5,499 matches
-
două minute, după cină. Spaima Marioarei se transformă în groază, iar Mișu începu să-și dea și el seama că ceva nu-i în regulă și că bănuielile lui de mai înainte au nimerit alături. Părinții, în schimb, întremați de comuniunea dintre vocile lor, nu băgară nimic de seamă, parcă erau în luna de miere. Costache remarcă o înseninare vădită a lui Alexandru, de când reintrase și se întreba intrigat ce se întâmplase acolo, afară. JOI 25 DECEMBRIE Cadouri 1 P ână
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
alegere bună deoarece a dat curs liber sentimentelor. Acum, în dreptul inimii, simțea un fel de furnicături plăcute, asemănătoare cu cele din anii tinereții, când i se lipea de piept epiderma catifelată a vreunei domnișoare. Nu era altceva decât rezultatul unor comuniuni de sentimente contrare: de bucurie și regret. Cu gândul la București se întrebă pe sine: Oare îl va mai revedea vreodată? Cunoștea precis că speranța de viață a unui septuagenar oscilează între douăzeci de minute și douăzeci de ani. Oare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
David Guzmán față de partidul lui. Toate sunt, de fapt, o singură problemă: Răzvrătirea speciei umane. Răzvrătirea naturii noastre din pricina modului de viață pe care suntem obligați să-l ducem, și răzvrătirea instinctelor noastre, care se luptă ca să revină la o comuniune mai intimă cu Terra. Vrei să știi ceva? Dacă pornim la luptă, vom avea mulți... mult mai mulți susținători decât ți-ai putea închipui! — O luptă spre binele yubani-lor? Sau spre binele Amazoniei? Asta e ceva foarte nedeslușit pentru majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu izbutise să bată recordul În materie de distrugeri. Numai cinci morți - un fleac pe lîngă ce făceau aviatorii! Hilfe ședea aici sub becul albastru, dar de fapt era departe: oriunde se ucidea, sufletul lui era prezent, printr-o obscură comuniune. — Dă-mi-l! spuse Rowe surprins de jovialitatea lui Hilfe. Ai fi zis că nu-și pierduse speranța - În ce anume? Într-o eventuală fugă? În alte distrugeri? Hilfe Își puse mîna stîngă pe genunchiul lui Rowe și-i spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al lui David - un zdrahon cu bluzon din piele, cu părul lung și unsuros, cu mai mulți dinți lipsă, din față. Altul, un soi de hipiot, a explicat că la unele triburi primitive devorarea șefului mort este un ritual de comuniune foarte puternic. Știrbul a clătinat de cap și a Început să rânjească; David s-a apropiat de ceilalți doi și a Început să discute cu ei; era complet gol, iar În lumina flăcărilor trupul lui era cu adevărat superb - cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apă ca un burghiu îmbrăcat într‑un bikini alb. Fericit poate să fie numai cel care iubește și este iubit pentru ceea ce este el însuși; nu atât senzația pe care ți‑o dă unirea sexuală aduce fericire, cât mai ales comuniunea personală, da, așa cum el, Rainer, a avut deja onoarea să‑ți explice ție, Sophiei, actul sexual provoacă probabil, general vorbind, mai puțină fericire decât un sărut profan sau, adesea, decât un simplu cuvânt rostit de cea pe care o iubești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Credeți că s‑ar încălța cu niște pantofi obișnuiți? Nu, nici vorbă, nu vrea să încalțe decât pantofi ultramoderni, cu botul ascuțit, care‑ți strică piciorul. Și nu mai vrea să poarte pantalonii pe care i‑a avut la prima comuniune, se îmbracă doar în blugi. Pentru că banii de buzunar trebuie economisiți (dacă‑i pe‑așa, părinții ar putea să nici nu‑i mai dea bani), ești nevoit să cerșești bani de blugi de la bunica sau de la sus‑numita mătușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
intelectual al unei evoluții culturale care uita să se oprească la momentul oportun. Evoluție de care nici nu se putea însă desprinde. Tânăr încă și iubit de tineri, se angaja în organizarea mascaradelor, carnavaluri transformate în superbe săr bători stranii. Comuniune prin bucurie și batjocură, repre zentație populară care nu are interpreți și spectatori, pentru că spulberă distanțele, devine a tuturor, joacă fața ei liberă. Ca în saturnaliile romane, participare primară și festivă la reînnoirea existenței. Azi morți suntem, precum vedeți. Vă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nefiind obligat a acorda mai mult decît atunci cînd are nevoie de familiile pe care le îmbogățește. A treia întrebare a lui Machiavelli privește, de fapt, siguranța principelui într-un regat ereditar, și anume dacă este mai bine să întrețină comuniunea sau dimpotrivă, neînțelegerea între supușii săi. Această întrebare putea fi pusă, probabil, pe timpul strămoșilor lui Machiavelli din Florența, dar astăzi nu cred că vreun om politic ar lua-o în serios. Nu am decît să citez frumoasa apologie, atît de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
totul e Îngăduit; domnul Pavel era mîndru, vădit mîndru de compania lor, iar mie, care nici nu mă născusem la timpul acela, mi-e cu neputință să spun cine anume erau. Este totuși undeva o confuzie, căci e de neexplicat comuniunea celor doi cu domnul Pavel care la data aceea, dacă gîndesc bine, nu ajunsese la vîrsta majoratului, era deci de neluat În seamă, cu atît mai puțin nu putea arăta cum arăta, adică un om În plină tinerețe, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
școala generală, cînd mi-am spart și arcada, În liceu nu m-au mai primit la tenori cu arcada spartă, dar m-am Împrietenit cu profesorul de limba română, era poet, avea nasul rupt, Între noi s-a stabilit o comuniune de oameni cu defecte fizionomice, și el m-a sfătuit să nu dau admiterea la filologie c-o să ajung În cine știe ce văgăună, să predau literatură unor copii iluminați care merg cu vaca În timpul orelor. Era o experiență prin care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gîndaci. S-a lucrat pe brînci la ei, au ieșit mai mari decît oamenii, sînt antrenați de opt specialiști, par vii. O actriță principală a declarat cu satisfacție că, la o vizionare, lumea s-a speriat. Adică acea magică, fulgurantă comuniune cu publicul, cu gîndacul. Un al treilea film va fi cu Stallone În rolul unui polițist blînd, cauză pentru care-a fost nevoit să se-ngrașe cu 20 de kilograme. Tragediile lipidice ale meseriei. Identificarea prin confuzie a lui Silvester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dar ea nu se asemăna cu nici o privire întîlnîtă și îmbrățișată până atunci, și după ce a încetat examenul și Maitreyi a fugit iar lângă fereastră, ne-am sfiit amândoi să ne mai privim, într-atît fusese de clandestină și de caldă comuniunea noastră. Pentru că nu o mai puteam privi pe ea, am privit ― cu alții ochi ― pe inginer și m-am întrebat cum poate fi un om atât de urât și atât de inexpresiv părintele Maitreyiei. Acum puteam vedea și eu, mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știut să sacrific totul pentru un singur sâmbure da adevăr sau de viață, de aceea m-am lovit de toate pragurile și m-au dus valurile cum au vrut. De altfel, iubeam atât de mult pe Maitreyi, încît preferam o comuniune mai caldă, mai completă, așa cum o aveam în plimbările cu mașina prin împrejurimile Calcuttei, zeci de kilometri făcuți până aproape de miezul nopții, dincolo de Barackpur, de Hoogly, de Chandernagore. Cu ea (spun cu ea ― deși eram întotdeauna întovărășiți de d-na
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au rămas acum mai proaspete și ucigător de dulci în amintire. Căci dacă amintirea cărnii se trece ușor, dacă unirea, cât de perfectă, a trupurilor e asemenea setei și foamei și se uită, nimic din opacitatea aceasta nu era în comuniunea noastră dinafară de oraș, când ochii își spuneau singuri tot, și o simplă îmbrățișare înlocuia o noapte de dragoste. Numai acolo mai puteam regăsi fiorul acelor priviri fixe, hipnotice, nesățioase, descoperite în cea dintâi zi a noastră, în bibliotecă. Când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult trăiam cu povestea aceasta minunată, încît orice chemare din afară mă înspăimînta, aproape mă făcea să sufăr fizic. Știam că și Maitreyi, acolo, în celula ei din Bhowanipore, se gândește tot atât de adânc la mine, la viața noastră împreună, și comuniunea aceasta în închipuire ne lega parcă pe deasupra evenimentelor, ne lega în ciuda despărțirii și a morții. Când era lună, treceam prin pădure, până la pârâul dini vale, și întîrziam mult pe o stâncă, privind apa, strigînd: "Maitreyi! Maitreyi!" până ce oboseam și îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apropiere a unei realități umane. Limbajul lucrurilor, cântecul lor trebuie însă să‐ l rostească omul pentru că numai el îi poate descifra sensul natural demn de‐a fi asimilat în alți oameni. Rostul acestei familiarități cu lumea fiind semnul unei intense comuniuni și ca atare ne descoperă aprofundarea și mărirea diversității și frumuseții în care stă și se mișcă poetul nimbat cu neistovită noutate și prospețime în cosmos. Apoi astfel conceput omul în lume, acesta este scutit de a trage concluzii pripite
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
spera că el ar putea să ne simtă În vreun fel dorința. Asta și face. Își Înfige iar limba În capul nostru, dar acum ne-am ridicat brațele istovite să-l Îmbrățișăm. MÎinile noastre Înlănțuite În spatele lui sărbătorindu-ne uniunea, comuniunea, frăția. O strînsoare pe care nimic n-o poate rupe... e Carole... Of Carole o Îmbrățișăm și o mușcăm violent de limbă iar ea țipă și Încearcă să se smulgă de lîngă noi, așa cum a făcut cînd noi voiam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o figură bovină, fără coarne vizibile, Însă, ce a tras-o brutal de braț pe posesoarea acelor ochi și a smuls-o din Încleștarea cu mine, din lupta agonică de priviri În care ne angajase Întâmplarea pură. Se petrecea o comuniune pe căi cât se poate de secrete Între mine și ea, ne născusem, trăisem indiferenți și indiferent, frecându-ne privirile de obiecte indiferente și de alte priviri indiferente, fără să luăm act de trecerea timpului, de faptul că ne rostogoleam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am iubit Îndelung. „Eu nu mă opresc la dragostea fizică (amour); e prea puțin pentru mine, e doar o treaptă, cea mai de jos. Mă obsedează amorul ca sentiment, ca purificare de eu, dincolo de zgura nediferențiatoare a cărnii. Mă excită comuniunea În idei, altfel rămân insensibil la orice atracție. Aș vrea să acced la acel pattern de sentiment, În zona tiparelor erosului, să mă cufund În apa germinală“, i-am răspuns și, pe măsură ce vorbeam, simțeam distanța crescândă dintre eul meu autentic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dacă am frică de Înălțime; a fost o Încercare a mușchilor, a tendoanelor, a nervilor, am vrut să ating cota maximă de efort, să mă pun la probă; rezistam peste marginile normalului, dar revelația adevărată am trăit-o În acea comuniune perfectă cu piatra, cu aerul, cu cerul. Ajunși sus, A. s-a lăsat să cadă, cuprinsă de zbuciumul Întregului corp, pe stânca goală; se vedea cum Îi palpită pântecul, precum al Ledei, sub ploaia de aur; nu vorbea, nu auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Hainele fabricate de Levi Strauss, care se regăsesc în ținuta lejeră, va fi viitorul vestimentației în afaceri [...]. Chiar dacă este permisă doar o singură zi pe săptămână, ținuta lejeră ajută la eficientizarea dialogului între manageri și angajați, instalând un sentiment de comuniune, declara Mike Hand, manager general la NPD Group, o firmă de cercetare de piață care urmărește trendurile din industria vestimentară (The New York Times, 15 iulie 1994). Alyssia D. Adomaitis și Kim K.P. Johnson (2002) au comparat efectele ținutelor oficiale și neoficiale în
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
stelă descoperită la Tomis prezintă un interesant sincretism de idei păgâne și creștine. Valori noi sunt exprimate în termeni vechi, asistăm acum la un adevărat amalgam de concepții, toate denotă o atmosferă de sincretism al ideilor, întrepătrundere a credințelor, de comuniune a simbolurilor. În Dacia, imaginea Bunului Păstor de pe unele geme evoca creștinilor episoade din mitologia orfică sau cea a lui Hermes, era popular cultul zeiței egiptene Isis. În provincia nord-dunăreană, figurile fantastice, șerpii au contribuit la fundamentarea "iconografică" și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, s-au afirmat mai multe erezii, mai ales cea ariană, încât aceasta a divizat episcopiile sud-dunărene: cele de Sirmium, Singidunum (Moesia Prima), de Ratiaria (Dacia Ripensis) au fost luate de arieni, iar altele ( de Viminacium, Oescus, Aquae) au păstrat comuniunea cu Athanasie de Alexandria și alți apărători ai ortodoxiei. Abia la conciliul de la Aquileia (381), la care a participat episcopul Ambrosius de Mediolanum, arianismul illyric (sud-dunărean) a fost învins definitiv, prin condamnarea ultimilor săi susținători. Controversele doctrinare din Imperiu (spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dialecte, românii au avut o vatră primară comună, în care inovațiile limbii se puteau răspândi pretutindeni prin comunicare directă, de la om la om". Brătianu se întreabă: este oare necesar să presupunem că așezarea lor, în regiunea aceea (?) primară de largă comuniune lingvistică, ar fi fost un leagăn restrâns, delimitat pe baza unor considerații categoric arbitrare ? În ceea ce privește romanitatea balcanică și dunăreană, Sextil Pușcariu precizează: "..în răsăritul european al Imperiului, în primele veacuri ale erei noastre, imensul spațiu ce se întinde între Adriatica
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]