6,158 matches
-
iehoviștii... Eu sunt ortodoxă din neam, dar iehoviștii, care au preferat În timpul războiului să stea În Închisoare decât să se ducă pe front, m-au impresionat... Ei au avut dăruirea ca să se scoale la 3, la 4 noaptea, să curețe burțile, ca să ne Îmbunătățească arpacașul. Asta am apreciat... A fost un gest creștinesc care l-am apreciat la ei. Erau mulți? Cu noi În celulă, nu, dar cred că În Închisoare erau. Și bărbați, și femei. Noi niciodată n-am fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unu’ a făcut pariu că mâncă o gamelă de-aia de fasole și doi calupi de mămăligă. Toată lumea curioasă... S-o pus ăla, o mâncat gamela de fasole, a mâncat calupii și, la un moment dat, i s-o umflat burta și i-o venit rău și-o zis că moare... Ș-atuncea, cum aveam o curte mare, În mijloc era pomi și pe margine așa, un fel de alee pe care ne plimbam... L-o luat doi de subsuori și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-o fost ziduri nu știu ce... Au spart cărămida și au plecat... Dimineața la apel... lipsă doi. Atunci a Început un pic de prăpăd: ne-a adunat pe toți În curte, acolo, au venit de la propagandă, politrucii... Ne-o culcat pe burtă acolo, unul lângă altul, În curte, ș-atunci cu bățul unde-o ajuns, pe cine-o pocnit... o sărit pe noi, ne-o bătut, o strigat pe noi... Atunci a Început să fie viața mai grea... Asta s-o Întâmplat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să găsim forme de protest, pentru că situația devenea din ce În ce mai insuportabilă În Gherla. Agresivitatea era dusă la extrem, din orice se lua bătaie, mâncarea nu se mai putea mânca. Primeam atunci niște borhoturi de abator care puțeau Îngrozitor când le aduceau..., burți nespălate, resturi din astea, varză murată stricată, murături, ciorbe de murături stricate... Rămăsesem ca hrană de bază În bucățica aceea de pâine de 75 de grame de dimineață și În turtoiul de la prânz, dar după un timp și turtoiul a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
puț cu lanțuri? Era un puț din fier, unde se găseau lanțurile pentru ancoră. Te băgau și te țineau acolo. Sau, dacă erau mai mulți, Îl băga pe cel care Îl socotea că e capul, iar ceilalți erau legați cu burta pe tabla de deasupra bacului. Nu prea era scăpare, că te Îmbolnăveai și mureai. Ne-a luat comandantul și a zis că ne așteaptă puțul cu lanțuri pe unul din noi, și pe unul bacul... Pe parcurs Însă a fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de suportat... Peste 40 de securiști cu mitralierele, cu câinii, ne duceau... Eram un fel de nebuni. Nu eram suflete, eram niște roboți care ne scotea la număr să vadă dacă suntem 3 000. Nu ieșea numărătoarea, ne culca cu burta pe pământ, ne Îngheța zeghea pe pământ, ca să iasă numărul... Când ieșeam pe poartă trebuia să ieșim 50, dacă ieșeam 49, ne Întorceau Înapoi. Gardienii nu știau să numere decât câte 50-50. Odată, ne-au scos să turnăm un cub
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aruncam un cartuș În cur. Doară nu-s toți așa de proști”... Hai de capu’ meu! Ce fel de mâncare primeați În Gherla? În Gherla ne-o dat o dată o mâncare... da’ cel puțin dacă spăla mațele alea și cu burta, cel puțin să fi fost curate, să nu fie mizeria aia... N-am putut să o mănânc. Și ne-o dat o dată o supă de fasole cu ciorha de la vacă... Știți ce Îi aia ciorhă? Locul pe unde fată vaca
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Istrate, că ăsta era cu regimu’ și paza. Și-apo’ o blocat ușa... Ăștia dinăuntru or strigat: „Gherla!”. Și o ieșit lume din oraș către pușcărie, s-o făcut mare scandal atunci... Pă noi pe toți ne-o pus pe burtă În paturi și-apoi chiar prin camera noastră o băgat pompierii furtunu’... Că ce-o făcut ăștia? O făcut foc din cârpe, să mirosă că Îi foc și chestii În cameră... Și-apoi o-nceput pompierii să le baje apă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
da, că Înainte n-aveam puse scânduri la geamuri, pe urmă le-o pus... Obloanele ale Înfundate. N-ai mai văzut nimic afară. Și-apoi o-nceput cu mâncarea tare slabă... Ne-o dat numa’ ciorbă de murături, ciorbă de burtă necurățată... Era verde zama pă ea... De-atunci mie nu-mi mai trebe ciorbă de burtă oricum ar fi. Acuma Încoace, o nepoată, fata lui frate-mieu, făcea ciorbă de burtă și le plăcea tare... Apoi zice cătră mine: „Hai, unchiule
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Înfundate. N-ai mai văzut nimic afară. Și-apoi o-nceput cu mâncarea tare slabă... Ne-o dat numa’ ciorbă de murături, ciorbă de burtă necurățată... Era verde zama pă ea... De-atunci mie nu-mi mai trebe ciorbă de burtă oricum ar fi. Acuma Încoace, o nepoată, fata lui frate-mieu, făcea ciorbă de burtă și le plăcea tare... Apoi zice cătră mine: „Hai, unchiule, mănâncă”. Zic: „Măi, mie nu-mi trebuie”. După ce-am venit, eu n-am mai mâncat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
slabă... Ne-o dat numa’ ciorbă de murături, ciorbă de burtă necurățată... Era verde zama pă ea... De-atunci mie nu-mi mai trebe ciorbă de burtă oricum ar fi. Acuma Încoace, o nepoată, fata lui frate-mieu, făcea ciorbă de burtă și le plăcea tare... Apoi zice cătră mine: „Hai, unchiule, mănâncă”. Zic: „Măi, mie nu-mi trebuie”. După ce-am venit, eu n-am mai mâncat ciorbă de burtă..., că așa m-am scârbit atunci... Și-apoi și carne ne
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fi. Acuma Încoace, o nepoată, fata lui frate-mieu, făcea ciorbă de burtă și le plăcea tare... Apoi zice cătră mine: „Hai, unchiule, mănâncă”. Zic: „Măi, mie nu-mi trebuie”. După ce-am venit, eu n-am mai mâncat ciorbă de burtă..., că așa m-am scârbit atunci... Și-apoi și carne ne mai băga, da’ cum... Era luni de zile că ne da arpacaș la felu’ doi, dar fără grăsime... Și-apoi era câte-o săptămână, două când băga grăsâme multă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și nu știu ce să mai dădea p-acolo... Sufeream teribil de foame. Mi-aduc aminte că era un maior de jandarmi, Lupea, care dusese o viață Îmbelșugată și fusese și-un gurmand la viața lui, iar aici ajunsese de Îi curgea burta În jos, ca un șorț. Între deținuți mai era un preot, Gâlcă, din Câmpulung, un evreu de-aici din Râmnicu Vâlcea și un fost boier bătrân, care de-abia Își ducea picioarele... Am aflat pe ormă că evreul a primit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
restul era preoțime care aproape toată a fost arestată... Erau toți bătrâni, niște epave. Înțeleg că foamea era o problemă majoră, dar cu temperaturile scăzute cum v-ați descurcat? Era un comandant oltean, unu’ Popescu, și ne-a pus cu burta la pământ și zicea: „Băi, aveți ceva de raportat?”. Unu’, că se apropia frigu’, zice: „Noi foc avem?”. „Băi, ai două surse de căldură, bă! Soarele de la Dumnezeu și căldura animalică de la tine, băi!” Atâta. N-am văzut acolo foc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mod excepțional.” „Ce vrei, mă?” „În mod excepțional, vă rog să-i acordați o scrisoare pentru un pachet, pentru că n-am văzut un om mai muncitor ca ăsta.” I-am iertat atunci lu’ Costache tot și, când toată lumea ședea cu burta la pământ, eu am primit șase kile de slănină de acasă... Asta a fost formidabilă chestia, dacă l-am Înduplecat eu pe ăsta... De multe ori o lua după mine când mergeam, pe unde mergeam, și Îi spuneam: „Mă, futu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că... te tai cu sapa aicea și te Îngrop În porumb!”. Atuncea a scos pistolu’ cu rachete și a tras cu racheta... Când se trăgea cu racheta eram obligați să ieșim la marginea punctului de lucru... Ne-am culcat pe burtă, a venit de la colonie tot la fel, ajutoare, militari cu cai, cu câini. M-au luat, m-au legat cu sârme de picioare și de mâini la spate... Și aveam niște chiloți lungi pe mine, și așa m-au dus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nu aveam nimic, nimic, numa’ rația... și nici n-a știut nimenea În doi ani și ceva de zile de noi, n-a știut unde suntem, cum suntem. Acolo au fost și deținuți de drept comun, și ne culcau pe burtă cu ăștia, da’ nu puteai să te vezi unul cu altul, că noi eram politici, ei erau de drept comun... Acolo eram mulți, vreo mie de oameni, și am stat doi-trei În pat... Doar că nu am stat decât vreo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pereche de chiloți. Băi, băiete, și l-a prins cusând chiloții ăia și i-a dat 25 la fund și așa era vânăt, de a Început să se ieie chielea ceia de pe el... A stat vreo trei zile numa’ cu burta În jos și cu apă. Mai țineți minte cine l-a bătut? Nu spunea, că doar Îl scotea: „Vino Încoace!”. Erau din ăștia din afară... Îl ducea și-i trăgea cu ghioaga câte putea la fund și dă-i drumul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
burgheză a cărpănoasei furnici, huzurind între stocuri alimentare, care nu recunoaște meritele artei dezinteresate, lăsînd bietul cîntăreț, care a-nveselit cîmpiile și inimile cu trilurile lui văratice, să moară de foame! Ah, trădarea de confrați lafontainiană! Jalnică preamărirea filosofiei filistine a burții. Dureroasă, neașteptată trădare. A doua: concepția oportunistă, slugarnică, sclavagistă a povestitorului: laudă maleabilitatea bicisnicei trestii, odrasla mîlului, care păcălește vitregia firii îndoindu-se la pămînt. O dă ca exemplu (horribile dictu!) falnicului și nobilului stejar, care preferă să țină fruntea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cînd în cînd „ghionturi” de la G. Întrucît „ăla e încăpățînat”, cedează pe moment, dar promite: „I-o plătesc, fără îndoială...” După un timp îl auzi: „I-am făcut-o!” în ședințe, cînd ia cuvîntul, la început laudă, se tîrîie cu burta pe pămînt, ca să poată mușca. Și, uneori, mușcă rău! După plecarea din birou a noului securist ce ne are în supraveghere (D.T.), Sp. a remarcat diversitatea curiozității lui: „a observat și caracterele mașinii de scris, și faptul că țin veioza
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se înțelege, o anumită ostentație în gestul lor, academicianul Iorgu Iordan, Ion Biberi, șerban Foarță. Discuția a durat aproape o oră. *Mă enervează, ori de cîte ori le întîlnesc pe stradă, figurile celor dezvoltați mai mult în lățime - funduri late, burți revărsate - de inși neglijenți și nesimțitori, rînjind din te miri ce sau plini de importanța persoanei lor. Asemenea mutre m-au agasat și mai tare ieri în timpul smogului. Într-o situație care pe mine mă scotea din sărite, buna lor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ani) pîndesc „ce se bagă” și „ce se dă” în magazine, îndeosebi în cele alimentare. Privește-i atent, îmi spun, iată pentru cine ai riscat cu vorba și ai vrut să riști și cu fapta. Trupuri cu capul la subțioară, burți nesătule, funduri lățite, lăcuste, pleavă, gunoi ambalat estetic. Suprema lor dorință e realizarea „micului confort”: trei grade în plus la căldură, o strachină mai plină, un pol adăugat la pensie etc. Faptul că stau zilnic la cozi nu i jignește
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bucura, Însă Întotdeauna măcar să știu că ești sănătos. Este singurul lucru pentru care lupt și pentru mine. Există o apropiere Între construcția noastră spirituală, noi vom suferi În conjuncturi În care alții se găsesc zâmbitori și cu o mână pe burta În care o mâncare bună și un vin mediocru sincronizează complecta mulțumire. Nici nu-mi dau bine seama dacă noi suntem vinovați de aceasta, sau dacă o sensibilitate dăruită nouă de providență ne ajută să ne apropiem, să ne cunoaștem
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la negru de la turiștii ce veneau prin Brașov. M-au găsit însă cu aceasta, pentru că informatorii, cărora eu le spun turnătorii Miliției, au ochii foarte deschiși și limba foarte ascuțită, în schimbul favorurilor primite din partea șefilor lor cu punga și cu burta mare din dosul somptuoaselor birouri puse la dispoziție de partidul și statul nostru atent și grijuliu cu poporul și cu oamenii muncii din țara noastră. Nu vă mai spun ce a urmat, pentru că se știe cât e ceasul la tov.
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
baltă. Toți 16 ne-am împărțit pe diferite sectoare și, cu toate eforturile noastre, încă nu am dat roade. Toți își dau seama că muncesc din greu dar nu pentru bunăstarea lor, ci pentru a întreține o clică ale cărei burți sunt prea sătule. Această clică este prea bine cunoscută la noi în țară, cât și în străinătate [clica sau, mai bine zis, cum este cunocută la noi în țară, sub denumirea de mafia ceaușistă]. 23 de milioane muncesc nu pentru
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]