5,404 matches
-
Alte grupuri de populație ale boilor au rămas mai aproape de casele lor tradiționale și s-au stabilit în zonele de șes din Ungaria, dintre Dunăre și Mura, cu un centru la Bratislava. În jurul anului 60 î.Hr., sub conducerea regelui Critasiros, boii au fost înfrânți în război cu dacii lui Burebista. După război, țara boilor a avut timp de un secol porecla "pustiul boilor". Când romanii au cucerit în cele din urmă Pannonia, în 8 d.Hr., se pare că boii nu
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
și s-au stabilit în zonele de șes din Ungaria, dintre Dunăre și Mura, cu un centru la Bratislava. În jurul anului 60 î.Hr., sub conducerea regelui Critasiros, boii au fost înfrânți în război cu dacii lui Burebista. După război, țara boilor a avut timp de un secol porecla "pustiul boilor". Când romanii au cucerit în cele din urmă Pannonia, în 8 d.Hr., se pare că boii nu au opus rezistență. Teritoriul lor a fost numit "deserta boiorum" ("deserta" în sensul
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
Ungaria, dintre Dunăre și Mura, cu un centru la Bratislava. În jurul anului 60 î.Hr., sub conducerea regelui Critasiros, boii au fost înfrânți în război cu dacii lui Burebista. După război, țara boilor a avut timp de un secol porecla "pustiul boilor". Când romanii au cucerit în cele din urmă Pannonia, în 8 d.Hr., se pare că boii nu au opus rezistență. Teritoriul lor a fost numit "deserta boiorum" ("deserta" în sensul: „terenuri goale” ori „cu populație răzlețită”). Cu toate acestea
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
Critasiros, boii au fost înfrânți în război cu dacii lui Burebista. După război, țara boilor a avut timp de un secol porecla "pustiul boilor". Când romanii au cucerit în cele din urmă Pannonia, în 8 d.Hr., se pare că boii nu au opus rezistență. Teritoriul lor a fost numit "deserta boiorum" ("deserta" în sensul: „terenuri goale” ori „cu populație răzlețită”). Cu toate acestea, boii nu au fost exterminați: a existat o "civitas boiorum et azaliorum" (azalii fiind un trib vecin
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
Când romanii au cucerit în cele din urmă Pannonia, în 8 d.Hr., se pare că boii nu au opus rezistență. Teritoriul lor a fost numit "deserta boiorum" ("deserta" în sensul: „terenuri goale” ori „cu populație răzlețită”). Cu toate acestea, boii nu au fost exterminați: a existat o "civitas boiorum et azaliorum" (azalii fiind un trib vecin), sub jurisdicția unui prefect de pe malul Dunării ("praefectus ripae Danuvii"). Acest "civitas" (termen administrativ roman deopotrivă pentru oraș și districtul tribal înconjurător) a fost
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
et azaliorum" (azalii fiind un trib vecin), sub jurisdicția unui prefect de pe malul Dunării ("praefectus ripae Danuvii"). Acest "civitas" (termen administrativ roman deopotrivă pentru oraș și districtul tribal înconjurător) a fost alipit ulterior la orașul Carnuntum. Plautus se referă la boi în "Captivi": Joc de cuvinte: "boia" înseamnă „femeia boilor” și totodată „criminal condamnat”. În volumul 21 din opera sa "Ab urbe condita", Titus Livius (59 î.Hr. - 17 d. Hr.), susține că individul care s-a oferit să fie călăuza lui
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
unui prefect de pe malul Dunării ("praefectus ripae Danuvii"). Acest "civitas" (termen administrativ roman deopotrivă pentru oraș și districtul tribal înconjurător) a fost alipit ulterior la orașul Carnuntum. Plautus se referă la boi în "Captivi": Joc de cuvinte: "boia" înseamnă „femeia boilor” și totodată „criminal condamnat”. În volumul 21 din opera sa "Ab urbe condita", Titus Livius (59 î.Hr. - 17 d. Hr.), susține că individul care s-a oferit să fie călăuza lui Hannibal la traversarea Alpilor provenea din populația boilor celtici
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
femeia boilor” și totodată „criminal condamnat”. În volumul 21 din opera sa "Ab urbe condita", Titus Livius (59 î.Hr. - 17 d. Hr.), susține că individul care s-a oferit să fie călăuza lui Hannibal la traversarea Alpilor provenea din populația boilor celtici. În secolul I î.e.n, boii care trăiau într-un oppidum la Bratislava au bătut monede de înaltă calitate, numite biatex sau biatec, inscripționate (probabil nume de regi) cu caractere latine. Inscripționarea monezilor biatex reprezintă singurele fragmente de
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
21 din opera sa "Ab urbe condita", Titus Livius (59 î.Hr. - 17 d. Hr.), susține că individul care s-a oferit să fie călăuza lui Hannibal la traversarea Alpilor provenea din populația boilor celtici. În secolul I î.e.n, boii care trăiau într-un oppidum la Bratislava au bătut monede de înaltă calitate, numite biatex sau biatec, inscripționate (probabil nume de regi) cu caractere latine. Inscripționarea monezilor biatex reprezintă singurele fragmente de text lăsate de această populație celtică.
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
de șase” se află la originea volumului de proză scurtă "Seratele de la Médan" ("Les Soirées de Médan") apărut în 1880. Cartea are șase coautori, dar cel mai mult se evidențiază Guy de Maupassant cu faimoasa sa povestire, "Bulgăre de seu" ("Boule de Suif"), care avea să-l propulseze pe tânărul scriitor în literatura universală. Puterea de muncă a lui Zola începe însă și ea să dea roade. În această perioadă Zola publică un roman pe an, are multiple colaborări jurnalistice sau
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
regiunea Silezia Sudetină iar la sud-est se învecinează cu Slovacia. Spre granița cu Slovacia este o regiune numită Vlahia Moravă locuită de urmașii românilor păstori veniți din Evul Mediu din Panonia și Transilvania. În jurul anului 60 î.Hr., triburile celtice ale boilor s-au retras din regiune, fiind succedate de triburile germanice ale quazilor, iar din secolul al VI-lea de triburi slavice (care s-au amestecat cu autohtonii celți și germani). La sfârșitul secolului al VIII-lea s-a înființat Principatul
Moravia () [Corola-website/Science/299954_a_301283]
-
toată Moldova până la Vicove. Pentru că erau soldați de nădejde, în secolul al XVIII-lea domnii Moldovei erau păziți de oameni tineri cu sâneața (pușcă) aduși din Vicove și din Berhomet pe Siret. În timp de pace vicovenii făceau comerț cu boi în orașul Bistrița, fiind amintit un negustor Vasile Gicovanul (secolul al XVI-lea). Din pricina dărilor către domnii fanarioți, sătul s-a pustiit de câteva ori, dar călugării și domnia l-au repopulat cu o parte dintre oamenii fugiți, dar și
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
Tomșa, dar urzelile au ajuns la urechea domnitorului ce ia măsuri și decapitează 75 de dregători la un ospăț. Boierimea nu se lasă descurajata și se răzvrătesc din nou având capi pe vel-logofătul Nechifor Beldiman, vel-vornicul Baldovin, vel-hatmanul Sturza, bi-vel-vistiernicul Boul și pe vel-vornicul Mirza cu mercenarii săi. În septembrie 1615 răzvrătiții înconjoară Iașiul cerându-i domnitorului să părăsească tronul. Răscoală a fost înfrânta de domnitor în confruntarea de la Fântână lui Păcurar iar cei prinși au fost uciși. Domnitorul a salvat
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
tragă de frâiele calului și descoperise frica calului față de umbra sa. L-a întors cu fața spre soare și l-a putut încăleca. De atunci, acest armăsar a devenit calul lui Alexandru, pe care l-a numit Bucefal („cap de bou”). Filip, tatăl lui Alexandru l-a cumpărat în 343 î.Hr. pentru o sumă echivalentă acum cu 20.000 lire sterline, iar în acel moment era atât de sălbatic încât nimeni nu-l putea încăleca. Descris ca provenind din cea mai
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
pe tron în urma unei preziceri făcută în templul lui Jupiter din capitala țării. Când bătrânul rege a murit neavând niciun urmaș, oracolul a cerut să fie ales primul om care va fi întâlnit venind spre templu, pe un car cu boi. Norocul ajutându-l, Gordio a ajuns rege, carul lui a fost donat templului, iar nodul cu care era legat de car jugul, a fost păstrat cu sfințenie. Nimeni nu-l putea desface, deoarece era ca o minge cu capetele înăuntru
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
a construit, după bătălia împotriva lui Poros, o cetate care, după numele animalului, s-a numit Bucefala. Se spunea că numele calului provenea de la mărimea capului său ori din faptul că pe spate avea un semn reprezentând un cap de bou. Bucefal este amintit de Plutarh și de Strabon. Alexandru a fost rănit într-o altă bătălie împotriva regatului Malhi, la asediul orașului Multan, din Pakistan. În urma revoltelor și în condiții climatice nefaste pentru invazia Regatului Magadha, Alexandru s-a hotărât
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
egiptean. Imaginea reprezintă o orchestră zoologică, cu un leu ce cântă la liră, un măgar la harpă, o maimuță la un fluier și un crocodil la un flaut. Acest veritabil cvartet cameral, poate desigur interpreta o piesă compusă de un bou. La Muzeul Anatolian al civilizației, putem vedea desene și obiecte ce posedă un caracter distinct umoristic. Chiar și imaginea lui Buda în postura sa de reverie și seninătate, are o notă umoristică distinctă. Statuetele de lut din Grecia antică cu
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
acea replică, „Numele meu e Outis (Nimeni)”, rostită Ciclopului. Conform manuscriselor existente, Joyce termină "Telemahiada" (primele trei capitole), la sfârșitul anului 1917, în Locarno; capitolele IV-XII (de la "Calypso" la "Ciclopii") sunt scrise în Zürich în 1918 și 1919; "Nausicaa" și "Boii Soarelui" sunt terminate în Triest, între noiembrie 1919 și iunie 1920; ultimele patru capitole au fost scrise în principal la Paris, până în decembrie 1921. Publicarea romanului, în formă serializată (la fel ca în cazul "Portretului"), a fost începută, cu sprijinul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Bloom, Stephen Dedalus și Molly Bloom, se identifică cu eroii Ulise, Telemah, respectiv, Penelopa. Romanul este structurat în trei părți: "Telemahiada" ("Telemah", "Nestor", "Proteu"), "Peregrinările lui Ulise" ("Calypso", "Lotofagii", "Hades", "Eol", "Lestrigonii", "Scila și Caribda", "Stâncile rătăcitoare", "Sirenele", "Ciclopii", "Nausicaa", "Boii Soarelui", "Circe") și "Nostos" sau "Întoarcerea în Itaca" ("Eumeu", "Itaca", "Penelopa"). Titlurile capitolelor, adesea suprimate în ediția engleză a romanului, trebuiau să rămână secrete, conform voinței lui Joyce, însă criticul Stuart Gilbert, un prieten al autorului, le-a aflat și
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
o anumită artă sau disciplină (de exemplu, "Nestor" ar corespunde istoriei, "Eol" retoricii, "Scila și Caribda" literaturii, "Sirenele" muzicii și "Nausicaa" picturii) sau, asemenea zodiilor din tradiția medievală, ar patrona un organ al omului ("Eol" plămânii, "Ciclopii" mușchii, "Nausicaa" ochiul, "Boii Soarelui" uterul, Penelopa carnea sau grăsimea corpului etc.). Timpul acțiunii se limitează la ziua de 16 iunie 1904, între orele 8 a.m. și 2 a.m. Primele trei capitole se concentrează asupra tânărului Stephen Dedalus, scriitor aspirant, cunoscut cititorilor încă din
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
perspectiva mariajului și a iubirii ("Nausicaa"). Împreună cu un grup de cunoscuți, printre care și Stephen Dedalus, Bloom o vizitează pe Mina Purefoy la maternitate, dar taina nașterii este pângărită de superficialitatea petrecăreților, adepți ai umorului ieftin și ai libațiilor interminabile ("Boii Soarelui"). Turmentați, membrii grupului pășesc în lumea hipnotizantă a bordelului Bellei Cohen, unde bărbații sunt transformați în „porci” conform unor convenții sadomasochiste și unde, în învălmășeala halucinantă a dezmățului, Stephen Dedalus întrezărește stafia acuzatoare a mamei ("Circe"). Bloom îl salvează
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
este de mai multe ori evocat în "Ulise" (în "Telemah") ca un centru regenerator al spiritualității păgâne; Mulligan chiar asociază locuința lor din turnul Martello cu un astfel de simbol, de la care elenizarea Irlandei, credea el, trebuia să înceapă. Capitolul "Boii Soarelui" începe cu o incantație adresată unei divinități solare a fertilității, incantație formată din cuvinte irlandeze, latine, englezești sau din simple interjecții folosite de moașe când aruncă în sus pruncii nou-născuți pentru a le activa respirația: În portretizarea orașului modern
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
culturii populare. Interesul lui Joyce pentru evoluția culturii se manifestă mai ales prin mimetismul prozei sale, prin modul cum integrează și imită stiluri funcționare și moduri de comunicare, de la juisarea argotică la rigiditatea termenilor specializați. Un exemplu elocvent este capitolul "Boii soarelui", unde Joyce pastișează și parodiază toate stilurile literaturii engleze din epoca medievală până în secolul al XIX-lea, construind o paralelă între evoluția fetusului în pântecele matern și devenirile limbii literare. Capitolul ar putea fi un omagiu adus tradițiilor trecutului
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
medievală până în secolul al XIX-lea, construind o paralelă între evoluția fetusului în pântecele matern și devenirile limbii literare. Capitolul ar putea fi un omagiu adus tradițiilor trecutului, dar și o distanțare de ele, pentru că, așa cum afirma T. S. Eliot, "Boii soarelui" denunță „futilitatea tuturor stilurilor din limba engleză”. "Eol" este un adevărat compendiu de figuri retorice, unde întâlnim metafora, sinecdoca, prolepsa, epifora („Dau zor, se destramă de zor”), epimona („Falduri grase în ceafă, grase, ceafă, grase, ceafă.”), chiasmul, diereza, onomatopeea
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a originii sale iudaice. Episodul parodiază cu umor limbajul și grandoarea textului biblic: Rudy, fiul lui Bloom care a murit la puțin timp de la naștere („în a unsprezecea zi a vieții”) este identificat cu mielul sacrificial din tradiția avraamică. În "Boii Soarelui", ni se spune că trupul neînsuflețit al copilului a fost învelit într-o „cămășuță de lână de miel”, iar în "Circe", când Bloom halucinează și își vede băiatul viu, „îmbrăcat în costumaș Eton”, „un miel mic își scoate capul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]