5,599 matches
-
început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada Macabeilor (secolul al II-lea î.e.n.). După tradiția evreiască 12 triburi de evrei, formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel (tribul lui Iosif s-a divizat în două triburi, după fiii lui, Menașe și Efraim), au cucerit Țara Israel, au colonizat-o și, după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală, au format un regat condus de regele Saul. Lui Saul i-a urmat
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali, socialiști, social-democrați, comuniști și anarhiști, printre activiștii sindicaliști, feminiști, și pentru drepturi civile ale minorităților etnice, rasiale, sexuale și ale altor pături oprimate. În general, minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale, cu ponderi diferite în state diferite: După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic, a fost publicată, la 2 noiembrie 1917, Declarația Balfour care recunoaște legătura
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
populație de 52 181 locuitori, distribuit pe o suprafata urbană de 23,5 km și cu densitate a populației de 2 223,9/km. Este capitala municipalității cu o suprafață de 241,05 km și cu 162 636 locuitori (2008), divizată în 69 de parohii. Municipalitatea este învecinată la Nord cu Póvoa de Lanhoso, la est cu Fafe, la sud cu Felgueiras, Vizela și Sânto Tirso, la vest cu Vila Nova de Famalicăo, iar la nord-vest cu Braga. Centrul vechi istoric
Guimarães () [Corola-website/Science/297306_a_298635]
-
Carolingian pe teritoriul Franciei de Mijloc. În urma Tratatului de la Verdun din 843 teritoriul imperiului Carolingian este împărțit între Francia occidentală, Francia orientală și Francia de Mijloc. La moartea lui Lothar I, regele Franciei de Mijloc, în 855 teritoriul acestuia este divizat între fii săi, astfel Lothar II primește partea de nord, , Carol primește partea de mijloc, Regatul Provence și Ludovic primește Italia. Teritoriul Lotharingiei corespunde actualmente teritoriilor: La moartea lui Lothar II teritoriul său este împărțit între unchii săi Ludovic Germanul
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
În 925, prin intervenția lui Henric I, teritoriul este readus în componența Franciei de est iar Gislebert devine duce în 928. Datorită revoltelor numeroase din teritoriu, în 959, ultimul duce, Bruno, hotărăște împreună cu fratele său, împăratul Otto cel Mare să divizeze ducatul în două: Primul ducat își pierde autoritatea în 1190, fiind divizat în numeroase alte fiefuri feudale, în timp ce cel de al doilea devine Ducatul Lorena ce va supraviețui până în 1766 când este alipit Franței.
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
Franciei de est iar Gislebert devine duce în 928. Datorită revoltelor numeroase din teritoriu, în 959, ultimul duce, Bruno, hotărăște împreună cu fratele său, împăratul Otto cel Mare să divizeze ducatul în două: Primul ducat își pierde autoritatea în 1190, fiind divizat în numeroase alte fiefuri feudale, în timp ce cel de al doilea devine Ducatul Lorena ce va supraviețui până în 1766 când este alipit Franței.
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
reconcilierii franco-germane, a fost aleasă în 1949 să găzduiască instituțiile europene. Alsacia este parte a spațiului cultural al Europei Centrale. Varianta alsaciana a limbii germane este a treia limba maternă în Franța, după franceză și occitană. Zona istorică a fost divizată în trei entități :Alsace 8 de Sus, Alsace 9 de Jos și Republică Mulhouse 10. Acesta începe în aventură industrial din 1746 și să voteze reuniunii sale din Franța, în 1798. În 1815, Bavaria anexă Landau, și în teritoriile de la
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
și s-ar reuni cu România]?”. Rata de participare variază în funcție de surse, între 53% (Radio Europa Liberă) și 72% (Ziarul Timpul). Plebiscitul nu a fost recunoscut de autoritățile de la Chișinău. Suprafața regiunii autonome este de 1.830 km². Regiunea este divizată în trei raioane administrative ("dolay"): Comrat, Ciadîr-Lunga și Vulcănești. Conform recensămîntului din anul 2004, populația era de 155.587 locuitori. Centrul administrativ al regiunii este orașul Comrat (25 mii locuitori). Limbile oficiale sunt găgăuza, româna vorbită în graiul moldovenesc și
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
izvorăște în Carpații Orientali (pe versantul de nord-vest al Muntelui Rozluci, în Ucraina, la altitudinea de 760 m) și se revarsă prin limanul omonim în Marea Neagră. Sectorul superior al Nistrului se află în Ucraina. În limitele Republicii Moldova, fluviul poate fi divizat în următoarele sectoare: de la Naslavcea (cea mai nordică localitate din Republica Moldova) până la Purcari, unde hotarul Republicii Moldova se întâlnește din nou cu al Ucrainei. În sectorul de mijloc, trece prin văi înguste și adânci, cu lățimea de 1,5-3 km și
Nistru () [Corola-website/Science/297408_a_298737]
-
în Bătălia de la Pădurea Teutoborg. La această vreme, se petrecea o schimbare majoră în cultura materială a Scandinaviei, reflecție a contactului sporit cu romanii. Începând cu secolul II d.Hr., mare parte din suprafața agricolă a sudului Suediei a fost divizată, folosindu-se ziduri de piatră. Pământul a fost împărțit, de o parte a zidului în câmpuri încercuite și pășuni pentru furaj pe timp de iarnă, și de cealaltă în meleaguri unde pășteau bovinele. Principiul acesta al organizării peisajului a durat
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
din energia electrică. Restul energiei provine din combustibili biologici. În prezent Suedia este împărțită în 21 de comitate ("län"). În fiecare comitat există un birou administrativ ("länsstyrelse") numit de guvern și un consiliu ("landsting") ales. Fiecare comitat este mai departe divizat în comune ("kommuner"), în total, în 2004 existând un număr de 290 pe tot teritoriul Suediei. În mod tradițional Suedia este împărțită în trei regiuni istorice ("landsdelar"): Cea de a patra regiune istorică a Suediei a fost până în 1809 Österland
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
teritoriul Suediei. În mod tradițional Suedia este împărțită în trei regiuni istorice ("landsdelar"): Cea de a patra regiune istorică a Suediei a fost până în 1809 Österland, actuala Finlandă. Până la reforma administrativă întreprinsă în anul 1634 de Axel Oxenstierna, Suedia era divizată în 25 de regiuni ("landskap"). Conform unui recensământ din 2010, populația totală a Suediei a fost estimată la 9.347.899 de locuitori. Conform unor statistici publicate de către agenția guvernamentală "Statistiska centralbyrån", pragul de nouă milioane a fost atins pentru
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
sovietice, care presupuneau o planificare concretă, de exemplu unde și cum să fie amplasate școala, grădinița, sau o eventuală întreprindere, planul nou pune accent pe zonare, adică pe crearea unor zone locative, zone industriale, zone de agrement, parcuri, etc. Se divizează orașul în mai multe sectoare, unități teritoriale de referință. Și se analizează fiecarea zonă în parte, ce-i mai bine de făcut în ea, lociunțe, drumuri, întreprinderi. Iar în cadrul acestui plan general se elaborează un regulament local, care trebuie respectat
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
cele mai reprezentative ale orașului. În 1980 a fost fondată întreprinderea „Covoare-Ungheni” cea mai mare fabrică de covoare din Moldova cunoscută de către cumpărătorii din țară și de peste hotare pentru calitate și originalitatea lor. În 2001, fabrica „Covoare Ungheni” a fost divizată în două întreprinderi separate: „Moldabela”, care produce covoare și „Covoare Ungheni”, care produce fibre textile - materie primă pentru covoare. Cifra de afaceri a fabricii „Moldabela” pentru anul 2006 a constituit 21 milioane de dolari. Produsele „Moldabela” sunt exportate în aproximativ
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
Casă Islamului) și Dar al-Harb ( Casă Războiului) - se pare că aceasta concepție era prezenta din epoca medineză. Muhammad face o distincție clară între două categorii de oameni, criteriul împărțirii fiind de natură religioasă: credincioși ( musulmani) și necredincioși ( nemusulmani). Necredincioșii erau divizați la rândul lor în: politeiști și oamenii Cărții ( în primul rând creștini și evrei). Cea de-a doua categorie era numită astfel, deoarece aceste popoare aveau câte o cartea sfântă ( Evanghelia, Tora etc.) și care credeau în anumiți Profeți, însă
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
inferioară numeric. Aliații nu și-au putut coordona planurile, iar lipsa de unitate a aliaților a salvat Franța după ce Pitt i-a ordonat ducelui de York sa atace Dunkerque ca bază navală, acesta îndreptându-se spre est, armata aliaților fiind divizată. Prusia și Austria se războiau pentru Polonia. Austria și-a îndreptat atenția spre părțile habsburgice din Țările de Jos, pe care voia să o cedeze în schimbul Bavariei. Prusia se temea de o consolidare a puterii austriece. Sanculoții (în franceză "sans-culottes
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Consulatul (condus de trei consuli,în care Napoleon era prim-consul). Atribuțiile sale au fost prevăzute de Constituția Anului VIII adoptată prin referendum la sfârșitul anului 1799, alcătuită și de Napoleon. Parlamentul era alcătuit din patru camere. Procesul legislativ era divizat în Consiliul de Stat (50 de membri numiți și direct de primul consul și care elaborau proiecte de legi), Consiliul Legislativ (care adopta și respingea proiecte de legi) și Senatul (care verifică constituționalitatea legilor și modificarea constituției). Consultarea electorală s-
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de pluralitate, ar fi doar o parte componentă a cadrului mai larg, supra integrator al modernității. Filosoful german Jürgen Habermas este un puternic apărător al acestei teze. Ceea ce ridică o nouă problemă: este secolul XX o perioadă compactă, sau trebuie divizat în alte două epoci distincte? Filosofii postmoderni sunt adesea catalogați drept fiind o lectură dificilă, iar teoria critică a fost adesea ridiculizată pentru sintaxa ei înțepenită și încercările de a combina tonul polemic cu un vast arsenal de termeni nou
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
(, ) sau Regatul Norvegiei ("Kongeriket Norge", "Kongeriket Noreg") este un stat în Europa de Nord, situat în vestul Peninsulei Scandinave, între Oceanul Atlantic (Marea Nordului), Oceanul Arctic (Marea Barents și Marea Norvegiei), Federația Rusă, Finlanda și Suedia. Este divizat in 19 districte ("fylke"). Orașe principale ale Norvegiei sunt: Oslo (capitală statului), Bergen, Trondheim, Stavanger, Kristiansand, Drammen, Skien, Tromsø și Molde. Descoperirile arheologice arată că teritoriul Norvegiei a fost locuit cel târziu începând din anii 10000 î.Hr. Majoritatea istoricilor consideră
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
ani au drept de vot. Președintele actual este Susilo Bambang Yudhoyono. Din punct de vedere administrativ Indonezia este alcătuită din 33 de provincii, cinci dintre acestea având statut special. Fiecare provincie are propria legislatură și propriul guvernator. Fiecare provincie este divizată în "kabupaten" și orașe ("kota"), care sunt alcătuite din districte ("kecamatan"), acestea din urmă fiind, la rândul lor alcătuite din sate (fie "desa" sau "kelurahan"). Provinciile Indoneziei și capitalele lor - grupate după regiune Sumatra Java Insulele Sondele Mici Kalimantan Sulawesi
Indonezia () [Corola-website/Science/297702_a_299031]
-
dat fiind că părinții lor fac tot felul de donatii. Băieții îi ajută pe călugări la treburile zilnice și se inițiază în tainele religiei budiste. Funcțiile statului (alegeri, recrutări) se exercită în cadrul mănăstirilor, iar unele servesc drept clinici. Thailanda este divizată în 75 de provincii ("changwat", singular și plural, grupate în 5 grupe de provincii și Bangkok drept capitală. Fiecare provincie este împărțită în districte - în 2000 erau 795 de districte ("Amphoe"), 81 subdistricte ("King Amphoe") și 50 de districte ale
Thailanda () [Corola-website/Science/297703_a_299032]
-
este că procesul de creștinare a Irlandei a fost unul îndelungat, Patrick și Palladius fiind principalii misionari cunoscuți de istorie. De-a lungul Evului Mediu Timpuriu, Irlanda era omogenă etno-cultural, fiind locuită de triburile celtice agrariene ale galilor, dar era divizată din punct de vedere politic, la diverse momente de timp apărând în diverse zone cinci principale formațiuni statale, conduse de structuri dinastice denumite "clanuri", dintre care patru formațiuni (Connachta, Laigin, Mumu și Mide) corespund în mare parte teritoriului statului irlandez
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
unul dintre puținele teatre de limbă germană din afara spațiului germanofon propriu-zis. În germană apar și cîteva publicații periodice naționale sau regionale din România, printre care "Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien" (ADZR), "Hermannstädter Zeitung" și "Banater Zeitung." Dialectele limbii germane sunt divizate în mod tradițional în trei grupuri: germana de sus ("Oberdeutsch"), germana mijlocie ("Mitteldeutsch") și germana de jos ("Niederdeutsch"). „Sus” și „jos” se referă aici la altitudinea geografică a regiunii dialectale: germana de sus se vorbește mai ales în sudul Germaniei
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
Austria, Elveția și alte regiuni mai înalte (spre Alpi și în văile lor), în timp ce germana de jos se vorbește în nordul Germaniei, care este o zonă întinsă de șes de mică altitudine (spre Marea Nordului și Marea Baltică). Germana de jos se divizează în două grupuri dialectale: saxona inferioară și francona inferioară, vorbite în nordul Germaniei, Olanda și nordul Belgiei, precum și de coloniștii germani, olandezi și flamanzi stabiliți în Africa și America. Dialectele francone inferioare ale germanei de jos stau la baza limbii
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
înconjurați de văi adânci, care formau în trecut bariere împotriva cotropitorilor. Administrativ, Japonia se împarte în următoarele 47 de prefecturi, care împreună formează așa numitul sistem : Prefecturile sunt, mai departe, împărțite în , și . Unele prefecturi, cum ar fi Hokkaido, sunt divizate în . Municipiile mai mari sunt împărțite în , și tot în sectoare (23 la număr) este divizată porțiunea de este a zonei metropolitane Tokyo. În zonele rurale mai există o diviziune administrativă, . Japonia este angajată în câteva dispute teritoriale cu vecinii
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]