmp (1975) 192, 196, 198 Imposibila iubire (1984) 234, 243-244 Independența României (1912) 18, 51-53, 55-56, 280 Instanța amână pronunțarea (1976) 192, 196 Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980) 158 Î Împușcături pe portativ (1967) 124 Împușcături sub clar de lună (1977) 192-193 În arșița nopții (In the Heat of the Night) (1967) 188-189 În sat la noi (1951) 20, 61, 67, 76, 80-82, 85-86, 136, 206
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
folclorul, lucrare considerată o contribuție importantă la bibliografia critică argheziană, C. nu caută să depisteze „influențe” directe, „izvoare” precise, probate factologic, ci relevă analogii între câteva modalități de construcție proprii marelui poet și cele proprii speciilor folclorice (de la doină la blestem, descântec, ghicitoare). Următoarele două volume sunt de „critică a criticii”. În Permanențe ale criticii (1968) sunt vizate - cu referire la dezbaterile care agitau lumea literară în epocă - chestiuni de natură teoretico-ideologică privind statutul și specificul criticii literare, metodele și obiectivele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
lui, iar el este al nostru” PAULESCU- LA A PATRA CRUCIFICARE sau Despre râvna unor resentimentari furioși „ Pentru a trăi pot fi mai multe mijloace, pentru a lupta nu este decât unul, să lovești în adversar” Panait Istrati Pare un blestem pentru istoria, cultura și știința acestui popor tendința perenă de a-i fi orientat parcursul istoric, sau de a fi cenzurat prin imixtiuni, minimalizări sau chiar deturnări, gesturi din partea unora care de-a lungul timpului, vremelnic sau nu, și-au
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dependența de scaunul de la Roma, adevăr confirmat și prin faptul că aparțineau episcopiei Prima Iustiniana. De altfel baza fondului lexical bisericesc al limbii române este latin: dumnezeu, creștin, biserică, păgân, altar, închinare, sărbătoare, cruce, lege, botez, rugăciune, înger, drac, păcat, blestem, răposat, mort, mormânt, cimitir, duminică, sfânt, sfânta scriptură etc., sunt exemple care arată indubitabil originea latină. Invazia bulgarilor (de neam turanic) din secolul al VlI-lea în peninsula balcanică și Dacia Traiana a dus la introducerea liturghiei slave, impusă de către
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
intelectualitatea tehnică descoperă că toate libertățile care apăreau inițial ca drepturi recunoscute de regim erau de fapt doar favoruri, privilegii oricând revocabile și, unul câte unul, revocate de regimul comunist, a cărui esență irevocabil stalinistă revenea la suprafață ca un blestem 19. Tezele expuse la Mangalia de Ceaușescu repede poreclite "mini-revoluția culturală" atestau o voință clară de înghețare a aparentei liberalizări și de înăsprire a controlului politic asupra producției culturale. Trei ani mai târziu, Codul eticii și echității socialiste deschidea calea
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
clasă; - de cele mai multe ori situațiile se rezolvă la modul sângeros; - momentul limită este adus în dezbatere pe calea unei parabole, nu a unei predici la modul poetic (nu discursiv); adeseori note elegiace; - visul se alătură fabulosului din basme;credința în blesteme; blestemele se îndeplinesc, indiferent de la cine provin; - dragostea se manifestă ca o criză erotică de mare forță și profunzime; este o adevărată boală care, de cele mai multe ori, duce la dramă; - dragostea are puterea de a învinge moartea; ea fiind singura
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de cele mai multe ori situațiile se rezolvă la modul sângeros; - momentul limită este adus în dezbatere pe calea unei parabole, nu a unei predici la modul poetic (nu discursiv); adeseori note elegiace; - visul se alătură fabulosului din basme;credința în blesteme; blestemele se îndeplinesc, indiferent de la cine provin; - dragostea se manifestă ca o criză erotică de mare forță și profunzime; este o adevărată boală care, de cele mai multe ori, duce la dramă; - dragostea are puterea de a învinge moartea; ea fiind singura care
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
în brațe, cu crucea într-o mână și cu sabia într-altă mână, a răzbătut barbaria și a asigurat omenirii creștine pace și liniște; a înlesnit înaintările civilizației și a făcut să crească blagoslovenie pe unde era să se semene blesteme. De ar fi lucrat împreună cu dânsul și alți stăpânitori; de n-ar fi întâmpinat atâtea greutăți de o dată; de n-ar fi avut a face cu oameni ca Sigismund Batori, Ieremie Movilă și Basta, și de i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
însușiri, poporul român trebuia să fie de multă vreme pe aceiași treaptă de cultură cu popoarele apusene: Francezii, Italienii, Englezii. Dacă a rămas multe vreme înapoiat în cultură, aceasta se datorește situației geografice" (Constantinescu, 1928, p. 10). Fatalismul geografic și blestemul Carpaților (ca element despărțitor al unității destinate a românilor) sunt motivele invocate pentru justificarea întârzierii cu care românii s-au înscris în istorie. Depășind obstacolele pe care natura le-a rezervat ca decor ambiental pentru desfășurarea dramei naționale românești, românii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
natural ce separa leagănul românității - Transilvania - de spațiul danubian al aceleiași românități în șira spinării poporului românesc, de-o parte și de alta a căreia se întind coastele aceleiași ființe naționale (Delavrancea, 192-). Ceea ce face ca geografia să devină din blestem binecuvântare: "poporul nostru prin numărul său, prin rodirea pământului, prin așezarea lui geografică este destinat la un mare rol în istorie" (Floru, 1931, p. 5). Unitatea de destin istoric a neamului românesc, fragmentată sub efectul marilor migrații, se reafirmă odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de năvăliri). Ea sădi în inima Românului răbdarea, răbdarea de mucenic până la clipa mântuirii (Constaninescu, 1928, p. 57). Dintr-un alt pasaj, la fel de tensionat emoțional, pot fi desprinse temele excepționalismului românesc, martirologia românească, tragismul destinului național sau pe cea a blestemului istoriei românești: Istoria poporului nostru cuprinde dintre cele mai dramatice întâmplări care au atins vreodată o grupare omenească. Așezat într-o regiune vitregă a Europei, unde numai cu greu s-a putut înjgheba o vieață de Stat, au trebuit niște
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trebuit niște sforțări aproape miraculoase, pentru ca neamul românesc să-și poată duce în cursul veacurilor viforoasa-i existență. Greutăți, pe care alte națiuni ale Continentului le-au suferit numai în parte, s-au strâns toate în calea noastră, ca un blestem. De aceea, cu drept cuvânt, s-a spus că poporul român este cel mai mare mucenic pe care l-a văzut omenirea (Patrașcanu, 1937, p. 7). La Grande sonate pathétique a trecutului românesc este cântată, în partitura istoriografică, nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
adă-ni-i/ Pe tinerii blajini șinfierbântați/ și fă să punem șaua pe bărbați!/ Lu’ ăla care nu se dă supus/ Scurteze-i zilișoarele Isus,/ Iar pe ghiujoii cu lăcat la pungă/ Lovească-i cerul cu-o lungoare lungă!” 418 Blestemul proferat împotriva bărbaților este doar un răspuns contra ostilității și misoginiei masculine, împotriva unei culturi patriarhale și opresoare în care totuși femeia reușește să-și facă auzite opiniile. Acest blestem ilustrează și încrederea personajului în puterea cuvântului nu doar de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la pungă/ Lovească-i cerul cu-o lungoare lungă!” 418 Blestemul proferat împotriva bărbaților este doar un răspuns contra ostilității și misoginiei masculine, împotriva unei culturi patriarhale și opresoare în care totuși femeia reușește să-și facă auzite opiniile. Acest blestem ilustrează și încrederea personajului în puterea cuvântului nu doar de a construi, ci mai ales de a distruge. Istorisirea amintește, cu certitudine, de atmosfera curtenească: suveranitatea femeilor, metamorfozarea bătrânei într-o tânără fermecătoare o face vrednică de dragostea unui cavaler
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ea chiar a intenționat să se întoarcă în câteva zile. Nu avea nicio îndoială că își putea păcăli tatăl și că va reveni la Troilus. Dar, curând, va descoperi că își va folosi inteligența nu împotriva bătrânului tată, ci împotriva blestemului ce plana asupra cetății Troiei.”980 Cresida cedează și din rațiuni practice: Diomede o asigură că nimeni din Troia nu va supraviețui. Îndrăgostiții încă de la început împărtășesc soarta orașului 981, prăbușirea inevitabilă. Personajele din acest poem sunt pline de viață
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
despre-a ei privire prea-senină,/ Cei ce-au văzut-o scriu cu-adevărat/ 979 George Lyman Kittredge, Troilus, p. 115. 980 Ibidem, pp. 118-119. (trad. n.) 981 „Astfel, de la început până la sfârșit, dragostea dintre Troilus și Cresida este legată de blestemul inexorabil care plutește deasupra cetății. Soarta Troiei este de fapt soarta lor. Povestea lor începe în templu din Palladium; previziunile lui Calcas și pasiunea lor îi desparte; pericolul care plutea asupra orașului o face pe femeie să judece lucid, până când
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sa; pentru această „Minune cu ochi mari și mână rece” a suferind așteptând...” Pentru ca aceste versuri să se fi mai ținut minte prin 1888, după ce Gheorghe Eminiovici murise încă din 1884, trebuie să fi devenit folclor printre apropiații poetului. Acest blestem al „părinților din părinți” se va fi potrivit, poate, anilor 1880-1881, când Mihai Eminescu și Veronica Micle erau certați, lucru de care știa bine Hanrieta, implicată direct atunci pentru că mergea la Veronica Micle pregătind-o pentru nunta ce urma să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
-i iertați / Și să-i binecuvântați... Căci ei sânul v-au supt / Și multe bucurii v-au făcut; Din somn dulce v-au sculat / Și poate i-ați blestemat, / Căci părinții mult se ostenesc, / Până fiii mari îi cresc, / Și blestemul părinților / Risipește casa fiilor, / Iar binecuvântarea / Întărește temeliile casei; (...) / Toate le lăsați / Și greșelile fiilor le iertați, / Câte v-au greșit ei / Din copilărie, / Până la această căsătorie, / Să-i binecuvântați, / Cu pâine și cu sare / Și cu darul Sfinției sale, / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]