7,752 matches
-
de la iad la pământ? De la pământ la cer? De la cer, la cerul cel mai de deasupra? De la acela până la Îngeri, până la Arhangheli, până la Puterile cele de sus, până la Tronul cel împărătesc? Și Stăpânul a urcat firea noastră la toată această depărtare, la această 71 înălțime. Uită-te unde stătea jos și unde a fost urcată! Nici nu se putea urca mai sus de unde a urcat Domnul. Aceasta a vrut să arate Pavel în cuvintele: Cel ce S-a pogorât este Acela
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mai strălucitoare cununa”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXIX, II, în PSB, vol. 23, p. 899) „... sunt multe locașuri la Tatăl (In. 14, 2), deoarece răsplata se pregătește tuturor după măsura alipirii la bine și a depărtării de rău a fiecăruia. Unul este la începutul mișcării mai bune, ca unul ce a ieșit de curând ca dintr-un adânc de viață în răutate, la împărtășirea de adevăr. Altul a primit, prin sârguință, un spor al binelui. Altul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prejudiciabilă tratamentului; pe de altă parte am cerut de mai multe ori un feredeu pentru administrarea băilor calde și reci, atât în scopul terapeutic, cît și pentru curățenie; până astădi, acest feredeu nu s-a dat". Pentru toate aceste motive: depărtare și în special izolare nepermițând exercitarea unui control (ospiciul fiind situat "afară din oraș și în opositiune unde pe timp de iarnă e aproape imposibil să se poată duce cineva"), incurie, insuficiența mijloacelor materiale, dr. Bottez propunea măsurile următoare ("eată
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la modul planetar. Într-atât iubirea cheamă necontenit moartea, încât departajarea devine cvasi-imposibilă. Acționând într-un simultaneism inextricabil, radical, cu antecedențe în straturile ascunse ale Eului însingurat, forța lor de contrasens deconcertează, devastează și marchează. Angelicele frumuseți dantesco-petrarchiste licăresc în depărtări; sunt niște idealități pan-umane. Enigmaticele fete de la Baaad, cu nume neobișnuite (ca la Dimitrie Stelaru) Stribi, Mil, Magnoline, Briene, Rimaya, Ilen, Lo (lita), Dora, Sakti -, apariții vibratile, hieratice, nu atenuează conștiința finitudinii; ca atare, discursul liric se clatină sub
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unifică interludii erotice, în introspecție lină, și premoniții thanatice. Cel iubit, mai degrabă miraj ("născut din cuvânt") decât ființă în carne și oase, devine pretext de fantazare suplă: "Te îndepărtai alergând / Înspre mare / Și-mi strigai că ai nevoie / de depărtare / Ca să mă privești". El și Ea în neistovită alergare se întâlnesc într-un timp circular. Celui cu "chip de om", în fapt simplă vedenie, iubitului-nălucă timorat de curgerea clipelor, i se recomandă un timp al quietudinii: "Așteaptă să vină octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
strategia vizuală a poetei acționează pluriform mirajul, însă nu în direcția sublimităților; aproapele și departele întristează, deopotrivă, atât în Apa morților, în Asemenea ielelor, cât și în alte priveliști. La Sadoveanu, fenomenul reveriei treze era definit astfel: "Mirajul acesta al depărtărilor în bărăganuri are în popor un nume trist: apa morților (titlu de roman, în 1911). Nu cu Sânge de ură se pot aduna "oasele zdrobite" ale derutantului Ieronim. Memorabil, în special, e poemul-sinteză O aripă de vrabie: N-am murit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de lumină". Ursul, ciutele, râsul, păsările, jigăniile codrului, indicatori ai elementarității arhaice, participă la impresia globală de auroral; orice rupere a pactului cu pădurea suscită mâhnire. Ruralul, naturistul Labiș, în esență un emotiv, "privind în amintire" spre "Carpații veșnici", ascultând depărtări unde "buciumă vise", își adună ficțiunile în reluate discursuri impresive; rămase întocmai ca la începuturi, izvoare, dihănii și celelalte sunt repere familiare, niște constante afective într-o geografie a sacrului arhetipal. Preludiul antologic, multicord al poemului Primele iubiri, un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
scenă) și Restauratorul de tablouri, text-parabolă, acatist disimulat pentru cei care "cercetează al păsării zbor", ori care: "Îl prind mai bine pe Isus în piroane, / răstignindu-l încă o dată..." Rostirea înlăcrimată a poetului, un fel de monodie, vine parcă din depărtările unui melod bizantin: "Iartă-i, Doamne, pe ei / pentru mocnitul lor talent, / poate că-n careva dintre ei / se irosește-un Rembrandt..." O Colindă despre-o femeie cu cimitirul în tindă e în subtext o lamentatio, o tânguire despre o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
foc. // ... iar departe, iar aproape / luna sfârâia pe ape..." Ce este Elegia tristeții din prea multă iubire decât o meditație (cu irizări eminesciene) despre fondul comun al acestora? Vai, firul ierbii cum se roagă, drept! Și vai, mai zic, atâta depărtare se-așterne între mine, cel de azi și cel ce căuta, mai ieri, îmi pare, să dezlipească cerul prins de brazi (...) De nu te-aș fi iubit așa fierbinte din clipa sfântă-n care te văzum m-aș fi retras
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nimerit, ca în atâtea alte locuri, hotarul să treacă prin mijlocul localității. Pentru Julius Zimberlan, neplăcut a fost că, în felul acesta, locuința sa a rămas în Republica Soră Vandana de Sud, în vreme ce serviciul îi era la trei sute de metri depărtare, în Republica Soră Vandana de Nord. Disperat, rămas șomer, s-a dus pentru prima oară la Bătrânul Guru care spre noroc se afla în partea asta a gardului: "Tu, i-a spus Bătrânul Guru, după ce l-a privit lung, tu
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
forte în locul lor de origine. Beneficiind de o expertiză echivalentă, o întreprindere este mai bine plasată pentru a-și exploata piața națională decît o altă piață concurentă, ale cărei uzine și centre de cercetare se află la mii de kilometri depărtare de țara de origine. Grupurile germane, japoneze și cele chineze au știut, de pildă, să exploateze bine avantajele proximității, înainte de a se avînta pe piețele străine, pe care s-au străduit repede să identifice alte avantaje de proximitate. Întreprinderea mare
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nimerit, ca în atâtea alte locuri, hotarul să treacă prin mijlocul localității. Pentru Julius Zimberlan, neplăcut a fost că, în felul acesta, locuința sa a rămas în Republica Soră Vandana de Sud, în vreme ce serviciul îi era la trei sute de metri depărtare, în Republica Soră Vandana de Nord. Disperat, rămas șomer, s-a dus pentru prima oară la Bătrânul Guru, care spre noroc se afla în partea asta a gardului: "Tu, i-a spus Bătrânul Guru, după ce l-a privit lung, tu
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
noastre se află cu aproximație, la jumătatea distanțelor care parcurg drumul până la Oceanul Atlantic și Munții Urali 11. În schimb, pe axa nord sud, deși se situează la o distanță aproape egală în raport de extremitatea Peninsulei Scandinave (în sensul că depărtarea păstrează oarecum proporțiile față de Oceanul Atlantic și Munții Urali), teritoriile noastre se află mult mai aproape față de limita sudică (Marea Mediterană)12. Arealul românesc s-a creat și dezvoltat în istmul ponto baltic, adică pe linia care desparte Europa continentală de cea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
așternut peste ape în care la suprafață se lăfăiesc vidre. În adâncuri, stau îngrămădiți somni uriași și crapi dolofani, sturioni, cu pântece umplute de icre, și scrumbii pe care atârnă carnea grasă. Drumul nostru pe aceste meleaguri se sfârșește în depărtarea mării. Din luciul ei, țâșnesc delfini arcuiți pe deasupra valurilor. 2. LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI a. Însingurați din timpuri străvechi Deși situate în miezul continentului, pământurile noastre nu au fost niciunde în această parte de lume mai singure. Devenirea noastră a urmat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de plecare Bosforul, era și este mai ușoară deplasarea pe cursul Mariței sau a Vardarului spre bazinul Moravei. În niciun caz nu era preferabilă (și nici nu este încă) trecerea Munților Balcani deoarece urma traversarea Dunării, de unde se zărea în depărtare un alt lanț muntos Carpații. Trebuie subliniat și că, în vechime, climatul fiind mai umed, Dunărea avea un debit mai mare. Cursul său inferior (balcanic) era plin de meandre, bălți și zăvoaie. Cursul său inferior (balcanic) era plin de meandre
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se vor ploconi de îndată, cerșind milosârdie și punându-se la cheremul lui. Își închipuia ce groază trebuie să fi cuprins sufletele acestei stirpe de țărani. Cum li se strecura teama în mădulare, zărindu-i armatele care îngroșau linia orizontului. Depărtările stăteau să se povârnească dintr-odată, strivindu-i. Era semnul năpastei care se apropia. Nimic nu părea să poată sta în calea teribilei sale armate, să reziste cumpliților ieniceri și spahii căliți în războaie. De frica lor, știa o creștinătate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
malabarezi, bengalezi), ceea ce înseamnă că își vor pune amprenta genetic, dar și civilizațional. Țara noastră a fost ocolită, momentan, de acest aflux, probabil din cauza situației economice, dar este vorba numai de o chestiune de timp. Să scrutăm chiar de azi depărtările, unde vom zări noul val migrator care se ridică de pe țărmurile Oceanului Indian. Să fim pregătiți din timp să atenuăm din șocul pe care l-ar putea produce asupra noastră: modelându-ne structura demografică și identitatea culturală. Și ne gândim atât
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a răpune vânatul. Urma imediat geamătul înfundat al căprioarei sau al mistrețului ascuns printr-un tufiș. În apropiere, urși și lupi pășeau cu grijă, ferindu-se de lațul capcanei. Dihăniile se lingeau pe bot, adulmecându-ne laolaltă cu prada. Din depărtare, tălăngi atârnate de gâtul oilor răsunau cu putere. Turmele acopereau pășunile care se revărsau din vârful muntelui. Spre amurg, ciobănașii își mânau mioarele și mieii, la înnoptat. Ajunși la stâne, aprindeau focul și doineau din fluier. După ce își cântau tristețea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
teroriștii își recrutează adepții, pe muzică hip-hop. Deci și violența s-a democratizat și ajungem astfel la fața mai puțin dezirabilă a democratizării. O mînă de oameni poate îngrozi întreaga lume, poate provoca distrugeri în masă la mii de kilometri depărtare. Autoritatea statelor e departe de a mai fi o piedică. Frontierele s-au permeabilizat, sub loviturile repetate și puternice nu doar ale teroriștilor, ci și ale magicienilor banului, ale piețelor de capital, ale companiilor transnaționale, emigranților, ale unor guverne locale
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Această greșeală se repetă și în volumul publicat la Deva: "Pîrîul Sîcna, izvorît cale lungă din Dorohoi, brăzdează molcom Ipoteștiul" (pag. 168). Dar Sîcna nu izvorăște de la Dorohoi, ci își adună izvoarele din cîteva grădini mărginașe ale satului Brăiești, la depărtare de vreo 12 km nord-est de Ipotești și Sîcna nu și-a pus în gînd să treacă în curmeziș, călare, peste o mulțime de dealuri și coline, numai și numai ca să treacă și prin Ipotești, ci ea își primește afluenții
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
călare, peste o mulțime de dealuri și coline, numai și numai ca să treacă și prin Ipotești, ci ea își primește afluenții, fără Slatina, de care nu știu localnicii, și fără pîrîul Loiești și curge pe la mai bine de cinci km depărtare, nord-est de Ipotești ! A lua pîrîul Loiești din marginea satului Ipotești și a-l face afluent al Sîcnei, iar apoi a scrie că gîrla Humăriei curge pe sub dealul Cotîrgacilor, este tot așa de absurd, cum ai afirma că Dunărea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ipoteștenii i-au zis Balta lui Leon. Acum în gospodăria lui se află fiul său, Pavel Bunu. Așa că în peisagistica eminesciană, în afară de multe bălți și cîteva iazuri, se află un singur lac veritabil, în codrul Cătămăreștilor, la 2.200 m depărtare de marginea satului Ipotești. În scriptele Ocolului Silvic, acest lac apare cu suprafața de un hectar și 30 de ari. În sfîrșit, cîteva observații cu privire la valabilitatea informațiilor, culese de la bătrînii din Ipotești. De la nașterea poetului au trecut 129 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acasă, ci se tot învîrtea pe lîngă un păr cu pere, al lui Nicolai Isăcescu. Maica Fevronia era la noi, tata lipsea de acasă. Părul lui Isăcescu era pe o coastă, drept în fața caselor noastre și la vreo 150-200 metri depărtare. Maica Fevronia văzîndu-l a zis: Ia uite, Ralucă, cum samănă băiatul cela cu Mihai și atît cît se pomenește cu o babă, care-i zicea în sat baba Prodănoaia, care vine și spune că acel băiat e Mihai și cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Sandu, 1997). Articolul se bazează pe date colectate prin 45 de interviuri realizate cu actori locali (manageri de fermă, angajați la diverse ferme, țărani care au arendat pământul fermelor) din trei sate ale județului Ialomița: Smirna, Iazu (la 4 km depărtare de satul Smirna) și Grivița (la 5 km depărtare de Smirna). Satele Smirna și Grivița aparțin aceleiași unități administrative, comuna Grivița. Toate trei sunt strâns legate prin relații economice și sociale. În zona menționată am studiat următoarele unități agricole: - o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
45 de interviuri realizate cu actori locali (manageri de fermă, angajați la diverse ferme, țărani care au arendat pământul fermelor) din trei sate ale județului Ialomița: Smirna, Iazu (la 4 km depărtare de satul Smirna) și Grivița (la 5 km depărtare de Smirna). Satele Smirna și Grivița aparțin aceleiași unități administrative, comuna Grivița. Toate trei sunt strâns legate prin relații economice și sociale. În zona menționată am studiat următoarele unități agricole: - o fermă mare (2 700 ha) cu statut de asociație
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]