5,537 matches
-
rîse domnul Rennit, cam galben. — Mă scoate din sărite gîndul că tocmai de mine și-au găsit să se lege amatorii ăștia... — Dumneata ești... criminal de profesie? Întrebă domnul Rennit, cu un zîmbet mieros, artificial. — Da, sînt, dacă a fi criminal de profesie Înseamnă a-ți premedita crima vreme de doi ani, visînd-o aproape În fiecare noapte, pînă-n clipa cînd scoți din sertar otrava... Iar o dată ajuns În boxa acuzaților, cauți să ghicești gîndurile judecătorului, observînd fiecare jurat, Întrebîndu-te ce gîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lăcomia Începe să planeze În aerul acestei odăițe prăfuite, deasupra sendvișului Început și a cărții de telefon ferfenițite, Rowe avu certitudinea victoriei. La urma urmelor, Își spunea, domnul Rennit nu-și putea permite luxul de a fi prea exigent. — Un criminal, zise el cu glas tare, seamănă Întrucîtva cu un lord: plătește mai mult, din pricina titlului. Încearcă el, ce-i drept, să călătorească incognito, dar de obicei se dă de gol... CAPITOLUL III ATAC FRONTAL „Îi venea greu, fără măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
turnîndu-mi laptele În ceașcă și așteptînd cu ochii țintă la mine, În vreme ce fărîmița felia de cozonac... — Și chiar credeți, spuse domnișoara Hilfe, că prietena reverendului Topling... — N-o asculta! o Întrerupse Hilfe. Da, de ce nu ar fi implicată prietena reverendului? Criminalii nu mai formează astăzi o clasă aparte. Noi doi știm asta prea bine. În Austria erau o mulțime de oameni pe care nu i-am crezut În stare să... să facă ceea ce am văzut c-au făcut. Oameni culți, binecrescuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să facă ceea ce am văzut c-au făcut. Oameni culți, binecrescuți și simpatici, lîngă care ai fi stat cu plăcere la masă. — Domnul Rennit, directorul agenției particulare Orthotex, mi-a mărturisit astăzi că n-a văzut În viața lui un criminal și că sînt recrutați din drojdia societății. — Da’ de unde? protestă Hilfe. În zilele noastre, Îi Întîlnești pe toate drumurile. Am cunoscut personal pe puțin șase criminali. Unul era ministru, altul specialist În boli de inimă, altul director de bancă, altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
particulare Orthotex, mi-a mărturisit astăzi că n-a văzut În viața lui un criminal și că sînt recrutați din drojdia societății. — Da’ de unde? protestă Hilfe. În zilele noastre, Îi Întîlnești pe toate drumurile. Am cunoscut personal pe puțin șase criminali. Unul era ministru, altul specialist În boli de inimă, altul director de bancă, altul agent de asigurări... — Încetează, te rog! exclamă domnișoara Hilfe. — Deosebirea este că În zilele noastre crima a devenit rentabilă, continuă tînărul. Iar cînd un lucru e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
asasineze: crima era o specialitate a lui, o caracteristică personală, incompatibilă cu locuitorii acestei lumi patriarhale și pașnice din care fusese exilat și ai cărei reprezentanți tipici păreau să fie doamna Bellairs, cucoana cu pălăria pleoștită și pastorul Sinclair. Un criminal ar trebui să se simtă la adăpost de crime - mai ales de crimele unor astfel de oameni. Dar Rowe era și mai scandalizat acum, cînd Îl auzea pe acest tînăr spunîndu-i, de la Înălțimea experienței sale, că granița dintre lumi dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În serios, auzi el glasul domnișoarei Hilfe. O clipă, i se păru că fata Îl privește cu simpatie. Dar nu, era cu neputință. — Desigur, exagerez, urmă Hilfe cu dezinvoltură. Dar În zilele noastre trebuie, totuși, să fii pregătit să Întîlnești criminali pe toate drumurile. Ei spun că au un ideal. Ba chiar pretind că o crimă ar fi fapta cea mai caritabilă! Rowe Îi aruncă repede o privire, dar nu desluși nici o aluzie personală În ochii spălăciți ai tînărului teoretician. — Vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ea la fel de greu de conceput ca și gîndul că băiețelul ei - piciul acela cu fața palidă și serioasă, În pantalonași cafenii și jerseu albastru, care-l privea ca un străin din pozele Îngălbenite ale albumului de familie - va ajunge un criminal. Întins pe spate, Rowe prinsese firele visului și le strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua să stea de vorbă cu maică-sa. „Ceaiul servit la iarbă verde, slujba de vecernie, jocul de crochet, bîrfele nevinovate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dragă mamă, că așa e viața acum. Asta am reușit cu toții să facem din lumea noastră, de cînd ai părăsit-o. Eu Însumi, micul tău Arthur, care n-ar fi În stare să omoare nici măcar un gîndac - am ajuns un criminal. Lumea a fost plămădită din nou după tiparul romanelor lui William Le Queux!“ Ochii maică-sii, zugrăviți parcă pe perete, Îl priveau Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l sărută, ca pe-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să știe că n-avem timp să-i citim rapoartele“. Sorbindu-și cafeaua și citind pentru a nu știu cîta oară ziarul, Rowe se simțea solidar cu acei bătrîni comisari care-și publicau memoriile sub titluri ca: Pe urmele unor criminali celebri. Era un criminal de modă veche, deci făcea parte din lumea lor, ca și asasinul lui Cost, desigur. Îi era ciudă pe Willi Hilfe, care luase totul atît de ușor, ba chiar În zeflemea. E drept că sora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avem timp să-i citim rapoartele“. Sorbindu-și cafeaua și citind pentru a nu știu cîta oară ziarul, Rowe se simțea solidar cu acei bătrîni comisari care-și publicau memoriile sub titluri ca: Pe urmele unor criminali celebri. Era un criminal de modă veche, deci făcea parte din lumea lor, ca și asasinul lui Cost, desigur. Îi era ciudă pe Willi Hilfe, care luase totul atît de ușor, ba chiar În zeflemea. E drept că sora lui Hilfe nu luase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Jones e mîna mea dreaptă. Ce-ai făcut cu el? — M-am dus la doamna Bellairs... — Treaba dumitale! Mie să-mi spui unde-i Jones, am nevoie de el! — Cineva a fost asasinat... — Cum?! — Iar poliția crede că eu sînt criminalul... Rowe auzi un oftat la celălalt capăt al firului. Omulețul acela agil, care plutise toată viața pe ape tulburi, dar liniștite, ale unor banale adulteruri și scrisori compromițătoare simțea că e tîrÎt spre adîncurile bîntuite de peștii cei mari. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cel puțin satisfacția de a se pedepsi pentru o crimă de care se știa vinovat. Rowe era obsedat de un ideal primitiv al justiției, căruia dorea să i se conformeze. Totdeauna dorise să trăiască În acord cu acest ideal. Un criminal e considerat de opinia publică un monstru, dar În sinea lui, El se vede de obicei ca un om oarecare, un om care bea ceai sau cafea la micul dejun, care citește cu plăcere o carte bună - poate mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
roman - care se duce la culcare la ore fixe și se străduiește să-și mențină o bună condiție fizică, deși suferă, poate, de constipație; un om care iubește pisicile sau cîinii și care are anumite opinii politice. Monstruos e doar criminalul bun la suflet. Arthur Rowe era un astfel de monstru. Copilăria lui se desfășurase Înainte de Primul Război Mondial, iar copilăria e o vîrstă care lasă urme de neșters În sufletul oricăruia dintre noi. Convingerea că nu se cuvine să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu glas ațîțat: — Intră o dată, omule! Nu te mai osteni să bați la ușă! Neprimind, Însă, nici un răspuns, adăugă cu furie: Se Înșală amarnic! Își Închipuie că pot obține totul prin intimidare. Dar știi și dumneata cine sînt eu: un criminal, nu-i așa? Nu mi-e teamă să ucid. Dă-mi, te rog, ceva cu care să pot lovi... Măcar o cărămidă... Se uită la valiză. — Ai dreptate, zise domnișoara Hilfe. Trebuie să facem ceva, chiar dacă s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putea țîșni o lumină. Reacționase violent pentru că se speriase, iar acum se temea că pe fișa lui va apare o notă proastă... De ce oare trebuia să-i fie frică să-și amintească de trecut? La urma urmelor, nu sînt un criminal! Își spuse el, În șoaptă. 6 La intrare Îl Întîmpină o infirmieră. — Domnule Digby, vă așteaptă cineva. — Unde? Întrebă el, cu inima bătîndu-i să se spargă. — În salon. Anna răsfoia un număr din Tatler. Făptura ei mărunțică, Încordată și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Digby Întoarse foaia ziarului și citi, sub o fotografie „Arthur Rowe, căutat de poliție pentru a fi interogat În legătură cu...“ Crimele nu-l prea interesau pe Digby. fotografia Înfățișa un bărbat slab și cam șleampăt, dar bine bărbierit. Toate fotografiile de criminali semănau, poate din pricina tehnicii „pointiliste“ a fotografiei de ziar. Digby avea atîtea lucruri de Învățat despre trecut, Încît nu-și putea pierde timpul citind despre criminali și, oricum, crimele „domestice“ nu-l interesau. Auzind scîrțîitul unei scînduri, se Întoarse: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fotografia Înfățișa un bărbat slab și cam șleampăt, dar bine bărbierit. Toate fotografiile de criminali semănau, poate din pricina tehnicii „pointiliste“ a fotografiei de ziar. Digby avea atîtea lucruri de Învățat despre trecut, Încît nu-și putea pierde timpul citind despre criminali și, oricum, crimele „domestice“ nu-l interesau. Auzind scîrțîitul unei scînduri, se Întoarse: În pragul ușii, stătea șovăitor, Johns. — Bună seara, Johns, Îl Întîmpină Digby. — Ce faci aci? — Citesc ziarele. — Bine, dar ai auzit ce-a spus doctorul... — Știu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a ferestrei Încadra un cer rece și cenușiu. Ultimele stele păliseră. Rowe se așeză pe un scaun, cu mîinile Între genunchi; era obosit și cam plictisit. „Prin urmare - Își spunea - nu sînt un om de seamă, un explorator, ci un criminal de rînd“. Efortul depus pentru a ajunge În locul acesta Îl epuizase; nu-și mai amintea limpede nici măcar cum procedase. Ținea minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
făcut În casă, nu cred să-l fi cumpărat... — A, nu, nu l-am cumpărat, ci l-am cîștigat, răspunse Rowe fără să stea pe gînduri. Dar e absurd... Vorbesc În neștire!... Văd că nu-i tratați prea prost pe criminali! adăugă el, simțind că ceaiul Îi dă puteri. Continuă cu amintirile, Îl Îndemnă detectivul. — Îmi amintesc de o mulțime de oameni strînși roată În jurul unei mese, Într-o cameră cu luminile stinse. Mi-era teamă că cineva ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
repezi detectivul. Omul acela n-a fost ucis, e la fel de viu ca și dumneata. 2 — E viu? — Firește că-i viu! Nu pricep ce ți-a venit să-l alegi tocmai pe el! — Dar În cazul acesta, nu sînt un criminal! exclamă Rowe, simțind că-i piere toată oboseala și observînd chiar că afară era frumos. A fost rănit grav?... — Vorbești serios? Îl Întrebă detectivul, perplex, și adăugă: Nu pricep nimic din ce-mi spui. Unde s-a Întîmplat povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
goluri! — Unde anume a venit să te vadă? — Nu-mi amintesc. De mulți ani din viața mea nu-mi pot Încă aduce aminte. — Uităm foarte ușor ceea ce ne-a făcut să suferim. — Aproape c-aș dori să fi fost un criminal, ca să mă puteți găsi printre fișele dumneavoastră. — Dar ne descurcăm bine, foarte bine, spuse domnul Prentice cu blîndețe. Hai să revenim la asasinarea lui... Cost. Se prea poate, desigur, să fi fost doar o Înscenare menită să te facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bombe... Dovadă, cicatricea... — Erai singur? — Nu! răspunse el fără să se gîndească. — Cine mai era cu dumneata? — O fată. Acum, era prea tîrziu ca să mai dea Înapoi. Trebuia să vorbească despre ea! Și la urma urmei, dacă nu era un criminal, pentru ce n-ar mărturisi că evadase cu ajutorul fratelui ei? — Anna Hilfe! rosti Rowe, simțind ca un fel de dulceață pe limbă. — Pentru ce te aflai Împreună cu ea? — Cred că ne iubeam. — Crezi? — Nu-mi amintesc precis. Dar ea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fel de curiozitate. Adolescenții nu cunosc acest sentiment. E o pasiune de om matur. Cred că am dus o viață monotonă și sobră, de aceea toate Întîmplările astea mă tulbură atîta, răspunse Rowe. Acum, cînd știu că nu sînt un criminal, mă pot bucura... Zărind casa aceea parcă familiară, Rowe se opri buimăcit, ca În fața unei priveliști de vis. Recunoștea vag grădinița neîngrijită, cu statuia coclită căzută de pe soclu și cu portița de fier care scîrțîia. Toate storurile erau trase, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îi cunoști personal pe oamenii aceștia? — Pe aceștia nu, dar cunosc bine Anglia, și-i destul ca să mi-i pot Închipui pe toți... Așadar, În orășelul acesta pașnic - unde e pace chiar și-n timp de război - apare, deodată, un criminal inteligent, instruit, ambițios, viclean și lipsit de scrupule. De fapt, nici nu-i criminal În sensul obișnuit, pe care-l dă poliția locală cuvîntului crimă. Nu fură, nu se Îmbată, iar cînd ucide nu știe ce-i aia. Ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]