6,220 matches
-
delincvenților sexuali. Mereu are de făcut muncă În folosul comunității la Direcția Parcuri. Împunse harta, mâzgălind cercul albastru pe care Îl făcuse În jurul Seaton Park. De-acolo știa că toaletele alea nu mai aveau să fie folosite până la primăvară. Watson clătină din cap. — Îmi pare rău, domnule, dar Strichen a fost săltat fiindcă se masturba Într-un vestiar de femei, nu pentru că avea treabă cu băiețeii. Insch fu de acord, dar Logan n-avea de gând să se lase așa ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zăpada, dispărând În spatele șirului de terase. Insch Își privi sergentul cu o tentă apreciativă. — O să fii-n stare de asta? Îl Întrebă el pe Logan. — Domnule? — Dacă se-ngroașă gluma: ești În stare? N-am chef să cazi lat. Logan clătină din cap, simțind cum vârfurile urechilor Îi iau foc În vântul aspru. — Nu vă faceți griji pentru mine, domnule, Îi zise, iar răsuflarea Îi fu purtată de vânt Înainte să poată face un nor de abur. Mă ascund după dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
al gurii răsucite și subțiri. — V-am zis: nu-i aici. Veniți mai Încolo. Insch nu putu să Înghită și așa ceva. Îndreptându-se de spate, Își puse pe ușă toată greutatea sa considerabilă și-mpinse. Femeia de cealaltă parte se clătină, dându-se Înapoi, iar el păși peste prag În holul mic. — Nu puteți intra aici fără mandat! Am drepturi! Insch scutură din cap și trecu pe lângă ea, printr-o bucătărie mică, și deschise ușa din spate. Watson și Rennie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
O porni Înapoi spre sufrageria ponosită. Nu-s paznicul lui! Inspectorul făcu un pas Înainte, cu fața roșie și venele umflate pe față și pe gât. Bătrâna tresări. Vocea lui Logan rupse tensiunea. — Când l-ați văzut ultima dată? Ea clătină din cap. — De dimineață. S-a dus să-și facă nenorocita aia de muncă-n folosul comunității. Ticălosul ăla mic face mereu muncă-n folosul comunității. Pervers mic și murdar. Nu e-n stare să-și ia și el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui pe la Consiliu. Și chiar dacă e așa prost Încât să se-ntoarcă acasă, mă-ndoiesc că o să-i facă probleme lui Watson. Strichen n-are nici o mențiune referitoare la violență, la violență reală. — L-a pocnit pe Sandy Șarpele! Insch clătină aprobator din cap și zâmbi fericit. — Mda, măcar a făcut și el ceva bun În viață. În orice caz, am destul pe cap pentru care să-mi fac griji. Spre Peștera Liliacului! Cu o mână grăsuță, indică direcția sediului general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sănătate mentală“. Nu părea să se fi prins că nu fusese de nici un folos pentru identificarea lui Strichen. Și-aici am ajuns până acum, spuse Insch când ajunse la capăt, gesticulând specific și indicând spre interiorul camerei de anchetă. Inspectorul clătină aprobator din cap. — Mie mi se pare că nu prea ai nevoie de ajutor din partea noastră, spuse el, iar cuvintele sunară stins și grav, ușor punctate de un accent de Southern Fife. Știi cine e omul, ai trimis echipele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru a-l vedea pe Insch la ușa mici sale camere de anchetă. În camera principală erau prea mulți psihologi clinici pentru gusturile lui Logan, iar pacea și liniștea Îl ajutaseră să organizeze echipele de căutare. — Căutarea Începe imediat. Insch clătină din cap și Îi dădu lui Logan o cană ciobită, plină cu cafea tare. — Nu prea pari Încrezător, Îi spuse, instalându-se pe marginea biroului lui Logan și examinând lista de posibile locuri de Întâlnire Logan admise că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la o parte telefonul și se târî Încă o dată Înainte, apucând dispozitivul de mână ca să formeze din nou 999. Lovitura, când veni, fu delicată și udă. Își luă ochii de pe telefon și privi În camera de zi. Doamna Strichen se clătina Înspre canapea, cu fața la fel de albă ca zăpada de afară. În spatele ei stătea Martin, cu fierul de călat În mână, cu o expresie ciudat de calmă și senină. Mama lui se poticni, apucându-se de pernele prea pline ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Cum se simte? Întrebă el, pășind pe deasupra corpului Întins și deschizând ușa din spate, permițând astfel unui zid de aer rece să se prăbușească În Încăpere. — A Încasat o lovitură urâtă În ceafă. Respiră, dar n-arată prea bine. Logan clătină din cap. — Rămâi cu el. Întinse degetul către ultimul agent. — Tu, vino cu mine! În grădina din spate, zăpada le ajungea până la genunchi. Se adunase În dreptul pereților clădirii, urcând până aproape de ferestre, dar se distingea lesne o cărare ce ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
urce, cu zăpada ajungându-i până la genunchi. Apoi ajunse În vârf, cu inima În gât și cu mațele strânse. Pământul dispăruse! Stătea pe marginea râpei, bătând din mâini ca să-și țină echilibrul, cu un picior atârnând În aer. Logan se clătină Înapoi pe pământ sigur, apoi se mișcă Încet Înainte pâna ajunse din nou pe marginea stâncii. Era pe una dintre cariere. Trei sferturi de cerc larg, format din pereți lucioși, cu un lac Întunecat la fund. Zăpada care cădea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o ușurință dată de exercițiu, făcu noduri duble la ambele capete, strângându-le bine. Puse un nod În palma mâinii stângi, trecând cablul de două ori prin pumnul său strâns. Făcu la fel și pentru dreapta, Întinzându-l bine și clătină din cap pentru treaba bine-făcută. O privi cu ochi triști pe agenta Watson, care se zbătea cu legăturile. — După asta, o să fie bine, Îi zise. Trebuie doar să... Roși. Știi tu... Să-mi dau drumul. După aia o să fie OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încercă să sfâșie o bucată de carne. Ea urlă În spatele călușului, iar Martin o mușcă din nou, Încă lovind și zgâriind. Un pumn o lovi În rinichi, și Jackie Își pierdu puterile. Martin scăpă În câteva clipe din strânsoarea picioarelor, clătinându-se cu spatele, oprindu-se doar când se lovi de colțul cel mai Îndepărtat al cabanei. Sângele Îi picura de pe bărbie, cu mâinile Își masa gâtul, luptându-se să poată respira. — Ești... ești exact ca restul! urlă el, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
străpunse urechile. Neinteresat de o luptă corectă, Logan atacă drept la vintre: lovi cu pumnii poala lui Martin Strichen. Bărbatul cu oase masive icni și se trase-napoi, apucându-și cu o mână organele genitale, În timp ce fața Îi deveni cenușie. Clătinându-se, vomită pe el. Logan nu așteptă să se oprească, ci apucă de părul de pe ceafa lui Strichen și-l poni de peretele de beton. Capul lui Martin se izbi cu un zgomot sec, iar impactul fu sufient de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apucă de părul de pe ceafa lui Strichen și-l poni de peretele de beton. Capul lui Martin se izbi cu un zgomot sec, iar impactul fu sufient de puternic Încât să sară din cuiul lui calendarul mucegăit cu fetișcane. Se clătină cu spatele, cu sângele țâșnindu-i din față, iar Logan Îi prinse brațul, răsucindu-i-l la spate. Un cot uriaș și osos ieși În afară, nimerindu-l pe Logan exact sub coaste, trimițându-i durerea să-i sfâșie stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de pe față. Apoi, dintr-o mișcare, Îl apucă pe Jamie McCreath cu o mână de partea din față a costumului său pentru zăpadă, valiza cu cealaltă și fugi afară În zăpadă. Logan se trase În genunchi. Rămase acolo o clipă, clătinându-se, Încercând să-și țină mațele să nu-i cadă. În cele din urmă, reuși să se ridice-n picioare și s-o ia spre ușă. Se opri În prag. În nici un caz nu putea s-o lase așa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru dezmățul din seara trecută, dar trebuie că fusese uriașă. După beri, alte beri, vodka și red bull, toată lumea trecuse la shoturi de tequila. Barul ar fi trebuit, teoretic, să Închidă cu trei ore Înainte ca ultimul petrecăreț să se clatine afară, În zăpadă. Dar cine venea să ceară socoteală barului pentru Încălcarea licenței pentru vânzarea de alcool? Trei sferturi dintre polițiștii din Aberdeen erau Înăuntru, urlând după mai multă lămâie și sare. Logan se strâmbase de durere tot drumul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a-și face loc: lumina acolo, departe, nu mai era nimeni, nici un glas. Reuși să pătrundă în atrium și pumnalul lui Julius Lupus intră orizontal, trădător - nu ca în luptă dreaptă, ci ca în încăierări - în pântece, iar el se clătină și simți îndată focul... Iar din spate, Chereas - Chereas, cu care glumea în fiecare zi - îl lovi din nou, foarte puternic, pentru că genunchii i se înmuiară, iar el, Gajus Caesar, al treilea Împărat al Romei, căzu în genunchi și, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
glasul mamei sale: „Șaptesprezece ani... Se așeză dintr-odată lângă ofițer; era atât de speriat, încât genunchii îi tremurau. Șopti: — Am văzut-o pe mama plângând... Se agăță de brațul lui Silius și îl rugă: Să nu spui nimănui. Tribunul clătină furios din cap. — Mama ta, Agrippina, are multe motive să plângă. Știi că avea trei frați? Micuțul sări în picioare. Nu-i adevărat, nu mi-a zis niciodată, nu are pe nimeni... Ai spus că avea... Cum adică, avea? Maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu numele acesta. Cuvintele și zâmbetul erau umilitoare. Germanicus îl întrerupse: — Cine este zeul tău? — Cât despre divinitate, numele ei sunt multe. Uite: sunt scrise pe piatra asta de șapte mii de ori. Și, dinaintea inexplicabilei imensități a acelui număr, clătină din cap. — Grecii întreabă care sunt numele orașelor și ale zeilor străini, apoi le scriu greșit în multele lor cărți. Orașul nostru sacru se numește Hait-Qa-Ptah, ceea ce înseamnă „Palatul Spiritului“; grecii au înțeles Ae-gy-ptus și, pe deasupra, au scris că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
învinse, iar un rit arhaic, apărut în timpul luptelor grele ce se dăduseră la porțile ei, evocatio, trebuia să le convingă, prin ofrande și sacrificii bogate, să-i părăsească pe protejații lor nenorociți și să se alăture puternicei armate romane. Sacerdotul clătină din cap: — Asta e o gândire de copii. Dar nu știa că acea invenție le aparținea luptătorilor abili și cinici și urmărea să-i îmbărbăteze pe supușii speriați de misterioșii zei străini. Secole de-a rândul, cuceritorii de diferite credințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de mânie și lovind cu picioarele în pieptul puternic al ofițerului. Acesta îl încredințase mamei sale, care râsese. Iar printre soldați se răspândise legenda copilului care se juca cu tigrul. Însă tigrul cel mare rămăsese acolo, în cușca lui minusculă, clătinându-se umilit pe labele slăbite, cu ochii lui aurii privindu-l țintă. I-au spus că a doua zi aveau să-l ducă la jocurile din amphiteatrum. Palatele de pe apă Se apropiau, străbătând canalele labirintice ale deltei, de divina Alexandria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost devastat, spuse preotul, romanii au celebrat rituri magice, au adunat laolaltă mobilele, le-au dat foc, iar deasupra rămășițelor au presărat sare. Dar un oraculum a visat că, într-o noapte de iarnă, un cutremur va face să se clatine stâncile aflate sub oraș; oamenii vor fugi strigând, un val înalt cât terasa Pharos-ului va veni făcând un zgomot puternic cât o sută de tunete, va acoperi portul de răsărit, va lovi insula Antirrhodos, și Timonium-ul, și palatele, și portul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimic durerile astea înainte de vreme, copile. Gajus se ridică la rându-i și-i spuse: Îți mulțumesc că ai vorbit despre asta. Mama lui îl privea. O întrebă: — Cum te-ai putut gândi că nu era bine să știu? Ea clătină din cap. Gajus îi spuse: — Din toate astea e limpede că, după atâtea crime, împotriva lui Tiberius și a adepților lui am rămas numai noi. Și n-or să ne ierte. Ea tăcea. Băiatul se uită la ea lung, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
patricieni credincioși lui, în vârstă cu cel puțin douăzeci de ani mai mult decât ele. Gajus fu cuprins mai întâi de neliniște, apoi de o furie neputincioasă. — Așa sângele lui Germanicus va fi îndoit cu cel al dușmanilor lui! Antonia clătină din cap. Chipul ei era acum minunat de liniștit, cu pielea fină, deschisă la culoare, întinsă pe pomeți, cu sprâncenele arcuite pe fruntea netedă. Părea că nu a suferit niciodată. Două verigi elegante, din aur și perle, îi acopereau ridurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scena aceea plină de cruzime fusese regizată, pentru a scoate la iveală trăirile lui tainice. Într-o clipă, redeveni lucid și stăpân pe sine. Puse cartea jos, privi marea cu aerul că meditează la noutatea pe care o aflase, apoi clătină din cap, ca și cum acea întrerupere l-ar fi deranjat, și luă cartea în mână. Își trecu degetul pe deasupra rândurilor, de parcă n-ar mai fi știut unde rămăsese. Își opri degetul într-un punct, se prefăcu că începe să citească. Informatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]