5,610 matches
-
a mutat, s-a strâns într-un singur loc: mă doare capul, mă doare atât de tare încât sunt convins că o să-mi plesnească. Într-un târziu adorm totuși, dar dorm puțin, chinuit, întrerupt, agitat, bântuit de tot soiul de coșmaruri pe care nu le țin minte. Când se crapă de ziuă, nu mai rezist și strig cu voce stinsă: Mamă, mi-e rău, mi-e foarte rău. Speriată, mama vine alergând înspre patul meu. Și, alături de ea, mă înconjoară tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
diferită, de natură, probabil, imaterială, este iluminat, arată cam așa cum arată abajurul de sticlă al unei veioze când este becul aprins: atunci abajurul pare din aur topit sau din lumină. Cert este că după aceste vise, de fapt, după aceste coșmaruri, starea de rău despre care pomeneam se manifestă și prin alte simptome: greață, senzația de inconsistență, de leșin, dureri generale și un fenomen mai special pe care-l suportă „corpul“ meu - pe la margini, el începe să-și piardă luminozitatea, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de fapt anchetatorii îi pregătesc ceva groaznic la care el n-o să reziste. La propriu, a început să-și plângă de milă: încerca să-și oprească lacrimile și nu izbutea. Dorea să scape de acolo, să se termine odată tot coșmarul, el n-avea legătură nici cu politica, nici cu lupta de rezistență, el era poet, el voia să se întoarcă la masa lui de scris, avea certitudinea că în mintea lui stau ațipite și așteaptă să fie scoase la lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de înțelept: -Asta e, se dovedește că nici Lazarus, care le știe pe toate, nu le știe, mai greșește și el, dacă ți-a zis că o să fii imperturbabil, ferit de emoții pământene și nu ești. Oricum, cu fiecare vis, coșmar, mi-e din ce în ce mai limpede: nu pot să rămân indiferent la ce se întâmplă pe pământ, cu ai mei și cu toți locuitorii orășelului Serenite. Sunt hotărât să întreprind ceva, mă simt vinovat să văd atâta suferință și să stau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
În zadar. Și când ajunsese o umbră, mama îl întâmpina cu aceeași privire în care sclipea neînduplecată o lamă de cuțit. Tovarășul Cameniță ajunsese să se îmbolnăvească de această femeie, cu tăcerea ei blestemată: îl obseda, o visa noaptea, avea coșmaruri. Evident, trebuia să găsească o soluție, nu mai rezista la această presiune. Furios, într-o noapte, când s-a trezit din somn speriat, ud de o nădușeală rece ca gheața, fiindcă o visase iarăși pe femeia de neînvins, și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ca un locuitor al cerului, ce sunt sau sunt pe cale să fiu. Caut cu tot dinadinsul prilej de harță cu Lazarus și-l găsesc: -Fie cum spui, am să trăiesc mai departe cu aceste vise care sunt, de fapt, doar coșmaruri, dar atunci de ce nu visez tot, de ce visez selectiv? Îngerul are un aer sincer surprins: -Ce vrei să zici? -Vreau să zic, într-adevăr, ceva anume: eu și Truman am pus la cale un mod de a-i avertiza pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vină, ele îmi fac rău. Am ajuns să-mi fie teamă să mai adorm, să refuz să închid ochii: tot ce visez că se petrece pe pământ, și acum m-am convins că asta se petrece, nu reprezintă vise, ci coșmaruri. Asist la chinul, la moartea alor mei și eu sunt total neputincios, nu sunt în stare să împiedic răul, nu sunt în stare să le dau nici o mână de ajutor. Ce fel de lume e asta și cum o suportă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
eroului pozitiv și aveam tedința să intervenim în poveste. Într-un fel, așa se petrec lucrurile și cu visele acestea ale mele despre Serenite, nu agreez deloc ceea ce visez. De fapt, nici nu e potrivit să le numesc vise, ci coșmaruri, un coșmar cu nenumărate secvențe, dilatat peste măsură. Îmi vine să țip, să fluier, să mă împotrivesc, să intervin în curgerea nebunească a acțiunii, ca odinioară, în sala de cinema, tot ce am văzut în aceste vise mă nemulțumește, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și aveam tedința să intervenim în poveste. Într-un fel, așa se petrec lucrurile și cu visele acestea ale mele despre Serenite, nu agreez deloc ceea ce visez. De fapt, nici nu e potrivit să le numesc vise, ci coșmaruri, un coșmar cu nenumărate secvențe, dilatat peste măsură. Îmi vine să țip, să fluier, să mă împotrivesc, să intervin în curgerea nebunească a acțiunii, ca odinioară, în sala de cinema, tot ce am văzut în aceste vise mă nemulțumește, mă umple de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
trei zile am numărat picăturile din mai multe fiole cu perfuzii de câte jumătate de litru fiecare. Dacă dorește careva să știe câte picături sunt, în medie, într-o fiolă de soluție perfuzabilă, poate să mă sune. Ca într-un coșmar de care credeam c-am scăpat definitiv, mi-am amintit cum mă grăbeam eu cândva la Galați, ca să ajung la ora nouă fix și apoi să zac până la ora șaptesprezece într-un birou unde nu aveam de lucru cu lunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
când era beat, plângea că nimeni nu pricepea ce cântă. Toți credeau că e ceva de prin Teleorman“. Visul de o mie de ani Chiar din seara în care a luat prima pastilă roz, Vasile B. n-a mai avut coșmaruri, ci numai vise plăcute. Visul a început tot ca un coșmar, doar că, în timp ce-și făcea panicat bagajul pentru trenul acela pe care nu-l prindea niciodată, în odaie a intrat un înger care i-a spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
credeau că e ceva de prin Teleorman“. Visul de o mie de ani Chiar din seara în care a luat prima pastilă roz, Vasile B. n-a mai avut coșmaruri, ci numai vise plăcute. Visul a început tot ca un coșmar, doar că, în timp ce-și făcea panicat bagajul pentru trenul acela pe care nu-l prindea niciodată, în odaie a intrat un înger care i-a spus că nu e cazul să se mai grăbească, deoarece avea să trăiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-l lansase, în urmă cu câteva decenii, pe americanul mort în plină glorie pe platou. M-am uitat și mai insistent la omul meu, care sforăia și habar n-avea cât putuse să mă intrige fața lui. Noaptea am avut coșmaruri, în sensul că mă întâlneam cu mai multe sosii, iar dimineața m-am dus la un psihiatru, care mi-a dat un pumn de pastile ca să uit, în trei luni de tratament, tot ce nu aveam chef să-mi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
1949 Eu, Vally, Atti și întreaga Gens Gigliana la un festival de lupte greco-romane... 31 octombrie 1949 Plimbare de toamnă pe o vreme când natura e pe moarte... Noutăți cu privire la o schimbare în rău a situației: proces. Noapte tulburată de coșmaruri. 3 noiembrie 1949 Rendez-vous cu Atti și cu Vally. Ne-am dus la cafeneaua de la Ambasador. Atti, al cărui frate e bolnav, a plecat la ora zece. Discuție lungă cu Vally, care, fără a fi definitivă, nu întârzie a ne
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
această grandilocvență care este o minciună... și lipsa acestei grandilocvențe, care ar fi o minciună... Nici un colțișor cât de mic pe care să te poți rezema cu sigu ranța că e al tău și că e adevărat... O zi de coșmar kafkian. Toți aprozii sunt fonfi fatalmente! Viața și a spus Viața: — Lăsați oamenii să vină la mine, să se joace! Să se iubească, să se urască pe săturate, ca să poată muri în pace... Lăsați oamenii să soarbă tot vinul Bucuriei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă temeam de un singur lucru: mi-era frică de miros! Îmi era teamă că, depășind un anumit grad de intensitate, chiar împotriva voinței mele, nu voi rezista pur și simplu din punct de vedere fizic, biologic. Noaptea am avut coșmaruri. Se făcea că pe aleile cimitirului Bellu manipulam corpul acela lung, împachetat în cearșaful albas tru și, conform datoriei pe care mi-o asumasem, îl tăiam felii felii cu un cuțit imens, ca pe un salam... A doua zi, bineînțeles
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
urmează se constituie într-un avertisment adresat nepoților mei: Ileana, Matei și Victor, asupra celei mai abjecte creaturi de pe planeta noastră: OMUL. "Omul e făcut pentru cercetarea cauzelor prime și finale." (Claude Bernard) "Lumea trebuie să se trezească din lungul coșmar al credinței religioase." (Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel) "E tragic și înduioșător să vezi ceea ce oamenii, bieții oameni, au născocit ca să-și salveze nădejdea." (Apud E. Aegerter) "Dară însă și eu am crescut în câmpia Bărăganului! Et in Arcadia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
curse regulate. Motivul a fost un telefon primit de la un "frate al nostru", care îi anunța despre imposibilitatea intrării în Confederație. Afară ploua torențial, șoferul a trebuit să oprească autocarul de urgență pe banda de serviciu a autostrăzii. Un adevărat coșmar, în orice moment puteam fi percutați din spate de un camion de mare tonaj. După ce lucrurile s-au mai calmat, o țigancă, cea mai bătrână din grup, a început să blesteme. O jumătate de oră au durat blestemele. "Să vă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și pe pieptul unui asemenea individ. K-Maro mărturisește într-un final, printre sughițiri și mârâieli, că el nu este un bun francez, deoarece nu poate suporta zgomotul făcut de petarde și artificii pe 14 iulie. Este traumatizat pe vecie de coșmarul pe care l-a trăit în Liban la vârsta de doi ani, războiul civil etc. Iar acum v-ați revenit ?, îl întreabă cu un ton gângurit-învăluitor una dintre prezentatoare, posesoare norocoasă a dalbi porumbei erotici care se ițeau din despicătura
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de biblioteci de aici. Fără folos, fără recoltă. 9 iunie 2005 Visez colorat, de la negru la violet. Visez cărtărescian, dacă îmi este permisă această expresie, dar nu am transcris niciodată visele mele. De data aceasta fac o excepție. Este un coșmar groaznic, fascinant prin poezia lui macabră. Poate că, dacă scriu despre el, îl uit mai ușor... Mă găseam într-un lift transparent, suspendat deasupra oceanului, plasat pe laterala unei clădiri cu multe etaje, asemănătoare cu cele din Dubai. Pielea palmelor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de sub jugul fascist - parcă asta era formula, nu? - , s-au dat la Roman, un orășel din apropierea graniței, lupte de stradă între garnizoana de nemți care ocupase orașul și rușii intrați să-l elibereze. Am petrecut întreaga zi - o zi de coșmar - ascunși într-o pivniță adâncă, în care se refugiaseră mai mulți vecini din cartier. Tot timpul se au zeau tunurile bubuind la marginea orașului și îm pușcăturile de pe stradă. Stăteam cu toții cu inima cât un purice, înspăi mântați că nemții
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
fraze doriți reputația servi ciului de Cadre, străbunicul inclement și ideologizat al departamentului de Resurse Umane de astăzi. A.R. Iar facem un salt îndărăt, în comunism. Mă ia cu amețeală. În fine. Pentru mine, serviciul de Cadre era un coșmar, deși reprezenta doar o fațetă minoră a dictaturii. Eram mereu chemată la Cadre ca să-mi fac completări la autobiografie (astăzi se numește CV, pe vremea aceea se numea autobiografie), de parcă ar fi putut avea loc cine știe ce răsturnări în trecutul meu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu sârg pereții în bibliotecă și dormitor până nimerește două găuri în horn și trage o mândrețe de burlane cotite, negre și lucioase prin casă. Așa ni se mai încălzesc sufletele și picioarele, mai ales seara. Nu mai e nici un coșmar să stau cu Oana și să facem lecțiile în frig, fiindcă totul arată ca în copilăria mea: focul duduie, lemnele trosnesc, cojile de mere miros frumos. Dar de unde atâta carburant? Din cauză că avem calorifere, ne putem șterge pe bot de repartiție
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sora mea, prietenii și mătușa ar fi putut să se numere printre victime, neputința de a intra în legătură cu cei de-acasă, primele imagini televizate ale „revoluției“, „teroriștii“, grozăviile despre care relata presa internațională, farsa procesului, executarea soților Ceaușescu, imaginile de coșmar din căminele de copii abandonați și handicapați, stabilimente ce semănau cu barăcile unor lagăre de exterminare ce stârneau în Germania un val de oroare se contopeau într-un amestec de hybris și catharsis, luând proporții emoționale copleșitoare în preajma Sărbătorilor Crăciunului
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se părea normal să-i fie interzise locurile sfinte și cele publice în egală măsură. Îmi povestea toate acestea cu mâinile încrucișate în poală, așezată pe un colț de scaun. O fixam intens cu privirea, încercând să pătrund mecanismul acelui coșmar fiziologic. Devenind „impură“ la rândul meu, am început să desenez într-un caiet cu foi dictando ceea ce mi se întâmplase. Nu aveam prea mult talent, dar reușisem să schițez o fată dezbrăcată. Dintre picioare îi curgeau picături violete - nu aveam
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]