6,303 matches
-
care, împreună, dau o notă de eleganță interiorului absidei. Stâlpii pridvorului, fixați în partea superioară în cunună și prevăzuți cu contrafișe, formează arcade semicirculare similare celor din galeria turnului clopotniță, iar ușa de intrare din pridvor, in pronaos este exemplar decorată cu motive specifice zonei: rozete, dinți de lup, cruci. Pictura interioară a bisericii de lemn din Agârbiciu este opera meșterului zugrav Dumitru Ispas din Gilău, conform unei inscripții din naos, deasupra ușii de ieșire în pronaos: „S-a zugrăvit prin
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
în pronaos: „S-a zugrăvit prin mâna mea, zmeritul zugrav Dimitrie Ispas”. a avut și norocul să conserve, în cele mai bune condiții din zonă, atât elementele de decor, exterior și interior, cât și pictura din naos. Pictorul Ispas a decorat cele mai multe biserici de lemn din bazinul superior al Someșului Mic, așadar din zonele Huedinului și Călatei, dar și din părțile Sălajului; a activat, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului al XIX-lea, remarcându-se printr-
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
superioară. Pereții exteriori au fost acoperiți cu șindrilă protectoare împotriva intemperiilor, această tehnică fiind probabil „invenția” târzie a unui meșter local, întrucât o întâlnim și la biserica din Bălcești. Ancadramentul portalului exterior este format din usciori din lemn de stejar, decorați prin sculptare. Reparații capitale s-au executat în anul 2004, respectându-se originalul. Toate costurile au fost sponsorizate de Dl. Ing. Vădan Gheorghe, fiu al satului. A fost refăcut și acoperișul din șindrilă de brad, adusă din Măgura Răcătăului.
Biserica de lemn din Dângău Mare () [Corola-website/Science/313196_a_314525]
-
în ianuarie 2007. În această calitate, ea se ocupă de atragerea de investiții străine și de procesul de privatizare a întreprinderilor transnistrene. Ea a avut un rol important în soluționarea conflictul vamal dintre Transnistria și Ucraina. Elena Cernenko a fost decorată cu Ordinul "Gloria muncii", cu Medalia "Pentru muncă susținută" și are și titlul de "Muncitor fruntaș al RMN". Este căsătorită și are două fete. Este prietenă cu fostul ministru al educației, Elena Bomeșko, o altă femeie membră a cabinetului lui
Elena Cernenko () [Corola-website/Science/313190_a_314519]
-
statului autoproclamat, fiind ales ca deputat în primele două legislaturi ale auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene (1990-1995; 1995-2000). El a participat activ la rezistența în fața atacurilor trupelor de miliție ale Republicii Moldova în Conflictul din Transnistria (1992). În anul 1994 a fost decorat cu Medalia "Meritul Muncii" pentru contribuția personală la dezvoltarea raionului Grigoriopol. În același an, a fost numit șef al autorităților locale din raionul Grigoriopol, servind în această calitate până în aprilie 1997. În aprilie 1997, Serghei Leontiev ete numit șef al
Serghei Leontiev () [Corola-website/Science/313200_a_314529]
-
numele său de pe această listă . La alegerile din 10 decembrie 2006, Igor Smirnov nu l-a mai nominalizat drept candidat pentru postul de vicepreședinte, preferându-l pe ministrul afacerilor interne, generalul-maior Aleksandr Korolev. Pentru meritele sale, Serghei Leontiev a fost decorat cu cele mai înalte distincții: Ordinul Republicii, Ordinul " Pentru curaj personal" și alte medalii ale Republicii Moldovenești Nistrene. El este căsătorit și are doi fii.
Serghei Leontiev () [Corola-website/Science/313200_a_314529]
-
în 1794, atacul impetuos din fruntea regimentului său, sprijinit viguros de 12 escadroane britanice, a pătruns printr-un întreg corp de armată francez, a omorât și rănit 3.000 de oameni și a capturat 32 de tunuri inamice. A fost decorat imediat cu Crucea Ordinului Maria Terezia. După ce a luat parte la bătăliile de la Amberg și Würzburg în 1796, a fost avansat la gradul de general-maior, iar în 1799 la gradul de locotenent-feldmareșal. La înfrângerea de la Hohenlinden din 1800, promptitudinea și
Karl Philipp zu Schwarzenberg () [Corola-website/Science/313227_a_314556]
-
În anul 1991, prin colaborare cu Clubul UNESCO din Parma-Italia, organizează șantierul de artă plastică din Fontanellato, iar în 1992 și 1993 pe cele din Bedonia, unde copiii de la cercul de desen „Ion Diaconescu” realizează lucrări de pictură murală care decorează instituții de învățământ. Personalitate multilaterală, organizează, cu membrii cercului pe care îl conduce, interesante activităti în afara orelor de curs, legând arta plastică de celelalte discipline, cum ar fi literatura sau istoria. Se stinge din viață în plină activitate, fiind diagnosticat
Gheorghe Mocanu () [Corola-website/Science/313240_a_314569]
-
și "Mircea". Inginerul de sunet Anușavan Salamanian a obținut opt premii pentru coloană sonoră ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): La Gala Premiilor Gopo 2011 inginerul de sunet Anușavan Salamanian a primit Premiul pentru întreaga activitate. Anușavan Salamanian a fost decorat în anul 2000 de președintele Emil Constantinescu cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler "„pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii”".
Anușavan Salamanian () [Corola-website/Science/313281_a_314610]
-
o soluție de normalizare a relațiilor dintre Chișinău și Tiraspol, recunoașterea oficială a Republicii Moldovenești Nistrene și apoi crearea unei confederații cu Republica Moldova . Pentru meritele sale, a fost ales ca membru al Academiei Slave Internaționale "Jan Amos Komenský". A fost decorat cu Ordinul Republicii, 2 Ordine "Pentru curaj personal", Ordinul de Onoare, Medalia " Pentru serviciu ireproșabil" clasa a III-a, Medalia "Participant la operațiunile de menținere a păcii din Transnistria", Medalia "A 10-a aniversare a RMN", Medalia "A 15-a
Vladimir Bodnar () [Corola-website/Science/313269_a_314598]
-
Pentru această performanță a primit Cupa Președintelui Beneș , Placheta de Aur pentru obținerea locului I în cadrul categoriei IIB și Cupa Presei Cehoslovace din partea Cehoslovaciei, apoi Cupa F.A.R.R 1938 pentru primul loc în clasamentul general din partea României. Ing. a fost decorat de Regele Carol al II-lea pe 24 Iunie 1939 cu Ordinul Virtutea Aeronautică de pace, clasa Cruce de Aur (FD Nr. 2595, Brevet nr. 295). A concurat în acestă întrecere aviatică alături de ing. Ion Cociașu (deținătorul recordului mondial pentru
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
acestor sarcinii de traducător cu mult succes. În această perioadă Comandamentul român al Școlilor Aero a întocmit o listă de propuneri de decorare cu Ordinul Vulturul German, printre care a fost propus și el. Astfel ing. Eduard Lindner a fost decorat cu acest ordin german, cu care erau distinși de altfel numai cetățeni străini față de statul german. A colaborat aici cu Comandor Balaban Zamfir, care era director de studii, Morărescu Gheorghe, traducător, Căpitan Serghie Ștefan, Tg. Jiu, care era Șeful Biroului
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
câte o categorie: astfel, Iugoslavia a ocupat primele trei locuri în categoria I B, iar Cehoslovacia, primele două locuri în categoria I A, al treilea loc revenind soților Ionescu. Pentru performanțele obținute ing. Eduard Lindner și Nadia Russo au fost decorați în 1939 de către regele Carol al II-lea cu Ordinul Virtutea Aeronautică de pace, clasa Cruce de aur.
Concursul aerian al Micii Înțelegeri () [Corola-website/Science/314527_a_315856]
-
soarelui ascuns printre ramurile teiului. Acest copac străvechi este cel care dă numele castelului. Linder înseamnă tei, Hof înseamnă curte, iar numele castelului ar fi astfel Curtea teiului. Palatul este înconjurat de grădini formale împărțite în cinci secțiuni care sunt decorate cu sculpturi alegorice ale continentelor, anotimpurile și elementelor naturii: Partea de nord este caracterizată printr-o cascadă pe 30 de trepte de marmură. În partea de sus se află un pavilion de muzică. Cascada se termină la partea de jos
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
aurită a zeiței Fama. În partea de vest se află un pavilion cu un bust al lui Ludovic al XIV-lea. În fața acestei statui este o fântână cu o statuie aurită care-l reprezintă pe "Amor cu delfini". Grădină este decorată cu patru vase de majolică. La partea superioară a parterului estic este un pavilion de lemn care conține bustul lui Ludovic al XVI-lea al Franței. La 24 pași mai jos se află o fântână cu statuia aurită "Amor trăgând
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
parte dintr-o expoziție mare pe teme orientale. Piesele clădirii au fost aduse la Linderhof în ziua de 25 noiembrie a aceluiași an și până în decembrie au fost asamblate în apropierea "Colibei lui Hunding". Interiorul "Casei marocane" a fost bogat decorat cu covoare și alte obiecte. De asemenea, au fost consolidate ferestrele și s-a construit un șemineu, care a schimbat aspectul original al clădirii. După moartea regelui, "Casa marocană" a fost vândută și mutată la Oberammergau, unde a fost păstrată
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
structură separată: grindă frontală, contrafișe, portiță în poartă. Porțile mai vechi au fost ornamentate cu motive geometrice, stilizate, mai târziu cu motive vegetale, mai ales cu motive florale. Motive des întâlnite sunt luna și soarele. Grinda frontală este de obicei decorată cu inscripții, de regulă anul construirii, numele gazdei și al soției lui. Uneori sunt încrustat și versuri sau mesaje. Modelele secuiești străvechi precum spiralele, motive vegetale etc. care ornează o poartă secuiască sunt desenate pe lemn cu mâna. După desenare
Poartă secuiască () [Corola-website/Science/314555_a_315884]
-
este operațional din cauza pagubelor din nordul și centrul pistei. Unele dintre pistele de rulare sunt deteriorate, dar platforma nu a suferit daune grave. Principalul terminal este format din două clădiri de 4000 metru pătrați concepute după un dizain arab-islamic și decorat cu țiglă marocană și vitralii în forme de arcuri. Turnul de control este lângă pistă și platformă. Aeroportul avea un număr total de 400 de angajați. Nu exista o platformă de debarcare pentru pasageri, scările erau duse pe pistă pentru
Aeroportul Internațional Yasser Arafat () [Corola-website/Science/314591_a_315920]
-
gaură pentru coadă, utilizarea frecvența a aramei pentru producerea podoabelor și uneltelor și pictură cu grafit. Apărută în mileniul IV î.e.n., a fost prezentă în sud-estul Transilvaniei și sud-vestul Moldovei. S-a extins către est, până la Nipru. Impresionează prin ceramică, decorată cu forme geometrice, în care predomină motivul spiralei. Vasele erau realizate dintr-un material fin și frământat, cu diversitate de forme. Au fost descoperite la Cucuteni, pe Dealul Cetățuiei. S-a extins din sud-estul Europei, fiind prezentă în sud-estul Moldovei
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
de ex. cele aflate în prezent în Muzeul din Vatican, sau compoziția ""Bazin de apă cu porumbei"", aflat la Muzeul Capitolin din Roma. Epoca elenistică marchează un declin al picturii pe vase. Vasele cele mai răspândite sunt de culoare închisă, decorate cu motive simple stilizate de flori și ghirlande. În această epocă apar vase cu motive în relief, imitând vasele din metale prețioase. Formele vaselor de ceramică se inspiră deasemenea din tradiția vaselor de metal, cele mai multe sub formă de ulcioare pentru
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
cu pictura contemporană. Prelucrarea vaselor de metal a căpătat în epoca elenistică o deosebită amploare. La Derveni nu departe de Salonic, s-a găsit un vas de bronz în greutate de 40 kg., datând aproximativ, din anul 320 î.Ch., decorat cu o friză în relief, reprezentându-i pe Dionysos și Ariane. Gâtul vasului este decorat cu motive ornamentale, iar mai jos sunt reprezentați patru satiri. Evoluția este asemănătoare în arta bijuteriilor. Giuvaergii epocei excelează în arta detaliior și filigranelor, imitându
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
La Derveni nu departe de Salonic, s-a găsit un vas de bronz în greutate de 40 kg., datând aproximativ, din anul 320 î.Ch., decorat cu o friză în relief, reprezentându-i pe Dionysos și Ariane. Gâtul vasului este decorat cu motive ornamentale, iar mai jos sunt reprezentați patru satiri. Evoluția este asemănătoare în arta bijuteriilor. Giuvaergii epocei excelează în arta detaliior și filigranelor, imitându-se frunze de arbori sau spice de grâu. În această epocă apar și încrustațiile cu
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
jucat un rol important în a menține vie această artă. Din China până în Lumea Nouă, au vîndut propriile lor realizări de macrameuri, realizate în lunile de călătorie pe mare. În Genova secolului al XIX-lea, macrameul era foarte apreciat, șervetele decorate cu diferite modele erau foarte populare. În jurul anilor 1960 macrameul revine la modă, ca artă meșteșugărească și lucru de mână realizat în casă. Dantelele cu suveica (numite și "frivolitate") sunt obținute în mod similar dantelelor croșetate, de care se deosebesc
Dantelă () [Corola-website/Science/314645_a_315974]
-
în ședința Consiliului de Miniștri din 6 septembrie 1941: "Sa-mi faci o propunere pentru toate persoanele care lucrează la Crucea Rosie, în care să intre și doamnele, care știu cât au muncit, ca să primească 'Virtutea Aeronautica'. Vreau sa-i decorez pe toți, fiindcă au făcut acte de mare bravura". Prin Înaltul Decret Regal nr. 2712/ 12 septembrie 1941, publicat în Monitorul Oficial nr. 238/ 8 octombrie 1941, Nadia Russo, ca și celelalte trei aviatoare, este decorata cu Ordinul "Virtutea Aeronautica
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]
-
1986 moare soțul. Nedispunând de pensie, Russo își petrece ultimii ani din viață într-o mizerie neagră. Bolnavă de amnezie, trece în neființă la 22 ianuarie 1988 și este înmormântată la Cimitirul Reînvierea din București. Pentru activitatea sportivă a fost decorată de Regele Carol al II-lea cu: Pentru activitatea ei pe frontul de Est a fost decorată cu: "Nedespărțită de aparatul de fotografiat, Nadia a surprins sute de ipostaze ale războiului, reunite mai târziu în patru mari albume de fotografii
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]