6,690 matches
-
mai ales Victor Hugo și poate chiar și Edmond Rostand. [...] Modelul creat în Vlaicu Vodă a fost apoi urmat de toată dramaturgia noastră istorică - a lui Delavrancea, Mihail Sorbul, N. Iorga, Mircea Dem. Rădulescu, Victor Eftimiu, A. de Herz etc. - centrată pe un identic conflict între Vodă și zavistnicii lui sfetnici. E. LOVINESCU SCRIERI: Le Cotillon, București, 1900; Vlaicu Vodă, București, 1902; ed. București, 1929; ed. îngr. I. Nistor și C. Ciuchindel, pref. C. Ciuchindel, București, 1988; ed. îngr. și pref.
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
relație cu undergroundul???) O altă miză, În fine, a cărții lui Ruffel este redeschiderea dialogului cultural cu America. „Deznodămîntul, scrie Ruffel, refuză obișnuitele discursuri ale sfîrșitului care Încearcă să definească și chiar să creeze contemporaneitatea În două versiuni: una euforică centrată pe prefixul post-, dezvoltată În lumea anglo-saxonă În mai multe forme (postmodernism, poststructuraloism, postcolonialism etc.); o versiune exorcizantă - conjuratrice - În același timp neliniștită și ușurată, al cărei teritoriu de elecție a fost Franța.” Pentru a preciza puțin comparația, aș spune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
metatexte denotative și conotative (ultimele fiind de fapt ceea ce se cheasmă Îndeobște mises en abymes), textul autoficțional, care are În centrul narațiunii ca și al discursului propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată asupra sieși, atît ca eu psihologic cît mai ales ca sursă discursivă, și asupra discursului care, atîta vreme cît se produce, Îi confirmă existența În act. Dacă autoficțiunea mizează pe o estetică a autenticității, aceasta se manifestă mai degrabă ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acest mândru îndemn: „Mută munții uriași din calea zărilor, - / de poți!” După Goga, C. este al doilea poet tribun reprezentativ provenind din Transilvania: mai vârtos, mai puțin atins de „jalea” contemporanului său. Plachetele Versuri (1925) și În robia lor (1926), centrate pe ideea de mesianism, într-o retorică expresionistă - în care eul exacerbat e comparabil cu vibrantul „noi” al lui Goga -, sunt în acest sens edificatoare. Alte câteva plachete - Mâine (1928), Printre oameni în mers (1933) și Minerii (1937) - probează că
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
trei înțelesuri ale spiritualității - „viață interioară”, „cultură”, „viață duhovnicească” - și schițând un istoric al manifestării lor în cultura română, Vulcănescu disocia în sfera înțelesului „cultură” patru varietăți principale, de la marxism (privilegiind spiritualitatea de clasă) și naționalism (exaltând etnicul) la spiritualismul centrat pe absolut; între ele enumeră și „umanismul neoclasic, care pune accentul pe om în genere”, iar ca exponenți numește - în acel moment - mai mulți redactori și semnatari în revistă: Dan Botta, Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Constantin Noica (alături de un Tudor
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
problemelor sociale. Iată, ilustrativ, doar câteva titluri: Veturia Manuilă, Pauperismul și criza familială într-un cartier mărginaș al Bucureștiului, Ștefan Popescu, Măturătorii Capitalei, Victor Tufescu, Un oraș în declin: Botoșanii etc. Este evident că toate cercetările de acest gen sunt centrate pe o problemă socială pivot pentru un sat, un cartier, o regiune, un oraș, un segment al populației etc. Școala sociologică gustiană avea o alcătuire multiaxială. Axul central al școlii a fost dat de studiile rurale, dar școala i-a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
o schimbare rapidă. Trăind în contexte sociale concrete, colectivitățile sunt vital interesate de descrierea în detaliu a stării lor și de identificarea direcțiilor de schimbare. Sociologia promovată de Școala sociologică gustiană, deși cu o componentă teoretică de vârf, s-a centrat pe cercetarea empirică a realității românești. O asemenea orientare empirică nu reprezintă o eroare metodologică, desemnată cu titlul infamant de „empirism”, ci răspunsul la o nevoie vitală a societății românești: să se cunoască pe sine. Această orientare s-a cristalizat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
românești în perioada comunistă. În primul rând, această orientare empirică a oferit sociologiei în renaștere șansa de a evita în mare măsură strangularea ei de către cadrele ideologiei marxist-leniniste. De la începutul relansării sale, în anii ’60-’70, sociologia românească s-a centrat pe cercetarea proceselor reale de industrializare și urbanizare, de integrare a țărănimii trecute forțat dintr-o agricultură colectivizată în industrie și în mediul urban, și pe cercetarea diferitelor procese sociale disruptive, ca, de exemplu, delincvența. Sociologia românească în acea perioadă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și explicativă, ci aceea de angajare în schimbarea socială. Ne putem întreba: nu cumva angajarea Școlii de la București în reformă contravine programului comunist de schimbare, influența sa fiind blocată? Răspunsul corect cred că este doar parțial. Programul comunist a fost centrat pe o abordare globală de introducere a unui model de organizare „de sus în jos”, promovat cu mijloace politice. Programul sociologiei românești, preluat de la Școala de la București, se caracteriza printr-o abordare „de jos în sus”, cu mijloace culturale de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
cercetărilor monografice de teren în satele românești. Sunt aduse argumente care atestă abilitățile gustiene de a înfăptui o sinteză creatoare, originală a unora dintre cele mai reputate contribuții europene - germane, franțuzești și românești. Este prezentat un exercițiu de sinteză gustian centrat pe analiza cauzalității sociologice, îndeosebi a legii paralelismului sociologic și a principiului interdisciplinarității. În „inventarul schematic” al sociologiei clasice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Raymond Boudon remarca trăsătura funciarmente „eteroclită” a disciplinei, care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
popoarelor respective, studiile etnologice putând înlocui cu succes testele de laborator care erau imposibil de aplicat marilor creații omenești. În același timp, D. Gusti a evaluat critic experiența lui Wundt, făcând două observații de mare finețe analitică: a) psihologia experimentală centrată pe viața sufletească a individului ar fi trebuit să servească drept fundament indispensabil cercetării vieții sociale. Dar la Wundt nu se face legătura între tratarea problematicii psihologiei popoarelor și rezultatele psihologiei experimentale; b) psihologia popoarelor descrisă de Wundt nu pleca
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
apreciat (Gusti 1934/1968, 300-302) acest „vast repertoriu de fapte descrise cu îngrijire”, dar s-a delimitat critic de „teoriile foarte discutabile” în lumina cărora au fost comentate datele empirice, de reducționismul metodei monografice practicat de Le Play, care se centra pe studiul bugetelor de încasări și cheltuieli ale familiilor de lucrători. În al treilea rând, elevul român al lui Durkheim și-a însușit regulile metodei sociologice durkheimiene, dar neîncorporându-le în „micul său tratat de observație (Gusti 1934/1968, 312-321
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
condensată a unui individ în care interesul nostru se orientează nu spre ceea ce este unic și idiosincrasic, ci pe urmărirea contextelor formative și a experiențelor împărtășite cu alții ce au urmat trasee formative, pedagogice, culturale, academice, politice asemănătoare. Studiul se centrează deci pe contextele sociale și culturale împărtășite de respectiva persoană cu cei ce au urmat o traiectorie politică sau intelectuală asemănătoare. Complementar, vor trebui explicate diferențele, momentele de alegere între alternative intelectuale și politico-culturale diferite. Narațiunea va pendula inevitabil între
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
națiunii. Există un aspect sumativ-pozitivist în această încercare științifică, sociologică de definire a națiunii. Profilul națiunii apare, după un îndelung travaliu teoretic, metodologic, după vaste anchete de teren, ca într-un puzzle - dar unul „organic” - format din mii de monografii, centrate pe mii de unități și voințe sociale ce converg în unitatea națională. Tendința aceasta sumativ-științifică a metodei monografice de determinare a națiunii a fost contrapusă de H.H. Stahl, de exemplu, competitorilor filosofici sau „ontologici” în legitimarea ideologică și disciplinară a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
să folosim conceptul de „săraci persistenți”, și nu cel de „săraci permanenți” deoarece mulți dintre indivizii incluși în această categorie nu au fost întotdeauna săraci înainte de anchetă, așa cum ar putea sugera conceptul lui Hulme. În acest sens, într-o carte centrată pe sărăcia extremă, Manuela Stănculescu afirmă: „Cel mai frecvent însă, istoriile individuale vorbesc despre traiectorii «normale» de viață - o școală, o slujbă, căsătorie și copii, mici probleme «ca în orice familie», obținerea unei locuințe, perioade mai bune sau mai rele
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de măsurare a sărăciei lunare, o parte importantă a indivizilor fluctuează deasupra și sub pragul de sărăcie. Doar 25% dintre indivizii săraci în oricare din cei trei ani sunt sub linie în toată această perioadă. Lucrarea argumentează că dacă ne centrăm pe perioade mai mari, pe de o parte, creștem încrederea în date și, pe de alta, schimbăm modalitatea în care le privim (în care înțelegem persoanele sărace și/sau excluse social). În cazul nostru am distins între săracii persistenți, persoane
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
variație în consum sau venit decât de obicei. Aceasta ar implica că abordarea «duratei» identifică mai multă mișcare în afara sau înăuntrul sărăciei decât există în realitate. Acest aspect este mai puțin grav pentru abordarea «componentei», unde identificarea componentei cronice se centrează pe media gospodăriei sau pe venitul permanent estimat, mai degrabă decât pe variațiile de la an la an” (McKay și Lawson, 2002, 5). Componenta alimentară a pragului de sărăcie este costul coșului alimentar preferat de indivizii din cea de-a doua
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
intervenție, „ancheta apreciativă abordează o perspectivă de cercetare care urmărește să descopere, să înțeleagă și să aducă inovații în procesele și ordinea organizaționale” (Cooperider și Withney, 2000, 146). Abandonarea „paradigmei deficienței” ne ajută să evităm consecințele negative și constrângerile abordării centrate pe problemă, care accentuează deficiențele identificate: „În mod tradițional, izolăm o problemă, o diagnosticăm și găsim o soluție, dar din nefericire un efect al acestei abordări este că amplificăm problemele și le menținem” (Cocs, 1998: 1). Centrarea pe problemă este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ceea ce este posibil, real, și mai puțin să cerceteze creativ posibilitățile” (Barett, 1995, 37). Operarea cu cadrele mentale specifice paradigmei rezolvării problemei conduce la conservarea acesteia. Unii autori iau în considerare aspectele etice ale centrării pe problemă, afirmând că „abordarea centrată pe problemă în managementul schimbării determină oamenii să se simtă demoralizați și disperați în legătură cu viitorul lor sau al organizației” (Whitney, 1998: 2). Și aceasta pentru că cercetarea problemei conține în sine generarea culpabilității, prin dorința de a stabili cauzele problemei; din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Socială, și Holt România, Iași: Lumen, 2, 203-208. Cojocaru, D. (2003b). Repere ale cercetării prin metoda studiului de caz, Revista de Cercetare și Intervenție Socială, Universitatea „Al.I.Cuza”, Holt România, Iași: Editura Lumen, 3, 339-344. Cojocaru, D. (2004). Cercetarea centrată pe acțiune. Argumente epistemologice și strategii metodologice, Revista de Cercetare și Intervenție Socială, Universitatea „Al.I.Cuza”, Holt România, Iași: Editura Lumen, 4, 509-515. Cojocaru, Șt. (2003). Proiectarea socială ca metodă de introducere a inovației sociale, Revista de Cercetare și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
emerit la Catedra de sociologie a acestei universități, profesor la Stanford, Richard W. Scott debutează cu preocupări în domeniul organizațional, publicând în 1962 un prim studiu important în colaborare cu Peter M. Blau, „Formal Organizations”. Deși orientarea inițială s-a centrat pe studiul eficienței organizaționale, autorul, privind retrospectiv, se autocaracterizează ca fiind de la început un instituționalist. Cu toate acestea, o primă elaborare explicită a unei perspective instituționale a apărut în urma colaborării cu John Meyer, față de care se pronunță profund îndatorat. Volumul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
unii generoși, iar alții egoiști și avari. Până și religia împărțea oamenii în buni și răi, după păcatele pe care le săvârșeau, astfel că drumul după moarte era spre Rai sau Iad, eventual în Purgatoriu. Obiectivul lucrării de față e centrat pe tulburarea de personalitate în perspectiv psihopatologică a psihiatriei și sănătății mintale. Această problemă se cere plasată în contextul său care, în mod tradițional, e preocuparea față de persoana umană. Nici această trimitere nu e însă una simplă. Recent, Glas (2006Ă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
exigențele supraeului și de adaptare la realitate. La Jung, eul e corelat conștiinței, dar cuprinde, de asemenea, doar o parte a psihismului personalității, a cărui factor integrator e sinele (selfă. Psihanaliza de mai târziu a dezvoltat un întreg curent psihologic centrat pe tema eului - ego-psihologia -, care, la rândul ei, a permis dezvoltarea teoriei atașamentului și a psihologiei interpersonale. Eul este și pronume personal: eu, tu, el definesc trei ipostaze ale persoanei în cadrul limbajului. Există trei ipostaze antropologice pe care le comentează
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
grecești, preocupată de ideea de proporție și armonie, în contrapondere cu tendința spre exces (hybrisă tipică spiritului grec. Și tipologia hipocrato-galenică subliniază un număr finit de tipuri: patru. Desigur, aceasta era în concordanță cu semnificația mai generală a cifrei 4, centrată de cele patru elemente, pe perfecțiunea cifrei 4 susținută de Pitagora etc. 1.5. Virtuțile lui Aristotel și caracterele lui Teofrast Grecii antici au adus o contribuție importantă în domeniul caracteriologiei, odată cu dezvoltarea de către Aristotel (1988Ă a teoriei virtuților în cadrul
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
neprezent. În plus, subiectul însuși povestește altora și sieși - deci tuturor celor trei instanțe ale persoanei - date despre sine, despre istoria vieții lui. Pe această bază - și nu doar prin înregistrarea directă a unor comportamente observabile - e posibilă o caracterizare, centrată pe virtuți sau trăsături sau, altfel spus, definirea unui caracter prin virtuți și trăsături constante. În Europa de după Renaștere s-a dezvoltat cultura portretelor pictate și a romanelor. Don Quijote e un personaj în carne și oase ce ajunge să aibă
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]