5,206 matches
-
cu iresponsabilă candoare -, alcătuiesc o toxică majoritate în sânul intelectualității occidentale, fiind vectori de analiză și valorizare, consilieri la fundații sau vedete mass-media care induc opiniei publice o agendă politică anti-sistem, dar pro domo sua. Îi veți vedea tunând împotriva corporațiilor (pe onorarii astronomice, de regulă negociate cu rapacitate), a războiul și a feluritelor forme de discriminare, reale sau inventate. Sunt, de cele mai multe ori, agresivi și obsceni în pretenția lor de a fi singurii care stăpânesc adevărul absolut și au pretenția
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Sau, altfel spus, după cum ne reamintește înțelepciunea populară, "nu ne vindem țara, ca să o poată lua, pe nimic, ai noștri". În termeni de economie de piață însă, aceste practici incorecte se numesc concurență neloială, iar democrațiile occidentale, interesate în expansiunea corporațiilor lor, le monitorizează cu atenție. Și, câteodată, mai ajută și justiția să-și facă datoria. Se "sparie gândul" să meargă mai departe, la devoalarea mecanismului folosit în URSS de foștii agenți sovietici, numiți siloviki, cei care au preluat controlul resurselor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
creare a unei culturi manageriale care să focalizeze cunoștințele unui grup de interese spre atingerea unui anumit obiectiv. O astfel de formă creată pentru scopuri temporare, sensibilă la imperativele schimbării de mare rapiditate, este managementul accesării proiectelor<footnote Toffler, A., Corporația adaptabilă, Editura Antet, București, 1999. footnote>. Acesta este un domeniu relativ nou al managementului, dar cu o dezvoltare foarte rapidă, ca urmare a faptului că tot mai multe acțiuni, în special la nivel internațional, se desfășoară pe bază de proiecte
Sinergetica accesării proiectelor Pregătire. Elaborare. Evaluare. Optimizare by Conf. univ. dr. Claudiu CICEA, Lect. univ. dr. Cristian BUŞU () [Corola-publishinghouse/Science/207_a_476]
-
creații ale parfumeriei mon diale, apa de colonie, a cărei invenție aparține familiei Farina. Gianmaria Farina și-a continuat negoțul în Cologne, la numărul 4711, devenit celebru în orașul renan, precum și în întreaga lume. În anul 1730 a fost înființată Corporația parfumierilor din Grasse, oraș ce va deveni capitala mondială a parfumului, în prezent, orașul Grasse, din sud estul Franței, deține un record puțin obișnuit având 30 de mari fabrici care produc parfumuri și uleiuri aromate, record posibil datorită unei experiențe
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
traversând o multitudine de spații ale vieții sociale, politice, economice și organizaționale, depășind cu mult granițele unei utilizări rezervate exclusiv fenomenului militar. Împrumutând limbajul teoriei jocurilor, orice jucător, fie el șahist, membru al unei echipe de fotbal, partid politic sau corporație, elaborează, adoptă și aplică o anumită „strategie” (Smith, 2001, p. 1). De aceea, În limbajul cotidian, termenul „strategic” nu mai este o calitate circumscrisă exclusiv interacțiunii dintre state la nivel global și cu atât mai puțin interacțiunii militare, ci este
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
discuțiile de specialitate sunt extrem de laborioase. Câteva din cauzele amintite ale procesului de globalizare sunt (Farazmand, 1999): * Acumularea de profit, ca și caracteristică esențială a capitalismului, ceea ce a dus la o expansiune continuă, cu orice cost, a organizațiilor economice și corporațiilor; Apariția piețelor globale de bunuri și forță de muncă, ceea ce a dus la o producție globală, consumerism global; * Reorganizarea structurii corporațiilor expansiunea corporațiilor a dus la necesitatea de a concentra puterea acestora la nivel global; * Guvernarea globală de către guvernele unor
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
și caracteristică esențială a capitalismului, ceea ce a dus la o expansiune continuă, cu orice cost, a organizațiilor economice și corporațiilor; Apariția piețelor globale de bunuri și forță de muncă, ceea ce a dus la o producție globală, consumerism global; * Reorganizarea structurii corporațiilor expansiunea corporațiilor a dus la necesitatea de a concentra puterea acestora la nivel global; * Guvernarea globală de către guvernele unor state puternice sau de către organizații suprastatale; * Inovațiile, dezvoltarea tehnologiei, mai ales a celei informaționale. Dintre teoriile clasice ce explică globalizarea trebuie
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
esențială a capitalismului, ceea ce a dus la o expansiune continuă, cu orice cost, a organizațiilor economice și corporațiilor; Apariția piețelor globale de bunuri și forță de muncă, ceea ce a dus la o producție globală, consumerism global; * Reorganizarea structurii corporațiilor expansiunea corporațiilor a dus la necesitatea de a concentra puterea acestora la nivel global; * Guvernarea globală de către guvernele unor state puternice sau de către organizații suprastatale; * Inovațiile, dezvoltarea tehnologiei, mai ales a celei informaționale. Dintre teoriile clasice ce explică globalizarea trebuie amintite teoria
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
globalizare și care se referă la aspecte materiale și schimbări culturale, legate de comportamente, atitudini, modele de viață (Halman, 1997). Există în primul rând schimbări plasate în planul economic integrarea piețelor, apariția economiei fără greutate (Giddens) adică economia științei, dezvoltarea corporațiilor multinaționale și transnaționale și apariția unei interconexiuni la nivel mondial între piețe de muncă, capital, producție de bunuri materiale. Mai este amintită și o diviziune globală a muncii, în care țările mai sărace oferă forță de muncă ieftină țărilor bogate
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
claselor aflate în posibilă opoziție, cum ar fi muncitorii și țăranii), creată și menținută de regim. Contradicția inerentă între mobilizarea fără punerea în practică a ideologiei politice (de exemplu corporativismul a rămas în pe hârtie, iar "Camera Fasciștilor și a Corporațiilor" a fost creată la șaisprezece ani după nașterea regimului în Italia), ca și pericolul că participarea controlată să "scăpe" din mâinile guvernanților [Germani, 1975: 282] sunt posibile, susceptibile să apară la un moment dat pe termen lung (fapt care, în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
feministe. Dacă ne referim la domeniul internațional, ar putea fi nevoie să includem mai întîi toți acei actori care încearcă să influențeze comportamentul guvernelor. Acestea sînt de obicei tratate în manuale în capitole obligatorii despre organizațiile guvernamentale internaționale, organizațiile neguvernamentale, corporațiile multinaționale, mass media și opinia publică, și altele. Dar s-ar putea să fie nevoie să ne gîndim și la toate acele acțiuni care determină statele să-și lărgească sau să-și diminueze agenda, adică acțiuni care redefinesc ceea ce aparține
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
tradițional în favoarea balanței puterii. Keohane rămîne la o viziune realistă, adică instrumentală, asupra rolului normelor, atunci cînd scrie că "nor-mele și regulile regimurilor pot avea efect asupra comportamentului, chiar dacă ele nu întruchipează idealuri comune, dar sînt folosite de state și corporații animate de propriile interese, angajate într-un proces de adaptare reciprocă" (Keohane 1984: 64). De asemenea, viziunea sa asupra cooperării este instrumentală: "Analiza alegerii raționale este folosită în această carte nu pentru a întări părerea convențională conform căreia cooperarea este
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lumea a treia trebuie să fi fost foarte costisitoare pentru bugetul de stat, dar companiile multinaționale, americane la bază (dar și altele), au obținut cu siguranță profit din tipul pacificării: el a creat un cadru legal destul de sigur pentru funcționarea corporațiilor multinaționale. Urmînd un raționament al lui Giovanni Arrighi, Bruce Russett spune: "Decolonizarea înseamnă accelerarea introducerii ca-pitalismului avansat în lumea a treia, iar SUA reprezentau capitalismul cel mai eficient. Regimurile postbelice din domeniul comerțului și al finanțelor internaționale au adus prosperitate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
primul rînd de lupta între clasele burgheze din țările industrializate, așa cum erau predecesorii lor clasici (vezi capitolul 6). Teoriile absorbției surplusului au încercat să înțeleagă cum clasele capitaliste din țările nucleului cantonează Sudul în subdezvoltare și cum statele nucleului și corporațiile multinaționale controlează țările de la periferie prin intermediul exploatării (economice) (vezi fig. 11.1). Fig. 11.1. Teoriile absorbției surplusului (Baran și Sweezy) Față de imperialismul clasic, marxismul occidental de după 1945 (de exemplu Baran și Sweezy) subliniază trei fenomene noi. Primul este un
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
subconsumul. Trebuie găsite noi piețe, într-o situație istorică schimbată, în care socialismul poate închide accesul liber în multe arii (teoriile datează de dinainte de 1989). Al doilea este faptul că, deși autorii nu cad de acord asupra relației lor exacte, corporațiile multinaționale devin mijloace mai importante de transmisie pentru expansiunea capitalismului internațional decît statele, ceea ce are ca rezultat că: "Politica externă globală corespunde intereselor și per-spectivelor corporațiilor multinaționale [...] Corporațiile multinaționale devin instrumentul pentru crearea și consolidarea unei clase conducătoare internaționale, singura
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
doilea este faptul că, deși autorii nu cad de acord asupra relației lor exacte, corporațiile multinaționale devin mijloace mai importante de transmisie pentru expansiunea capitalismului internațional decît statele, ceea ce are ca rezultat că: "Politica externă globală corespunde intereselor și per-spectivelor corporațiilor multinaționale [...] Corporațiile multinaționale devin instrumentul pentru crearea și consolidarea unei clase conducătoare internaționale, singura speranță pentru reconcilierea antagonismelor dintre interesele naționale și cele internaționale." (O'Connor 1970: 150) Al treilea fenomen este că mijloacele economice, și nu neapărat cele militare
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
faptul că, deși autorii nu cad de acord asupra relației lor exacte, corporațiile multinaționale devin mijloace mai importante de transmisie pentru expansiunea capitalismului internațional decît statele, ceea ce are ca rezultat că: "Politica externă globală corespunde intereselor și per-spectivelor corporațiilor multinaționale [...] Corporațiile multinaționale devin instrumentul pentru crearea și consolidarea unei clase conducătoare internaționale, singura speranță pentru reconcilierea antagonismelor dintre interesele naționale și cele internaționale." (O'Connor 1970: 150) Al treilea fenomen este că mijloacele economice, și nu neapărat cele militare, sînt cele
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
este că mijloacele economice, și nu neapărat cele militare, sînt cele care garantează controlul, cum ar fi accesul la valori bursiere de peste hotare; investițiile directe private; controlul rezervelor valutare locale (fie prin Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, fie prin corporațiile multinaționale în țările mai puțin dezvoltate); controlul resurselor minerale, de agricultură, manufactură și al celorlalte bunuri; și, în fine, organizarea și conducerea comerțului prin corporații străine. Al doilea element introdus în teoriile dependenței este critica structuralistă a teoriei liberale a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
private; controlul rezervelor valutare locale (fie prin Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, fie prin corporațiile multinaționale în țările mai puțin dezvoltate); controlul resurselor minerale, de agricultură, manufactură și al celorlalte bunuri; și, în fine, organizarea și conducerea comerțului prin corporații străine. Al doilea element introdus în teoriile dependenței este critica structuralistă a teoriei liberale a comerțului internațional. În timp ce teoriile liberale înțeleg dezvoltarea prin specializare în conformitate cu avantajul comparativ (Ricardo) sau dotarea în factori (Heckscher-Ohlin- Samuelson), Raul Prebisch și alții au susținut
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
tratatul său de mai tîrziu. Totuși, cele trei ideologii nu par a avea coerență internă. Dificultatea rezidă în modelul liberal. Există în cel mai bun caz o tensiune în soluția pe care Gilpin ne-o oferă. În cartea sa despre corporațiile multinaționale, modelul liberal este subsumat literaturii interdependenței. Principala susținere a acestei literaturi este că interdependența econo-mică în creștere și progresele tehnologice din domeniul comunicațiilor și transporturilor fac din statul-națiune un anacronism și deplasează controlul chestiunilor internaționale spre actorii și structurile
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
internaționale spre actorii și structurile transnaționale (de pildă, piața eurodolarului). La acest cadru el adaugă o viziune globală a relațiilor voluntare și cooperative dintre economiile interdependente, ale căror scopuri constau în accelerarea creșterii economice și a bunăstării generale prin mijloacele corporațiilor multinaționale, văzute ca o curea de transmisie a capitalului, ideilor și creșterii. Această prezentare suprapune idei din literatura interdependenței peste credo-ul neofuncțio-nalist al economiștilor liberali. Altfel spus, Gilpin pune în legătură cadrul transnațional de analiză, care privilegiază actorii și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
extra-guvernamentale de apariție a regulilor. Econo-mia internațională în versiunea sa neoclasică nu este nici ea o soluție, luînd în considerare doar puterea pe piață a cartelurilor și monopolurilor. Acestea nu sînt deloc suficiente pentru a înțelege noua diplomație practicată între corporațiile multinaționale și guverne sau modul în care deciziile interne ale economiilor dominante pot afecta, fie și fără intenție, economia politică globală (Strange 1975: 211). "Să adaugi politica economiei internaționale și să le amesteci", așa cum face principala sa țintă de atac
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de teoretizare din relațiile internaționale și economia internațională fie prezintă sistemul internațional ca fiind "consacrat de către Dumnezeu sau de către Istorie" (Strange 1975: 215), fie îngustează agenda pînă la a cuprinde doar soluțiile în interesul celor bogați și puternici, al managerilor corporațiilor, bancherilor internaționali, oficialilor publici și al elitelor din lumea în curs de dezvoltare. Prin urmare, puterea reală, deci și dinamica de la baza sistemului, trece neobservată. Fără această înțelegere, teoria nu poate arăta unde este posibilă acțiunea. Strange propune o teorie
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
puterii. Această formă de putere nu este teritorială, este "exercitată direct asupra oamenilor nu asupra teritoriului" (Strange 1989: 170). Actorii ce dețin cea mai multă putere sînt cei din civilizația afacerilor internaționale, cum ar fi demnitarii din anumite state, managerii corporațiilor, oamenii de ștință, bancherii și jucătorii de pe piață. Cartierul lor general nu este la Washington, ci la New York, Chicago și Los Angeles (Strange 1990a: 262-5). Această clasă transnațională constituie baza unui "imperiu nonteritorial" (Strange 1988b: 7). Strange argumentează că puterea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
social creștin-democrat sau vreo umbră de marxist. Ideea potrivit căreia pieței ar trebui să i se permită să ia decizii sociale și politice majore, ideea potrivit căreia statul ar trebui să-și reducă în mod voluntar rolul jucat în economie, corporațiilor ar trebui să li se acorde libertate totală, uniunile comerciale ar trebui ținute în frâu, iar cetățenilor ar trebui să li se ofere mai multă protecție socială astfel de idei erau total străine spiritului timpului. Chiar dacă cineva ar fi fost
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]