5,534 matches
-
uneori, dovedeam o solidaritate deplină; ca unul, atunci, făceam tot ceea ce ne sta în putință pentru ca jocul întregului să iasă perfect. De fapt, nu era chiar așa de greu. Am fost niște gemeni atât de asemănători, încât, ani buni, nici un cunoscut nu a reușit să ne identifice cu precizie. Nici părinții nu izbuteau prea ușor. Ba chiar cu mare dificultate. Și nici nu erau convinși. Pentru mai multă siguranță, pe unul îl punea să spună câteva versuri, pe altul să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
poimâine, în curând, vei striga în gura mare. O să scrii. Nu o să-ți dea nimeni dreptate. Adevărul trebuie spus în șoaptă, altfel obții efecte contrare. Nu-ți pasă, o să-l strigi. Chiar dacă îți vei pierde prietenii. Nici nu ai. Decât cunoscuți. Colegi. Străini. Vă despart baraje. Baricade. Teritorii. Lumi. Necuprinsuri. Te vor bloca necunoscuții. Și așa o fac. Subtil, brutal, în toate felurile. Te-ai săturat. „Circul! Ajunge cu tot circul ăsta! Cât credeți că o să vă mai suport scamatoriile? Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pe alocuri sugrumat îi inducea preaonorabilului o stare de relaxare, ca întreaga clădire de altfel. O găsise după căutări îndelungate, plătind pentru ea un morman de credite. Dar efortul depus meritase pe deplin. Clădirea devenise oaza lui de liniște. Toți cunoscuții lui se așteptaseră ca în locul vechii și oarecum cochetei clădiri să apară un nou dom uriaș în care să-și găsească de lucru angajații Companiei de Transporturi și Comunicații. Dar planurile lui nu modificareră prea mult zona, astfel încât clădirea suferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Marcel, campion în trivialisme. Întâlnirea cu Olga îl irită pe Alex, deși n-ar fi vrut să-și strice buna dispoziție. Dar, după câteva momente, reflectă că nu merită. Într-un oraș mic, era firesc să te întâlnești cu anumiți cunoscuți, chiar și de mai multe ori pe zi. Își cumpără timbre, le lipi pe un plic și depuse scrisoarea în cutia destinată pentru corespondențe externe. Îi scrisese de mai multe ori unui prieten, coleg de facultate, aflat acum undeva printr-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în față: parcul teatrului, clădirea muzeului istoric, și nu departe de aceste edificii, noua și impozanta clădire a galeriilor de artă. Coborî apoi cu pași zoriți și se îndreptă spre noul lui șantier. Pe drum se întâlni cu mai mulți cunoscuți și se salutară reciproc. Cu unii dintre ei, ar fi legat un dialog ad-hoc, dar era prea grăbit. Aștepta proiectanții și arhitecții din Capitală cu planșe, proiecte și soluții de reabilitare a unei clădiri care punea mari probleme constructorului. Ajunse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
trecerea prin țara “lui”, a legionarilor: Părintele Ion Dumitrescu-Borșa, Ion I. Moța, prințul Alexandru Cantacuzino (diplomat de carieră), Ghe. Clime, comandant legionar, avocații Nicolae Totu, Vasile Marin - șeful legionar al capitalei, grup al legiunii Arhanghelul Mihail condus de generalul Gheorghe-Zizi-Cantacuzino, cunoscut șiu sub numele de Grănicerul și care urma să-i înmâneze una din spadele sale în oțel de Toledo, intratului în legenda colonel Moscardo, salvatorul Alcazarului și care, între fiul său răpit de bolșevici și Spania creștină a respins șantajul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
că după 23 august 1944, 95% din comuniști erau tot străini. Iar în p.c.r., poliție, securitate, servicii de supraveghere și control, 90% erau evrei, maghiari, slavi, toți cinici și doritori să schingiuiască legionari, rudele acestora, prieteni și chiar cunoscuții apropiați, românii patrioți...; tot din arhivele p.c.r. și poliției politice, sadicul Nikolschi Alex era de fapt Grumberg Boris, specializat la școala K.G.B.-ului sovietic, este cel care a dirijat deportarea sașilor din România în U.R.S.S., la muncă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
dori să devină și ele sfinte ?! Cuvintele alese sunt rodul unei sensibilități ce se revelează în fiecare dintre noi, mai ales în preajma sărbătorilor, când ne gătim sufletul și inima cu gânduri deosebite îndreptate spre familie, spre cei dragi și spre cunoscuți. Parfumul sărbătorilor nu trece neobservat în nici un an. El se ospătează nu numai din condeiul poeților ce scriu iscusit, ci culege cuvinte dulci și din rândurile tainice ce stau pitite în odăile sufletului nostru. Cu toții ne dorim să avem cuvinte
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
menținut bogățiile, frumusețile, atât materiale cât și spirituale care au contribuit la luminarea neamului și au adus un aport de seamă la formarea și dezvoltarea limbii. Toate aceste obiecte de mare valoare, vorbesc despre vrednicia, iscusința, răbdarea, devotamentul tuturor călugărilor, cunoscuți și necunoscuți care au slujit în acest sfânt lăcaș, despre zestrea spirituală a minunatului nostru popor, despre tăria credinței noastre. Toată recunoștința acelora ce se ostenesc pentru păstrarea și conservarea acestor inestimabile valori. Fr. Dragomir Pop 22 iulie 1981 Am
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
prindem, ne răzbunam pe ei în efigie, inventând feluri de mâncare în care bieții noștri subiecți ar fi fost ingrediente esențiale: „Ce-ați zice să ni se aducă acum o copiladă bine fezandată, unsă cu mujdei?“ ne ispitea Romulus în cunoscutul lui stil sado-maso. Copilada era, chipurile, ruladă de copil! Nu ne miram. Nu-l știam noi pe Romulus? Într-o seară ieșiserăm lângă mânăstire și stăteam cu toții pe iarbă, sub cerul imens, trandafiriu, ascul tând toaca și privind rândunelele ce
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să nu se priceapă, precum s-au întîmplat multor din filozofii cei mai de curând; al 5-le, mai pe urmă să nu întrebuințăm termini străini, însă fiindcă descoperirile cele nouă au nevoie de termini noi carii n-au fost cunoscuți vechimei, în știință ni-i iertat de-a întrebuința termini tehnici, fiindcă cu agiutorul acestora se însemnează pre scurt aceea ce altmintrelea ar trebui să se zugrăvească cu multe cuvinte. Cuprinsul acelor semne, cu cari prin învoirea oamenilor sunt legate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mișcarea (s.a.)”. Iar în numărul 82, același Romulus Dianu va chema la ordine „o seamă de reviste de «avantgardă» pe care nu le recunoaștem plăsmuite din substanța noastră”. O atitudine de superioritate „elitară” a existat, de altfel, dintotdeauna la Contimporanul. Cunoscutul (anti)manifest „Vorbe goale“ pe care Vinea îl publica în revista Punct (nr. 13, 14 feb. 1925) denunța cu mijloace avangardiste (mai exact: futuriste) mecanica goală a „revoluției de cuvinte” și mentalitatea aferentă: C’est une mentalité de garçon coiffeur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încă în stadiul în care enervează prostimea elegentă a vernisajelor și simulația găunoasă a criticii” („Pictorul M.H. Maxy...“). În comentariul despre „Noua expoziție a lui Marcel Iancu“, colegul de la Contimporanul este așezat alături de alți avangardiști români „universalizați”, „precursori” puțin (re)cunoscuți în țară. Un argument de autoritate menit să acționeze asupra orgoliului național și a complexului de inferioritate locală: „Marcel Iancu a fost printre puținii români cari, asemenea lui Brâncuși, lui Pascin, lui Segal, nume atît de insuficient cunoscute în țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Aventure Céleste de M. Antipyrine a été entièrment ilustreé par Marcel Ianco. Insatisfacției provocate de insuficienta (re)cunoaștere în afară a artiștilor novatori din România îi corespunde o reacție similară față de cazul artiștilor români consacrați în străinătate, dar ne(re)cunoscuți în țară. O notă din nr. 49 al revistei o promovează în acest sens pe poeta franco-română Céline Arnauld: „L’ésprit nouveau (no. 25), dir. Ozenfant&Jeanneret. Cronica literară e atribuită d-nei Céline Arnauld. Despre această poetă care ocupă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Budapesta. Materialul bogat și interesant se datorează colaboratorilor Bortnigk, Vajda, L. Leben (Olanda), Molnár-Farcas, Földes, Reményi Claire Goll, Faulstich, Aladár, Hevesy, Molnár etc.” /” Ultimul număr din ÚJ Föld, revista grupării moderne din Budapesta, a apărut în excelente condițiuni. Pe lîngă cunoscuții și talentații colaboratori, remarcăm o corespondență asupra mișcării moderne americane și un articol semnat de cunoscutul critic Ion Darius, despre arta nouă românească”. Ultima consemnare notabilă despre avangarda maghiară se referă la revista de artă modernă Dokumentum din Budapesta: „este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Claire Goll, Faulstich, Aladár, Hevesy, Molnár etc.” /” Ultimul număr din ÚJ Föld, revista grupării moderne din Budapesta, a apărut în excelente condițiuni. Pe lîngă cunoscuții și talentații colaboratori, remarcăm o corespondență asupra mișcării moderne americane și un articol semnat de cunoscutul critic Ion Darius, despre arta nouă românească”. Ultima consemnare notabilă despre avangarda maghiară se referă la revista de artă modernă Dokumentum din Budapesta: „este revista ungurească condusă de Kassák. Ultimul număr închină articolul de fond expoziției de arhitectură Werkbund din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a revistei Pasmo, singura publicație cehă de avangardă aflată în atenția „contimporanilor” va fi Horizont. Prezentarea (entuziastă a) primului număr în Contimporanul, 73, februarie 1927, ține să arate - pedagogic - că „Printre micile popoare din răsăritul Europei, Cehoslovacii s’au făcut cunoscuți încă dinainte de independența lor ca popor ce a primit cu voioșie botezul modernismului. Acolo ai impresia că acest spirit nou este acela oficial și că toate forțele națiunei sprijinesc dezvoltarea și înflorirea lui”... Nota în cauză este, de altfel, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exhaustiv, el nu se va limita la „traseul de creastă” al exegezei, ci va încerca să ofere - mergînd pînă la date extraestetice - și o bază de date, suficient de cuprinzătoare, în vederea unei eventuale abordări sociologice. Potrivit mai multor evocări ale cunoscuților autorului, primele texte ale lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău (n.17 martie 1883, Curtea de Argeș - m. prin sinucidere, 23 noiembrie 1923, București) au fost elaborate prin 1907-1909 pentru amuzamentul mamei și al surorilor; în amintirile sale, fostul său coleg și prieten G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fiind curios să afle ce ecou va avea trecerea sa pe lumea cealaltă,în rândurile celor de dincolo, și să vadă, cu ochii lui, și să aprecieze, cu puterea sa de percepție, cum arată, el, ca mort. O parte din cunoscuți au cam aflat, de șmecherie; marea majoritate,însă, au luat-o de bună. Nenea Văduvoiu a murit și gata. Înmormântarea va avea locîn ziua... la ora... cu participarea a trei preoți. Și, la momentul stabilit, cortegiul cernit a pornit. Au
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cei care au ridicat mâinile în sus, când premierul le-a cerut să valideze? Nu știu. Iar nu știi, bre? Iar. Bine. Câte odată se ducea, ca oricare altul dintre noi, la o bere. Acolo se întâlnea cu mulți: și cunoscuți și necunoscuți. Oamenii erau în discuții. Era solicitată și părerea sa, asupra problemelor la ordinea zilei. El scăpa iute: nu știu. Lasă-l în pace, intervenea câte un conciliant: ăsta e. Nu știu. Și, chiar, să știți că el e
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu perioada comunistă, deci ar trebui ca nenorocitul acela de redactor să-l lase pe Nichita Stănescu să se odihnească în pace fiindcă poetul a scris ceea ce simțea atunci... Avem un președinte? Îmi bătea mie obrazul, mai zilele trecute un cunoscut care mă asigură că îmi e prieten atunci când are el nevoie, că în scrierile mele din jurnal greșesc, fiindcă mă iau prea mult de Băsescu, fiindcă, spunea el, nu poate să fie vinovat marinarul macerat în whisky, de toate blestemățiile
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de episoade cu tine, de o dai pe spate pe Elodia, cu tot cu Cioacă al ei. Deci pot să-l asigur pe noul meu prieten, că după câte se observă, fac demersuri neobosite pentru a intra și eu în rândul celor cunoscuți. Deocamdată sunt la stadiul teoretic, stadiul prospectărilor. De aceea vă rog să-mi urați succes, sperând ca societatea aceasta să rămână tot așa de dezorientată ca și până acum, fiindcă în asemenea condiții orice este posibil... Cine dracu-i Zeus
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
șoseaua de caldarâm, aruncând pasagerii unii peste alții pentru ca în sfârșit să ajungă la sediul miliției de pe strada Mangaliei. Au fost duși la subsol unde a început ancheta. Le-au luat datele de identificare numele, profesia, adresa. Erau printre ei cunoscuți mai vechi de-ai casei și pe rând milițienii îi luau la bătaie. Unul a fost descoperit la percheziție cu un ghiul din metal care se cunoștea de departe că nu-i din aur. - A umbli cu aur! Trosc, pleosc
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
minutului ce nu se mai naște. Fluturii încep să își uite zborul. Cui să arate dansul culorilor Într-o lume care nu mai cunoaște graba, fuga pasului spre ziua incertă? Mâine va fi un azi permanent fără lacrimi în numele acelui cunoscut “prea târziu”. Se va rescrie istoria exercițiilor de respirație... ...același praf, aceeași rugină, aceeași căsuță poștală uitată de expeditori. Secundele trec... a fost doar un vis. Noi, amintirile (coloana a cincea) Amintirile vorbesc în șoaptă Sub pietrele roase de timp
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
săi de copilărie, vegheați de grija și de dragostea mamei. La Vărăști, unde se duse singur, Virgil se reîntâlni cu rude pe care nu le mai văzuse de ani de zile: unchi și mătuși, veri și verișoare, dar și mulți cunoscuți de prin sat, rude și prieteni de familie. În ciuda vitregiei timpurilor, fu o înmormântare după toate rânduielile creștinești. În sicriul simplu, din lemn de brad, meșterit de un bătrân tâmplar al satului, în hainele-i de îngropăciune, pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]