6,191 matches
-
care Pribeagu credea că poate deveni nemaipomenit dacă îi păs- trează și titlul, Zaraza, care pe românește însă nu însemna nimic, ceea ce îl irita pe Cristi. În spaniolă, da, avea un sens. Era vorba despre un bou care trăgea la căruță. Își ducea cărăușul acasă. Zaraza însemna creton, iar boul avea pe spate o cârpă din acest material oriental, a cărui culoare se asemăna Zaraza 109 cu pielea lui. Astfel, cărăușul îl alinta în melodie, spunându-i boului Zaraza, vorbind despre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mari și Între diversele medii sociale (În ciuda nivelării Încercate de comunism). Satul este mult rămas În urmă față de oraș (chiar dacă nici orașele nu arată strălucit). Călătorul occidental descoperă cu surprindere cum oamenii Își scot Încă apa din puț sau folosesc căruțe trase de cai, pe drumuri nepavate, pline de praf sau de noroi. Dar și Între orașe ierarhia este sensibilă. Cine călătorește din București În provincie are șansa de a-și schimba — În bine! — părerea despre București; viața este totuși ceva
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
deliciul lui Caragiale? Mai mult chiar, la București se mai văd Încă, inclusiv În perioada interbelică, și țărani autentici, În portul lor specific, care vin aici să vândă și să cumpere, sau cu diverse alte treburi; și Încă mai circulă căruțe printre automobile și tramvaie! Pătura de sus era fără Îndoială de cultură franceză, ca și intelectualitatea (aceasta neînsemnând, exceptând cazurile extreme, că s-ar fi rupt cu totul de orice tradiție românească). Bucureșteanul cultivat sau snob citea literatură franceză, fiind
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
XIX-lea (facilitată de războaie și de deplasările de trupe). Cu deosebire a rămas În amintirea oamenilor „ciuma lui Caragea“ din 1813 (de la numele domnitorului fanariot care cârmuia atunci țara Românească), comparabilă prin proporții cu marea ciumă de la Londra din 1665. Căruțele cutreierau Bucureștiul și Încărcau de-a valma morți și muribunzi. Ar fi pierit atunci 25-30000 de oameni din populația de 80000 a Capitalei (o proporție chiar mai mare ca la Londra, În 1665). Ultima oară a lovit ciuma În 1829
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
coloanele peste care dăduserăm și noi). Dintre produsele pe care le vând și aici, pe faleză, cele mai populare sunt vodca și păpușile-matrioșka, mai ales cele cu imaginea lui Putin. Erau și niște țigani, „plantați” într-un decor adecvat -corturi, căruță, muzică, foc aprins. Păhăruțele de țuică fiartă, cu care-și îmbie mușteriii, au pictate pe ele aceeași figură a președintelui rus, semănând cu un iepure blond, insuflând voie bună supușilor. VASILE GÂRNEȚ: La 21.00 ne regăsim, toți scriitorii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
calea românească proprie, independentă de Europa civilizată, nu numai că sunt cultivatori de iluzii, dar sunt oameni periculoși, lipsiți de orice urmă de patriotism. Nici în cele mai negre coșmaruri să nu ne imaginăm România pusă să tragă la o căruță care s-a sfărâmat o dată. A doua oară s-ar putea să ne fie fatal. Interviu de VASILE GÂRNEȚ Chișinău-Brașov, iulie 2000 Chingiz Abdullayev (Azerbaidjan): „Romanul detectivistic, pe care îl profesez eu, este genul unei precizii aproape matematice, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Primarul șiit face parte din Amal și nu din Hezbollah. Da, izbucnește el, Hezbollahul a început ostilitățile, dar nu el a făptuit masacrul. Îmi arată, sub ploaia măruntă, noua amenajare a parcursului hristic: un drum în pantă ducând la o căruță ridicată chiar pe locul unde și el poate jura că așa a fost Isus a umplut șapte coșuri mari cu pâini și cu pește, cantitate suficientă pentru a hrăni patru mii de persoane. Cana Galileii unde Isus a făptuit marea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Hanul Ancuței: povești care în fapt sunt povestiri: Toată lumea știa cum se naște mârgărintarul... din rana cerului care cade în amurg în scoica deschisă... (...) Sălămandrele cristalul: ghiață comprimată. Petrea Isac povestește întâmplarea tragică cu țiganca când l-au dus cu căruța în pinteni la Eș. Un zodier Un fântânar Fermecătoarea sau solomonarul. Întâmplarea cu un boier vechi din preajma hanului Hoți de cai sau de drumul mare O dragoste a Ancuței de altădată și a celei de acum etc. Istoria cu Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, zburând ușurel la fața pământului; un huruit dulce și înnăbușit de turturea într-un desiș, în văi. În urmă pe Agapia, se adună nouri și tunetul murmură moale răsunând ca o căruță la poduri în depărtare; zăpușeala crește; într-o bae continuă urc și cobor, pe deasupra văilor, pe sub piscuri îmbrăcate în verdele veșmânt al brazilor. Într-un ochi de poiană zărim turnurile Varatecului; dar mai avem mult. Coborând prin albia pârăului, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lung și negru, se înmlădie după cutele pământului cu tremurătoare luciri metalice în soarele fierbinte. Doctorul răcnește la cei ce rămân șchiopătând în urmă, adaogă la răcnete o dialectică cazonă destul de înflorită cu metafore și comparații, apoi îi trimite la căruțele din urmă pe cei mai slabi, iar pe alții îi ușurează de ranițe și arme. Un bărbat tânăr, fără mustață, din Deleni, gemând cere parcă îndurarea noastră. Urcat în ambulanță nu-și contenește gemetele decât la protestările noastre, după aceia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din bielșug, Nicolau rostește două cuvinte după ce mănâncă și se culcă pe-o coastă. În umbra pădurii ne hodinim un timp, apoi pornim și mergem iar multă vreme. În sfârșit într-un târziu ieșind la drum mai omenesc, dăm de căruțele regimentare, care au rătăcit și ele pe drumurile și viroagele din dreapta trupei, le lăsăm în urmă, încredințați că nu mai avem mult și coborâm la Hârlău. "Mult mai avem? mult? întrebăm pe un trecător. Nu. Vreo doi chilometri..." Suntem, veseli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al cincilea: "Mult, mult până la Hârlău?" Al patrulea răspunde: "Tot mai este oleacă..." Al cincilea adaogă: Nu mai este așa de mult Cam cât? întreabă doctorul. Iaca la vre-un ceas jumătate zic amândoi, al patrulea ș-al cincilea. Cu căruța ori cu piciorul? întrebăm. Apoi tot una e, răspunde al patrulea, că nu-i așa departe..." Mulțămiți cu acest răspuns deslușit, mergem înainte, mergem, mergem, mergem, și doctorul dă desnădăjduit din cap: Mi se pare că ne depărtăm!" Eliseu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în sabie, privind spre tabără, spre nenumăratele corturi așezate regulat, în care stau grămădiți, ca sardelele-n cutii, peste șapte mii de soldați. Podișul întreg e plin de pânzele acestea de culoarea pulberii. Dintre ele necontenit izvorăsc soldați, cai și căruțe. Și sub coasta Viișoarei, aproape de locul de instrucție, gunoaele vărsate de regimentele de artilerie necontenit ard, ridicând spre cer și lăsând vântului fumuri dese și acre. La dreapta, la stânga, de partea cealaltă, spre Rediu, căruțele grele ale tunarilor, și trăsurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
necontenit izvorăsc soldați, cai și căruțe. Și sub coasta Viișoarei, aproape de locul de instrucție, gunoaele vărsate de regimentele de artilerie necontenit ard, ridicând spre cer și lăsând vântului fumuri dese și acre. La dreapta, la stânga, de partea cealaltă, spre Rediu, căruțele grele ale tunarilor, și trăsurile cu pânze ca niște paseri ușoare, se încrucișează în toate felurile eșind din tabără ori intrând. De la o vreme îmi întorc privirile, rămân cu ochii pironiți în necunoscut și pe la urechi îmi murmură vântul, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
n-ai adus mai puțin?... De abea se vede strugurele în dosul florilor de pe farfurie... Nici nu mai spăl bucățica de poamă, că din puțină ce este, mai scade..." La cafea: "Mie să-mi dai ceașcă cu dungă aurită..." În preajma căruțelor, caii mânâncă la conovăț, și unul bălan calcă lanțul. "Sai măi grăjdar, și dă de mâncare lui Bălan... Uite, măi, s-a pus să-și roadă lanțul... Când am pornit de la Fălticeni, ce gros era! ș-acu-i numai cât degetul ist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Maria... [MOLDOVA DE SUS ȘI BASARABIA] [Revoluția rusă] 30 Septemvrie. (1908) Toamnă lină (V) Toamnă lină și caldă; e așa de frumos și de pătrunzător de melancolic încât parcă o să murim cu toții... Miros de frunze uscate de nuc... Vuet de căruțe pe drum, în depărtare, când crește, când scade, când bubue adânc la poduri. Șipotul lui Brahuza. Socoteala unui zid de sprijin al drumului, de 15 m lungime, 3 înălțime, 1/2 m lățime, cu piatra scoasă de pe loc, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rasă de artiști, cântând, improvizând coruri și orchestre. BORCA ȘI BROȘTENI La Broșteni, seara la Cazino, niște nemți rău crescuți și obraznici, și un popă tânăr, răgușit, care joacă biliard. Drum cu un om de treabă, care mă duce cu căruța. Într-un loc și pe drum luându-ne de vorbă de hoți, îi vorbesc de haiduci care prădau numai pe cei avuți. "E adevărat, zice el, și eu în viața mea n-am făcut fapta asta, să iau de la cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Crișan-Bicaz, jud. Neamț (comunică) POVEȘTI LA HANUL ANCUȚEI* "...Toată lumea știe cum se naște mărgărintarul... din roua cerului care cade în amurg în scoica deschisă..." Sălămâzdrele cristalul: ghiață comprimată. Petrea Isac povestește întâmplarea tragică cu țiganca când l-au dus cu căruța în pinteni la Eș. Un zodier Un fântânar Fermecătoarea sau solomonarul Întâmplare cu un boer vechiu din preajma hanului Hoți de cai sau de drumul mare O dragoste a Ancuței de altădată și a celei de acum etc. Istoria cu Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rotunzi) mimà amenințările bandiților: Te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! Dă parale! zice că o amenințau astfel "boierii", însă cuvântul îl ia în serios. Pe când Pal, ungurean, vorbește cu ironie despre "boierii noștri" care s-au cerut în căruță ș-apoi, înainte de Podul-Iloaiei, i-au pradat, amenințându-i cu revolverele. Sfânta Duminică ziua scandalurilor. Au căzut niște oameni într-o hrubă de năsip, "și răcneau de-acolo ca de pe cea lume"... Tout passe. L'art robuste Seule a l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Omăt pe munți. Pământul de cultură lucrat tot în răzoare. Se vede că-i strâmtoare. Vaci și capre păscute pe marginea drumului. Trecem Prutul înainte de Sviatin și Nistrul după Kolomeia. Țăranii, după îmbrăcăminte, ca și Rutenii din Bucovina. La Sviatin căruțe cu oiștea goală pe deoparte. Gări mari în vechiul stil austriac ca la Pașcani. Case acoperite cu paie de săcară (Galiția!). În gară la Kolomeia flăcăi în strae albe și cu pălării cenușii. Vulturul polonez pe clădiri în gări, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
flăcăi în strae albe și cu pălării cenușii. Vulturul polonez pe clădiri în gări, în vârf de catarguri. După Kolomeia așezări sărace. Cai slabi cu coastele aparente. Oiștea goală pe deoparte!! Meri înfloriți. La încrucișeri cu șosele în fața rampei închise, căruțe și gospodari care-și țin caii de bot, domolindu-i. Pământul lucrat arat de curând are o coloare foarte plăcută, o nuanță de roș închis, ca floarea ulmului între dungile verzi gălbui de săcară și ovăs. Buchete de arbori, tufărișuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Panait Istrati. Câteva cuvinte ale plutașilor: sălcier: un fel de cârlig pe care pune plutașul tarhatul; corcie, târșoiu, un fel de aparat sanie, cu care se cară fânul din poieni; jneamăt, închisoare; șprangă, otgon de ancorat pluta. corlată așezată pe căruță, ca o podină, pe care stau zece, doisprezece oameni. Plutașul spune: buza și curu plutei. Mi-am adus aminte iar de romanul nemțesc, găsit în tranșee, la Mărăști. În acest cas, musicalitatea poesiei englese este ilusorie, pentru că o poesie, oricât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
C.F. parcele foarte frumoase de grâu și secară. Sate ca cele pe care le-am văzut în Ardeal cele ungurești și săsești. Câmpurile bine cultivate. Un țintirim într-o pădurice. Drum de țară plin de colb. Maci roșii în ogoare. Căruțe c-un cal la oiște. Dunărea mergând în sus dela Budapesta spre Bratislava, între dealuri cochete, cu păduri, plantații și vii. Se desface în brațe domoale, închizând ostroave cu lunci, unde pasc liniștite, vaci. Peisagiul nu-i deosebit de-al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alineat tăiat) De sf. Ștefan al anului 1475, îngrijorare în țară, în așteptarea primejdiei. Vodă își serbează onomastica. Obiceiuri de la Sărbătorile de iarnă. Ghiță Plotun Ștefan Meșter. Toader Hâncu. Iftodie Țurcan. Cai de jold = cai domnești, mămăligă de meiu fântâni căruțe mici de le poartă pe umeri la locuri grele. Când sună întâia oară un clopot la un schit. La miezul nopții, când amorțești o clipă glasul cucoșilor. Noaptea ești în primejdie, căci poate să sufle vântul cel tare. În crucile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
turnuri, un zid dublu și șanțuri adânci, făcută după moda veche, însă trainică. Mahalalele sunt mai mari decât orașul, iar casele toate sunt făcute de lemn. * I. François de Pavie povestește că de la Acherman a plecat prin Basarabia cu o căruță cu boi, din pricină că nu se găseau deloc cai. Locurile erau pustii, câmpii mari, erau pline însă cu multe animale mici și cornute care se vând pe preț de nimic. * I. François de Pavie face drumul de la Cetatea-Albă la Iași prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]