5,649 matches
-
cu bună știință, Ștefan își lăsase biciul atârnat de ramul viguros. Băștinașii veneau să-l admire iar cei sosiți de mai departe, cercau să-și caute loc de popas. Încetul cu încetul, în jurul copacului, pe a cărui ram strălucea biciul domnesc, apăruseră case de locuit. Apoi se înjghebă un sătuc peste care plutea, ca o vrajă, ecoul vorbelor domnești. Și așezării i s-a spus... Bravicea. Etimologia cuvântului "Bravicea" are mai multe variante. Una ar fi că glotonimul provine de la numele
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
sosiți de mai departe, cercau să-și caute loc de popas. Încetul cu încetul, în jurul copacului, pe a cărui ram strălucea biciul domnesc, apăruseră case de locuit. Apoi se înjghebă un sătuc peste care plutea, ca o vrajă, ecoul vorbelor domnești. Și așezării i s-a spus... Bravicea. Etimologia cuvântului "Bravicea" are mai multe variante. Una ar fi că glotonimul provine de la numele "Bravicioaia", văduva unui arcaș, pe nume "Bravu", din oastea lui Alexandru cel Bun. Pentru vrednicia și curajul său
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
lacului de acumulare. Mai jos de Holercani, într-o zonă împădurita cu un parc enorm, se află un orășel balnear cu vile parlamentare arătoase, plaja și stație de bărci. Satul Holercani este atestat la 26 ianuarie 1466. Dintr-un hrisov domnesc rezultă că Ogorilcu era proprietarul ocinei și al satului. Numele de persoana Ogorilcu ulterior modificat în structura toponimului, prin apropiere de Gorilcu (Horilcu) derivatul în -co>cu de la un hypocoristic antroponimic sau de la o poreclă a apelativului regional horilca (holerca
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
se stabiliseră pe malul drept al râului Camenca, la poalele unui lanț de recifuri calcaroase. Noul sat a fost numit Cubani, trăgându-se originea de la vechea așezare din preajma trecerii cu plată peste Prut, lângă Suta de Movile". Printr-un hrisov domnesc din 13 oct. 1469 s. Zubrești i-a fost atribuit lui Iura Grosul, iar în 1473 cu denumirea Vasileuți a intrat în posesia panului Hanco. între anii 1812-1821 îl găsim aici moșier pe generalul-maior I. Garting, care a forțat strămutarea
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
Ciobanca. În centrul satului este situat iazul care divizează satul in două părți: partea rusă și partea moldovenească, unde locuiește populația celor sapte minorități naționale, care trăiesc în bună înțelegere. Prima mențiune documentară a satului Sărata-Galbenă o găsim în cartea domnească de-a lui Alexandru cel Bun (1400-1432), de la 1 mai 1406. Din acest uric aflăm, că domnul Țării Moldovei dăruiește boierului Vlad Dolhici seliștea de peste Prut, numită Fântâna Veprovei/Fântâna Porcului (vepri în limba slavă înseamnă mistreț, porc), deasupra râulețului
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
a încheiat existența în anul 376, când a fost devastat și incendiat în urma invaziei hunilor”. Actualul sat a fost menționat în scris la 14 septembrie 1621 în timpul domniei voievodului Iliaș. S-a păstrat un zapis al marilor boieri de la Curtea Domnească, prin care Ionașcu Negruță, feciorul lui Negruță bătrânul, vinde o jumătate de moșie din satul Mereșeni lui Enache postelnicul cu 30 de galbeni. Satul ființa, căci despre vechimea lui, același zapis stipulează "...ale cărui privilegiu le-a pierdut din cauza tătarilor
Mereșeni, Hîncești () [Corola-website/Science/305181_a_306510]
-
anii 1399-1432). Înființarea satului Vărzărești este atestată documentar în ziua de 25 aprilie 1420, odată cu Mănăstirea Vărzărești, ctitorul căreia este Ștefan Varzaru. De aici a moștenit numele atît satul cît și cea mai veche mănăstire de pe teritoriul Basarabiei. În Cartea Domnească emisă de către Alexandru cel Bun la 10 februarie 1429 se pomenește de satul Șendreni, document e servește ca bază a întemeierii satului Șendreni. Într-un document al recensămîntului din 1817 se pomenește de alipirea așezămîntului moșiei Șendreni la Vărzăreșticu toate
Vărzărești, Nisporeni () [Corola-website/Science/305191_a_306520]
-
înseamnă că el apare odată cu certificarea actului, ci că aceasta este doar o constatare a faptului că, pe atunci, satul exista deja, iar utilizarea formulei „după hotarul, vechiu, pe unde din veac au folosit" dovedește o situație anterioară emiterii hrisovului domnesc. În edițiile bibliografice întemeierea satului Susleni este cronologizată astfel: „"Atestat documentar în anul 1447"” - Dicționar statistic al Republicii Moldova „"Atestat la 18 martie 1494 cu denumirea Chiuleni"” - Vladimir Nicu, Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi; Dicționar enciclopedic moldovenesc. „"Menționat documentar
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
iar actualmente obștea mănăstirească este formată din patru măicuțe și un părinte duhovnic, care se află la Cuizăuca din 2002. Conform datelor de arhivă, cu circa 300 de ani în urmă pe acel loc exista o mică mănăstire. Un hrisov domnesc din 1778 arată că voievodul delimita proprietățile a doi moșieri, care se judecau pentru niște terenuri ce atingeau teritoriul mănăstirii Cuizăuca. Nu se știe exact cât timp a existat mănăstirea. Se presupune că așezământul monahal a fost închis de către arhiepiscopul
Cuizăuca, Rezina () [Corola-website/Science/305197_a_306526]
-
Noua și culturei Sântana de Mureș-Černjahov . Următorul sat a fost înființat după cucerirea romană a Daciei. Localitatea a fost arsă și devastată de către huni în 376 e.n. Prima atestare a satului actual datează din 5 martie 1487, într-un act domnesc prin care domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare dăruiește lui Ivanco Bârlici, pentru slujba credincioasă, câteva sate, inclusiv Corlâtenii. Apoi, timp de un secol, nicio mențiune a satului nu apara actele oficiale. Un document din secolul al XVIII-lea ne relatează
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Bilicenii Vechi este o localitate-centru de comună din raionul Sîngerei, Republica Moldova. Satul Bilicenii Vechi e menționat pentru prima dată într-un act domnesc din 7 aprilie 1586, care glăsuiește: „Suret de la Petru Vodă, anul 7094 April 7. Facem înștiințare precum au venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri sluga noastră Toader velic vatag și Ionaș și frate-său Ihnat și Grozav și s-
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
case din sat. În datele recensământului din 1772-73 este indicat satul Tatarăuca aflat la 4 ceasuri de la Târgul Sorocii care avea 38 de case, dintre care una era nelocuită, iar în celelalte locuiau 2 fețe bisericești, 25 moldoveni, 6 țigani domnești, 1 persoană înscrisă în compartimentul sârbi și evrei, o femeie văduvă și în compartimentul mazili și ruptași sunt indicați Alexei, Nicolai, Ionița Macovei. La recensământul din 1817 e menționat că Tătătăuca reprezintă o moșie răzeșească și în sat sunt 44
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
mediului ambiant este influențată de amplasarea în preajma satului a fabricelor de ciment de la Rezina și Rîbnița și uzina metalurgică de la Rîbnița. Satul Mateuți este atestat documentar prima dată la 3 aprilie 1550 în timpul domniei lui Ilieș Voievod, într-un hrisov domnesc, prin care se menționează stăpînii moșiei satului, frații Tatiana și Tătar, care au primit-o drept moștenire de la tatăl lor Copcea. Din conținutul documentului reese, că localitatea Mateuți exista deja pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), ceea ce denotă că
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
Se pare, așa și-o duce nu de azi și nu de ieri, ci de secole. Încă de pe cînd Alexandru Voievod îl întărește cu alte așezări omenești vornicului Cupcici. Adică de la 15 iunie 1431, cînd a fost semnat acest uric domnesc. Cu toate că, evident, el deja exista. Dar alte știri despre el, care ar tine de sec. XV, nu avem. Mai intervine o informație de la 1 ian. 1574, cînd Mihăilenii, ortografiați aici Mihălcăuți, trec în posesia altui boier, a fostului vistiernic Pilipovschi
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
În anul 1902 în Puhoi erau 5 mori de vânt, o moară de aburi, o moară cu benzină. O altă ocupație a puhoienilor la începutul secolului XX era pomicultura. Ei cultivau diferite soiuri de mere (cele mai bune erau merele domnești), pere, prune, nuci grecești, abricoase, caise, cireșe, vișine. O îndeletnicire veche a puhoienilor care se practică și azi, era creșterea viței de vie și producerea vinurilor. Un mare aport la dezvoltarea producției de vin moldovenesc a contribuit politica guvernului țarist
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
de centrul raional., la 28 km de st. c. f. Brătușeni și la 224 km de Chișinău, e atestat documentar la 29 aprilie 1672, între document care se păstrează în Arhiva Muzeului municipal lași. Ne-a mai rămas un document domnesc de la Ioan Voievod, domnul Moldovei, din 14 mai 1563, când se întărește stăpânirea lui Crăciun și a fratelui său Vasile asupra unei părți de moșie din s. Hurdujeni, dar, cu părere de rău, e foarte greu de iden¬tificat despre
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
și 26 femei, Precum și 14 familii de boiernași, mazili, ruptași - 34 bărbați și 24 femei. Prin casele lor se păstrau documente vechi despre drepturile și privilegiile lor primite de la domnia Moldovei. Boiernașul Grigorie Scurtu cu familia sa avea un document domnesc din 1793, boiernașul Grigore Oprea avea un document din 1799, mazilul Mihai Oprea avea un document din 1801, mazilul Enache Hăbășescu avea un document din 1798. Mai aveau documente domnești mazilii Stafi Vîrlan și Ion Herto. Preot în sat era
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Moldovei. Boiernașul Grigorie Scurtu cu familia sa avea un document domnesc din 1793, boiernașul Grigore Oprea avea un document din 1799, mazilul Mihai Oprea avea un document din 1801, mazilul Enache Hăbășescu avea un document din 1798. Mai aveau documente domnești mazilii Stafi Vîrlan și Ion Herto. Preot în sat era Teodor Lujanschi, dieci - Ioan Coadă și Nicolae Divdera. Dascăl era Nichita Pronițchi, de 50 de ani, care cu soția Teodosia de 46 de ani aveau 6 copii. Printre cei mai
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
la 1551; figura centrală a Cronicii este Petru Rareș. Scopul declarat al lui Macarie era de „a duce mai departe șirul povestirii și a-l aduce la domniile vremurilor noastre, nu ca să ne fălim cu umflături retorice, ci ca să împlinim domneștile porunci ale strălucitului și pentru dușmanii săi înfricoșatului Petru voievod...” și pentru „a nu lăsa ca faptele întâmplate în vremurile și domniile trecute să fie acoperite de mormântul uitării, ci a le reda istoriei”. "Cronica lui Macarie" este o cronică
Macarie (cronicar) () [Corola-website/Science/305999_a_307328]
-
bani pentru ploconul oferit la investire). Domnul și cei din suită urmăreau să-și recupereze cât mai repede cu putință investițiile făcute cu prilejul numirii și în plus să strângă suficienți bani cât să trăiască îndestulat după încheierea scurtului mandat domnesc. În total, în perioada fanariotă au fost numiți în cele două principate 31 de domni din 11 familii diferite. Unii dintre ei au fost exilați sau executați. Lupta pentru domnie era așa de încrâncenată, încât a provocat asasinate între membrii
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
domni pământeni. Din aceste delegații au făcut parte printre alții: Ioniță Sandu Sturdza, un coborâtor al lui Vlad Țepeș, Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate al decapitatului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei și vornicul Iordache Râșcanu, viitor membru in divanul domnesc al Moldovei. Această acțiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pământean în persoana lui Ioniță Sandu Sturdza și în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica. Relevante pentru relațiile încordate dintre boieri și domn
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
din Țara Românească, veniți pentru tranzacții comerciale cu negustorii brașoveni, menționează pe un anume Stan din Urlați, printre comercianții din alte localități prahovene: Gherghița, Târgșor, Breaza, Slănic, Comarnic, Filipești, Văleni . La 11 ianuarie 1581, Mihnea Turcitul consemna printr-o carte domnească lui Ursu și Oancea, cu feciorii lui, ca să le fie lor moșie la Urlați (...), din câmpu și din apă și din siliștea satului ... La 3 iunie 1595, Mihai Viteazul dădea poruncă lui Ursu și cu feciorii lui, anume Stan și
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
primăvara lui 1442 și numai câteva zile, în toamna lui 1481, sau Mircea cel Bătrân (1386-1418), ultimele două posibilități putând printr-o logică istorică, să schimbe atestarea documentară a localității. Tot Mihai Viteazul elibera, la 5 iunie 1598, o carte domnească lui Drăgan și cu feciorii câți Dumnezeu îi va da, ca să fie lui moșie în Urlați (...) din câmpu și din apă și din deal(ul) cu viile și de peste tot hotar(ul)... . La rândul său, Radu Șerban consfințea, la 17
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
Dinicu Golescu a murit în 1830 iar moștenitorii săi au vândut casa statului, generalul Pavel Kiseleff aprobând în acest scop 10.000 galbeni. În palat s-a mutat Sfatul Administrativ (guvernul). În 1837, Casa Golescu a fost transformată în palat domnesc, lucrările fiind executate de Xavier Villacrosse care a păstrat arhitectura exterioară inițială precum și ornamentațiile exterioare cu basoreliefuri, frize și capiteluri, realizate în 1820 de sculptorul Karl Schmutzer. În timpul cutremurului din 1838, Mânăstirea Radu Vodă a fost ruinată de cutremur. În
Xavier Villacrosse () [Corola-website/Science/306126_a_307455]
-
Târgoviște. În timpul domniei lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș, 18 din cele 25 de documente care au înscris pe ele locul de unde au fost emise sunt din Cetatea de Scaun București . Mircea Ciobanu în timpul domniei sale ridică un palat domnesc numit mai tîrziu Curtea Veche; în 1558-1559 în curtea domnească se construiește o biserică, cea mai veche construcție păstrată în forma sa originală iar în 1562 se ridică și biserica Sf. Gheorghe cunoscută ca Sf. Gheorghe-Vechi sau „cel românesc” după ce
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]