5,016 matches
-
principii estetice vagi, fie considerații etice și naționaliste"112. Pozitivismul nu i se potrivea lui Iorga mai mult decît Descartes. Gheorghe Bogdan-Duică, cumnatul lui (profesor de literatură la Universitatea din București), era pozitivist. Spre deosebire de relațiile păstrate cu Ion Bogdan, din cauza controversei sale literare cu Bogdan-Duică, abia își vorbeau 113. Sentimentele lui Iorga față de Lucian Blaga, Gheorghe Bogdan-Duică, Marinetti, Verlaine, Rimbaud (și față de alți simboliști) erau toate doar palide reflecții ale atitudinii ostile manifestate de el față de Tudor Arghezi, reprezentant de frunte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care scria: "Ce bine că unii profesori au supraviețuit Războiului cel Mare!" Iorga, Credința mea, București, 1931, p. 169. Gheorghe Brătianu, deși aparținea Noii Școli, voia să-l sprijine pe Iorga, dar n-a putut să o facă din cauza acestei controverse savante. Descendentul uneia dintre familiile aristocratice maghiare din Transilvania, episcopul de Alba Iulia, Contele Károly Majláth, i-a trimis și el salutări lui Iorga. BARSR, Coresp. lui N. Iorga, vol. 369, doc. 156 53 Iorga, Credința mea, pp. 81, 99
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga, Un om, o metodă și o școală, passim 184 "Universul", 23 mai 1936 185 "Neamul românesc", 16 mai 1936 186 Generalități..., p. 348. Iorga a conferențiat și despre "raționalismul antinațional". Această conferință a fost ținută în momentul culminant al controversei, în ziua de 13 mai 1936. Memorii, vol. VII, p. 339 187Academia Română, Memoriile Secțiunii Istorice, Seria 3, vol. 19-14 188"Neamul românesc", 16, 17 și 21 august și 2 septembrie 1938 și Iorga, L'origine et la patrie première
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
italienii care votau cu PCI. În Franța, structurile catolice și suporterii lor politici se simțeau suficient de puternici pentru a solicita privilegii educaționale În cadrul unei guerre scolaire care amintea de conflictul dintre stat și Biserică de la sfârșitul anilor 1880. Obiectul controversei era subvenționarea școlilor catolice de către stat: o doleanță deloc nouă, dar aleasă cu grijă. Reacția anticlericală din secolul al XIX-lea (În țări ca Franța, Italia sau Germania) se epuizase sau fusese canalizată În conflicte ideologice noi, Însă costul și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mare putere occidentală, zguduită de asasinate și conflicte rasiale, se implica Într-un război de amploare În Vietnam. Bugetul Înarmării americane a crescut constant În anii ’60, cu un vârf În 1968. Războiul din Vietnam nu era un subiect de controversă În Europa - era dezaprobat de Întreg spectrul politic -, dar a fost elementul catalizator al mobilizării politice pe tot continentul: chiar În Marea Britanie, unde cele mai mari demonstrații ale deceniului au fost organizate Împotriva politicii americane. În 1968, Campania de Solidaritate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Succesul lor i-a deposedat de o agendă credibilă pe politicienii stângii și dreptei deopotrivă, În special după ploaia de reforme liberale din anii ’60. Nici instituțiile statului și nici obiectivele generale ale politicii economice nu erau un subiect de controversă. Pe agendă rămăseseră ameliorarea relațiilor de lucru, legislația Împotriva discriminării În acordarea de locuințe și posturi, extinderea facilităților educaționale etc. - probleme serioase, dar nu subiecte de aprinsă dezbatere politică. În al treilea rând, existau acum criterii alternative de apartenență politică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vinovați de anumite infracțiuni legate de vechiul regim. În Ungaria, faptul că partidul renunțase de bunăvoie la putere făcea epurarea sau pedepsirea lui pentru păcate mai vechi greu de justificat - mai ales că În Ungaria de după Kádár principalul subiect de controversă era, desigur, anul 1956, dată care pentru majoritatea populației ținea deja de istorie. În România, unde existau Într-adevăr motive numeroase și recente pentru condamnarea comunismului, efortul de a crea o versiune locală a Comisiei Gauck s-a lovit ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un Consiliu Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care nu putea aspira Însă la autoritatea originalului german. Nicăieri problema confruntării cu trecutul comunist nu și-a găsit o rezolvare universal acceptată sau perfect echitabilă. Dar soluția adoptată În Cehoslovacia a stârnit controverse care au depășit granițele țării. Aici stalinismul ajunsese mai târziu și durase mai mult, iar amintirea urâtă a „normalizării” era Încă foarte vie. În același timp, comunismul a avut În regiunea cehă o bază politică mai solidă decât oriunde altundeva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
țări. Un spectacol reușit la Londra sau Amsterdam putea atrage vizitatori tocmai de la Paris, Zürich sau Milano. Dacă acest public de un cosmopolitism recent era sau nu Într-adevăr sofisticat (sau doar cu dare de mână) constituia un subiect de controversă. Evenimente cu tradiție precum Festivalul anual de la Salzburg sau reprezentațiile periodice ale Inelului Nibelungilor la Bayreuth atrăgeau În continuare un public mai În vârstă, deprins nu doar cu materialul prezentat, ci și cu ritualurile sociale aferente. În cultură predomina Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care Îi izgoniseră pentru a deveni ei Înșiși victime ale sistemului la doar câțiva ani după aceea? Care victime - care amintiri - aveau prioritate? Cine era Îndreptățit să dea un răspuns? Căderea comunismului a descătușat astfel un torent de amintiri dureroase. Controversele Înverșunate despre soarta dosarelor poliției secrete reprezentau doar o dimensiune a problemei (vezi capitolul XXI). Adevărata problemă era tentația de a combate amintirea comunismului inversând-o. Fostul adevăr oficial a fost discreditat de-a fir a păr - devenind, ca să spunem
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
văl al tăcerii peste amintirea dureroasă a războiului civil. Discuția publică despre acest război și despre urmările sale Începe abia acum19. Numai după ce germanii au Înțeles și au digerat enormitatea trecutului lor nazist (la sfârșitul unui ciclu de tăgăduire, informare, controversă și consens care a durat 60 de ani), abia atunci au fost pregătiți să Îl accepte: adică să Îl lase În urmă. Instrumentul amintirii, În toate aceste cazuri, nu a fost memoria. A fost istoria, În ambele sensuri ale cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sa de ideolog al poporanismului, de critic și eseist, apoi „aventura românească”. O altă încercare monografică, Vasile Cârlova (1981), reconstituie, cu documente istorice, cadrul social în care se situează poetul Cârlova, de al cărui nume se leagă o serie de controverse biografice. SCRIERI: Orion, constelația mea, București, 1976; Mihail Sadoveanu, povestitor și corespondent de război, pref. Al. Piru, București, 1978; C. Stere, scriitorul, București, 1978; Ars amandi, București, 1980; Vasile Cârlova, București, 1981; De față cu desăvârșirea, București, 1983; Secretul femeii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
Mihail Sebastian, Note despre o carte de călătorie, RFR, 1938, 7; Radu Patrulius, George Matei Cantacuzino, „Arhitectura”, 1975, 4, 5; Anghelescu, Creație, 117-244; Zaciu, Lancea, 129-145; Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, București, 1982, 79-80; Petre Pandrea, Atitudini și controverse, îngr. și pref. Gh. Epure, București, 1982, 547-548; Felea, Prezența, 140-145; Maftei, Personalități, V, 67-70; Ierunca, Subiect, 31-36; Z. Ornea, Scrieri postume ale lui G. M. Cantacuzino, RL, 1993, 22; Mihai Zamfir, La Bruyère în Moldova, RL, 1994, 10; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
care-1 interesează și fără îndoială că se pot invoca numeroase argumente în favoarea cultivării istoriei civilizației în cel mai larg înțeles. Dar, totuși, un asemenea studiu încetează de a fi literar. 44 Obiecția ca aceasta nu ar fi decât o simplă controversă de ordin terminologic este neconvingătoare. De fapt, studiul a tot ceea ce este legat de istoria civilizației nu mai lasă loc pentru cercetările strict literare. Toate distincțiile dispar ; se introduc criterii străine de literatură ; și, prin urmare, literatura ajunge să fie
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
pare a avea, în mod esențial, această natură. Adevărul este apanajul gânditorilor sistematici ; iar autiștii nu sunt asemenea gânditori, deși pot încerca să fie, dacă nu există filozofi a căror operă s-o poată asimila în mod corespunzător.*10 Întreaga controversă pare să fie, în mare măsură, semantică. Ce înțelegem prin "cunoaștere", "adevăr", "înțelepciune" ? Dacă orice adevăr este conceptual și teoretic, atunci artele - chiar și arta literară - nu pot fi forme ale adevărului. Pe de altă pante, dacă se acceptă definiții
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Niciunul dintre aceste chipuri nu are ochii deschiși, ca și cum ar fi sub presiunea unui transport oniric-voluptuos pe care-l reflectă o parte din nudurile feminine, precum cel care se detașează în partea stângă a tabloului și care a stârnit nenumărate controverse. Klimt bulversa încă odată convențiile canonice ale picturii academice înfățișând o anatomie completă a nudului feminin. Femeia imponderabilă a filozofiei și pozitivismului pare să exibe propria sexualitate ca și antica Baubo, dar, spre deosebire de gestul grotesc care stârnește râsul Demetrei, aici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
or la făurirea unor instrumente mai fine de analiză cantitativă și calitativă. Dată fiind bogăția, dar și complexitatea fenomenului pe care căutau să-l studieze aceste științe, definirea conceptului de atitudine a dat naștere, cum era și firesc, la numeroase controverse. Aproape fiecare psiholog atribuie o altă semnificație acestui concept, potrivit lomeniului de fapte În care operează. Există o multitudine de definiții pornind de la părerea Îxtremă că atitudinea este „o stare mintală” până la cealaltă extremă că atitudinea este „o acțiune fizică
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
dintre răspunsul său inițial, răspunsul țintei și obiect. În această situație, examinarea atentă a obiectului judecății este singura cale de rezolvare a conflictului. Ca o concluzie, negocierea apare ca proces esențial În situațiile de influență socială. Există un dialog, o controversă și un proces de decizie ce presupune fie negociere la nivel individual, În forul intern al persoanei, fie o negociere Între individ și grup, Între convingerile individului și cele are unui alt individ sau grup. Tony Malim [1989](2003, 255
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
probabil Andre Malraux (contestat și acesta), potrivit căruia „secolul al XXI-lea va fi unul religios, ori nu va fi deloc”. Nu e nici o exagerare dacă se afirmă că existența omului este legată de divinitate, dincolo de aceasta nu e nimic. Controversele În valuri născute și din postulatul lui Andre Malraux demonstrează odată În plus că Într-un viitor nu prea Îndepărtat, lumea așa zisă postmodernă ori transmodernă, va fi atât de derutată de ideologii, Încât va fi nevoită să privească spre
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
O NOUĂ PROVOCARE: DEZVOLTAREA SOCIALĂ CUPRINS: Partea I. Paradigma dezvoltării sociale: Controverse istorice și actuale Dezvoltarea socială: câteva elemente teoretice Cătălin Zamfir Controverse asupra dezvoltării sociale: puncte de vedere în sociologia românească Maria Larionescu Teorii ale dezvoltării Ilie Bădescu O viziune globală a dezvoltării sociale Mircea Malița, Elena Gheorghiu Partea II. Tranziția
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
O NOUĂ PROVOCARE: DEZVOLTAREA SOCIALĂ CUPRINS: Partea I. Paradigma dezvoltării sociale: Controverse istorice și actuale Dezvoltarea socială: câteva elemente teoretice Cătălin Zamfir Controverse asupra dezvoltării sociale: puncte de vedere în sociologia românească Maria Larionescu Teorii ale dezvoltării Ilie Bădescu O viziune globală a dezvoltării sociale Mircea Malița, Elena Gheorghiu Partea II. Tranziția ca dezvoltare; Politica europeană de dezvoltare socială Capitalismul de tranziție Vladimir
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acest proces, a investiga germenii paradigmei dezvoltării sociale. Cartea este produsul unui program prioritar al Institutului de Cercetare a Calității Vieții și, mai nou, a unui program de cercetare interuniversitară finanțat de CNCSIS. Prof. dr. Cătălin Zamfir Paradigma dezvoltării sociale: controverse istorice și actuale Dezvoltarea socială: câteva elemente teoretice Cătălin Zamfir Conceptul de dezvoltare socială În sociologie, dar și în limbajul curent, „dezvoltarea socială” a apărut ca un concept-cheie, central pentru o preocupare distinctă relativ târziu, cunoscând o tematică aflată încă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
O analiză critică a tranziției. Ce va fi „după”, Editura Polirom, Iași. Zamfir Cătălin, 2005, Spre o paradigmă a gândirii sociologice, Editura Polirom, Iași. Zamfir, Cătălin; Chelcea, Septimiu; Mărginean, Ioan; Ștefănescu, Ștefan, 1980, Dezvoltarea umană a întreprinderii, Editura Academiei, București. Controverse asupra dezvoltării sociale: puncte de vedere în sociologia românească Maria Larionescu Istoria sociologiei românești (1848-1948) îi oferă cititorului contemporan un portofoliu bogat de idei, concepte, teorii asupra dezvoltării sociale semnificativ din unghiul de vedere a ceea ce sociologul elvețian Giovanni Busino
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
întreprins o analiză aprofundată, materialist-istorică a structurii agrare a societății românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, articulată în faimoasa teorie asupra neoiobăgiei, cu un larg răsunet în gândirea românească, ce a stârnit multe polemici în epocă, controverse și influențe prelungite și în „secvența” interbelică, când asistăm la dezbateri teoretice interesante, cu un relevant conținut științific. Teoria gheristă a neoiobăgiei a adus câteva inovații teoretice și metodologice în cercetarea procesului de modernizare a societăți românești: fondatorul „neoiobăgiei” a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de locuitori) pentru a fi compatibilă cu NUTS II (care trebuie să aibă între 800000 și trei milioane locuitori), deci nu reprezintă o unitate adecvată pentru aplicarea politicii regionale. Ideea creării regiunilor de dezvoltare este și în prezent obiect de controversă politică și științifică, susținătorii și criticii folosind argumente dintre cele mai diverse. Susținătorii regiunilor sunt, în principiu, adepți ai descentralizării administrative, considerând că „actuala împărțire a teritoriului în 42 de județe nu numai că nu răspunde criteriilor de eficiență necesare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]