9,252 matches
-
veneau în fiecare săptămână și eu nu aveam voie să mă uit la ei decât de la fereastră sau din pragul ușii. Mama se temea de purici. Dar mie tare mi-ar fi plăcut să mă duc la copii; purtau haine colorate și se-nghionteau unul în altul. Dar așa ceva nu era cuviincios. Noi eram altfel decât ei, trebuia - cum ne învăța tata - să păstrăm distanța. Nu mergea să te consideri egal cu cei care nu aparțineau aceleiași pături sociale cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fructul de mango îți dădea, în cel mai englezesc sens al cuvântului, sentimentul că ești un gentleman: felul convențional - conform căruia stăteai mai drept la masă decât acasă - se condimenta printr-un curry ce-ți aducea brusc gustul oriental al coloratelor piețe îndepărtate, de care mai beneficiam în ciuda tuturor pierderilor - după cum se putea vedea și în farfurii - în plan economic. Și domnul Saner vorbea cu tata despre mașinile de etichetat și despre macarale, fiind de părere că americanii făcuseră o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unde fusesem, pentru că părinții se învățaseră de mult că „din cauza săpatului“ veneam uneori târziu. Am luat singur cina la masa din sufragerie, în timp ce tata citea ziarul de seară în camera de zi și lumina lampadarului strălucea. Revista avea o copertă colorată, paginile se simțeau netede la pipăit și am dat foile să găsesc locul unde se vorbea de Armin și de mine pe o pagină întreagă. Am privit plin de curiozitate fotografiile, păreau atât de adevărate și de naturale, de parcă erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a naturii care, într-o simplă privire aruncată la întâmplare, putea deveni atât de puternică, încât opri. Coborî, își luă aparatul de pe scaunul din spate și încercă să imortalizeze momentul în fotografie. Cutiuțele lui cu diapozitive se umpleau cu poze colorate în care se putea vedea soarele și luciul unor petale, tremurul încremenit al buruienilor, frunza într-un joc de lumini și umbre, o geometrie a miriștilor, liziere de pădure năvălind în aparat, o coastă calcaroasă făcându-și loc printre fagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în așa fel, încât scotea în evidență calitatea remarcabilă, și „doamnele“ se duseseră în plimbare până la pensiune ca să se schimbe pentru masa de prânz. Noi, copiii, căscam gura prin fața standurilor care se îmbulzeau în stradă ca niște nori de marfă colorată, ne ademeneau la căruciorul de înghețată să ascultăm cele mai noi șlagăre și semnul de pe sarcofag - arcul de deasupra ochiului care se pierdea în pleoapa de jos într-o linie paralelă - îl găsisem pe chipul unei fete din Florența. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui Mark numai prin simplul fapt că vorbeam cu ei. Unul dintre bărbați îmi adusese cadou o cutie de carton. Când am deschis-o, am găsit o bucată de vată în care erau înfipte câteva pietre prețioase confecționate din celofan colorat. Nu am știut ce să aduc la o petrecere origami, așa că am crezut că va fi ceva diferit. Îl chema Cesar. Avea ochi ciudați. —Cesar, sunt minunate. Cu asta te ocupi? Nu, sunt consultant IT. — Dar n-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
murmurat eu în oglindă a doua zi dimineață în timp ce mă căzneam să îndepărtez cu dalta rămășițele machiajului din ziua precedentă. Mă speriasem văzându-mă în oglindă. Semănam cu un cadavru ieșit din mormânt, cu fața coșcovindu-se în înfricoșătoare pete colorate. Niciodată nu mă machiasem suficient de mult încât să fiu nevoită să mă demachiez la culcare și eram recunoscătoare că mi se revelase necesitatea acestui lucru chiar înainte de a avea prima aventură cu un bărbat. În timp ce-mi curățam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un public mai în vârstă și totul e un pic mai civilizat. Am intrat direct în decorul pentru Saturday Night Fever 1. Locul era cavernos și întunecat, în afară de ocazionalele luciri ale stroboscopului, niște globuri din bucăți de oglindă și spoturi colorate țipător îndreptate asupra ringului de dans. Abba încercau optimiști să mă convingă că eu eram acea Regină a Dansului, tânără și dulcică, la numai 17 ani. —Trebuie să beau ceva, am mormăit eu. Maria mă duse până la bar și ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a primit nemulțumită și numai ca să nu-l supere. Ne-am așezat la o masă în fața lăutarilor. O țigancă sfrijită cânta răgușit de pe scena improvizată și decorată, cu un tricolor spălăcit, din foiță. Din tavanul ornat cu lanțuri de hârtie colorată, coborau lămpi cu site de mătase, închise în cilindri de sticlă, și împrăștiind o lumină albă, de gaz aerian. Cânta țiganca și Marcu părea că nici n-o aude, cu toate că tot cartierul cunoștea dragostea zbuciumată a nefericitului bărbier pentru femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cap cu o halbă care se sparge fărâme și cum șiroaie de sânge i se preling din coafura în neorânduială de-a lungul obrajilor, pe plastronul alb, ieșit din vesta larg răscroită, sub care se zărea cămașa lui de stambă colorată. Turbat, Marcu apucă un ciob al paharului și-l sparse între dinți. Apoi înșfăcând un scaun, făcu o roată prin aer și-l repezi ca un proiectil în oglinda cea mare, care se prăbuși în țăndări cu un zgomot infernal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o roată prin aer și-l repezi ca un proiectil în oglinda cea mare, care se prăbuși în țăndări cu un zgomot infernal, odată, cu lămpile de gaz aerian. Limbile de flăcări albăstrii se întindeau șerpuitoare spre ghirlandele de hârtie colorată. Abia atunci, „Domnul Nae”, patronul localului, în mână cu un ciomag de vișin, se apropia să-l domolească pe Marcu. - Eu plătesc! răcni Marcu, aruncându-i banii de argint și de nichel, munciți o săptămână întreagă. Fă-mi socoteala! Țiganca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
când Matilda le suplinea bicicletei, ca să parcurgă ci dibăcie de adevărată campioană cei cincisprezece kilometri dintre casa ei de la țară și prăvălia așezată în inima târgului. Când Matilda se urca pe scara mobilă ca să șteargă praful de pe polița cu vase colorate, din tablă smălțuită, îmi prezenta două pulpe zdravene, în genul acelora pe care Egon le-a fixat de atâtea ori cu cărbunele său genial pe albul hârtiei. Într-o după amiază fierbinte, n-am mai putut rezista. - Matilda, să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
deslușit la una - un accent oarecum tărăgănat pe care l-am mai auzit odată, de mult, în cântecul unei italience. Femeia aceea împărțea secretele destinului dintr-o cutie cu trapez minuscul de pe care papagalul cenușiu, cu lunete albe și coada colorată roșu cardinal, trăgea din când în când cu pliscul planeta vreunei servitoare. Mi-aduc aminte de apariția ei, în zilele de toamnă, pe ulițele liniștite, cu un plod pe spinare, înfășurat în cârpe, și cu o armonică uriașă cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
eternității, cu rostul de a fi și de a trece. Amintirea întâlnirilor noastre mă va petrece până la capăt. Mă primea ca pe un frate. Parcă-l văd, fără haină și guler. Un buton de cilic îi prindea la gât cămașa colorată. Când vorbea, chipul său prelung de abate, cu aparență suferindă, cu buza de sus subțire și prea scurtă pentru ca să-i poată acoperi incisivii, se ilumina și devenea frumos. În Moedling, unde el și-a trăit anii cei din urmă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Brösen, o mână de schije de bombe și de grenade pe care acel băiat, care se pare că eram eu, le-a schimbat, într-o perioadă în care războiul părea a consta numai din comunicate speciale la radio, pe poze colorate din cutiile de țigări, pe cărți uzate de atâta citit sau proaspăt ieșite de sub tipar, printre care și călătoria lui Sven Hedin prin deșertul Gobi și pe mai știu eu ce. Uneori, cel ce nu-și amintește cu precizie ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
între el și Ute, despre istorii de pe insulă, în care morții și viii trăncăneau în dialectul local. Martin Gruhn, cel care, așa cum își dorise când era mic, văzuse lumea, ne-a arătat, nu fără o urmă de mândrie, măști, covoare colorate, fetișuri sculptate atârnate pe pereți. Am băut împreună o ultimă țuică. La întoarcere, pe drumul de câmpie, Ute și cu mine am căutat în Vitte casa din spatele dunei în care locuiau Heinrichs și soția lui. Ne-a deschis un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
grade de talent. Legată cu câte o panglică de mătase în trei grămăjoare diferite, moștenirea lor vorbea limpede: fratele mijlociu, Paul, voia să devină pictor și-și încercase talentul în culisele unor montări de teatru. În cufăr am găsit schițe colorate pentu decoruri și costume pentru opera Freischütz sau pentru Olandezul zburător. Dar se poate să fi fost și Lohengrin, căci desene ale unei lebede ca vehicul potrivit pentru scenă îmi stau înaintea ochilor și insistă că fac parte din moștenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
inamic după tanc inamic, să doboare de pe cer, din cel mai nou tip de Messerschmitt, bombardierele dușmane care ne terorizau. Dar, după Stalingrad, fronturile erau pretutindeni în retragere. Cel care, asemenea unchiului meu Friedel, urmărea situația cu ace cu gămălii colorate pe hărți mărite special și lipite pe carton, nu putea decât cu mare greutate să rămână la curent, în est ca și în nordul Africii. În orice caz, Japonia aliată era în măsură să raporteze succese în bătăliile navale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sâmbătă să ne spovedim. Încă mai credeam în iad și știam destule păcate. Drumul de la gospodăria țăranilor până la școala din sat nu a lăsat nici o urmă. Și nici alte lucruri nu prea au mai rămas. Totuși, văd nenumărate muște lucind colorat pe pereții cu faianță albă ai bucătăriei țărănești. Celor mai grase dintre ele li se putea face ceva ce văzusem acasă la un coleg de școală, a cărui dragoste pentru animale nu cunoștea granițe: de trupul muștei puteai lipi bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu faianță albă ai bucătăriei țărănești. Celor mai grase dintre ele li se putea face ceva ce văzusem acasă la un coleg de școală, a cărui dragoste pentru animale nu cunoștea granițe: de trupul muștei puteai lipi bucăți de ață colorată. Arătau nostim, cum își luau ele zborul cu o trenă roșie, albastră și galbenă și se roteau deasupra mesei din bucătărie. Matthias și cu mine ne întreceam la prins muște cu mâna de pe faianța pereților. „Mai bine prinzi muște în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de la spectacol. În vreme ce afară bubuia antiaeriana, iar în depărtare, ca și în apropiere, cădeau bombe, spectacolul lor continua aici jos: un gnom ne uluia în chip de jongler, ținând în aer și făcându-le să se răsucească popice, mingi, inele colorate, toate odată. Mai mulți liliputani prezentau numere de acrobație. Din grupul lor făcea parte și o doamnă delicată, care știa să se înnoade cu grație, trimițând în același timp bezele, și care a primit multe aplauze. Trupa, care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și el cu gloata, un fragmențel în lucrarea nicicând terminată a istoriei. Cam așa trebuie să mă fi socotit eu când m-am așezat din nou într-o bancă de școală, ca un fel de minge de fiecare dată altfel colorată, pe care alții o șutează în teren. Chiar dacă s-au pierdut multe lucruri din anii mei de drumeție, de pildă numărul colegilor de clasă care, după ora de latină, s-au strâns pentru următoarea oră - cu toții erau mai bătrâni decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
într-o mânăstire din Umbria o madonă accidentată din ghips, cu prunc cu tot, plătit fiind cu masă și casă, seara mă lăsam purtat pe Corso-ul din Perugia, dansam într-o pergola cu boltă de viță, în lumina becurilor colorate, cu o englezoaică ce părea alcătuită după modelul îngerilor lui Botticelli, mă rătăceam în încâlceala străzilor napolitane, îi scriam de acolo mamei mele o lungă scrisoare care alimenta dorurile ei neîmplinite cu detalii colorate, câștigam în Messina ca pictor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
boltă de viță, în lumina becurilor colorate, cu o englezoaică ce părea alcătuită după modelul îngerilor lui Botticelli, mă rătăceam în încâlceala străzilor napolitane, îi scriam de acolo mamei mele o lungă scrisoare care alimenta dorurile ei neîmplinite cu detalii colorate, câștigam în Messina ca pictor de reclame pentru Butangas ceva bani de drum pentru zilele următoare, mă dădeam - cum aveam să povestesc adeseori mai târziu -, înconjurat de mafioți rurali, drept un pellegrino aflat în drum spre Palermo și am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acum o coală semnată de el. Am părăsit Bologna, orașul doct, roșu și gras. În Neapole am văzut, în apropierea portului, un grup de cercetași germani cărora li se furaseră rucsacurile și care voiau acasă, nimic altceva decât acasă. Rufe colorate, întinse la uscat pe toată lățimea străzii. Hoarde de copii gălăgioși. Am rătăcit pe străzi înguste și am văzut procesiuni a căror pompă păgân-catolică o cunoșteam din filmele neorealiste. Miros de pește și de fructe stricate. Dar încolo este evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]