KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...199 200 201 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

era într-o dispoziție execrabilă în ultimele zile. Normal că trebuie să terminăm cu maimuțele. Fac dezordine peste tot. Oamenii nu-și credeau urechilor. — Ai auzit ce-a zis? se întrebau unii pe alții. Prostii, să terminăm cu, fac dezordine... Domnișoara Jyotsna se întoarse plină de sălbăticie să dea ochii cu el. Ipocrit cu două fețe! Venise în livadă zi de zi, proclamându-și afecțiunea pentru Baba al Maimuțelor, notând tot ce spunea, iar acum susținea ceva care nu putea decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
erau eliminate, nici măcar nu-l vor mai putea numi pe Baba al Maimuțelor Baba al Maimuțelor, pentru că nu vor mai fi maimuțe. — Trădătorule, strigă ea și, spre uimirea tuturor, mai ales a lui Sampath, strângându-și gura cea rotundă, delicata domnișoară Jyotsna se aruncă asupra spionului înarmată cu poșeta și-l lovi drept în stomac, astfel că fu obligat să plece imediat și să ia o ricșă până acasă. — Vai, spuseră pline de admirație Pinky și Ammaji. Poate că, până la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
spuseră pline de admirație Pinky și Ammaji. Poate că, până la urmă, fata asta avea ea ceva. Era chiar o schimbare față de toate cântecele alea sentimentale de sub copac. Dar fură silite să se dea de partea domnului Chawla, care, spre disperarea domnișoarei Jyotsna, spuse cam același lucru ca și spionul, trăgând concluzia că Baba al Maimuțelor ar putea lua rabie. Domnișoara Jyotsna nu știu ce să răspundă la așa ceva și izbucni în plâns. Problema părea a nu avea soluție. Sampath era epuizat de discuțiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
schimbare față de toate cântecele alea sentimentale de sub copac. Dar fură silite să se dea de partea domnului Chawla, care, spre disperarea domnișoarei Jyotsna, spuse cam același lucru ca și spionul, trăgând concluzia că Baba al Maimuțelor ar putea lua rabie. Domnișoara Jyotsna nu știu ce să răspundă la așa ceva și izbucni în plâns. Problema părea a nu avea soluție. Sampath era epuizat de discuțiile acestea, de parcă el însuși ar fi fost prins și tras în diferite direcții; de parcă ar fi fost călcat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
multe griji? Cine credeți că era secretarul acesta care îi dădea toate sfaturile acestea bune într-o cascadă de cuvinte? Era domnul Gupta, cel din zilele oficiului poștal! Simțindu-se singur după ce fusese, mai mult sau mai puțin, abandonat de domnișoara Jyotsna și nefericit la oficiul poștal, neavând pe nimeni cu care să vorbească, în afara unui bărbat ursuz și tăcut, angajat în locul lui Sampath, solicitase și obținuse postul de sercretar al Colectorului Districtual. În sfârșit, simțea el, era în miezul lucrurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
fi fost chiar mai bucuros să fie vreo doamnă prin jur cu care să poată flirta, bineînțeles, și fusese dezamăgit să afle că domnul perceptor districtual era burlac, dar slujba aceasta, își zicea, l-ar putea pune din nou în legătură cu domnișoara Jyotsna... — Am să vă conduc la noua dumneavoastră locuință, domnule. Eu însumi am făcut aranjamentele pentru cină. Bucătarul a rămas de la Raj, domnule, și voia să vă facă niște cotlete cu cremă caramel. Am zis: „Nu faci nimic. De ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
de „Cine scoate capul în vreme de război e lovit în cap.“ Era încântat să se dea-n spectacol cu câteva dintre replicile pe care le învățase de la Baba al Maimuțelor, mai ales că observase figura plină de admirație a domnișoarei Jyotsna în mulțime. De fapt, era uimit că putea spune toate lucrurile astea și, pe undeva, fără să fie nevoie să se gândească, acestea spuneau exact ce voia el să spună. Își imagina că era singur cu domnișoara Jyotsna într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
admirație a domnișoarei Jyotsna în mulțime. De fapt, era uimit că putea spune toate lucrurile astea și, pe undeva, fără să fie nevoie să se gândească, acestea spuneau exact ce voia el să spună. Își imagina că era singur cu domnișoara Jyotsna într-o noapte cu lună. „Ca să faci smântână, trebuie să strecori laptele.“ Fără să vrea, perceptorul districtual începu să chicotească. Se simțea surprinzător de liber. Nu știu, îi spuse el inspectorul sanitar șef, dacă revocarea licențelor pentru comercializarea alcoolului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
urce la loc. Fără-ndoială, vor încerca să-l închidă în vreo mănăstire revoltătoare. În orice caz: — Nu voi trăi fără maimuțe, spuse el ferm, menținându-și poziția inițială și nefiind dispus să facă nici un compromis. Sub copacul său plângea domnișoara Jyotsna. Ammaji o privi crunt. — De ce nu te duci acasă o vreme? îi spuse, împungând-o cu un plici. Îi înrăutățești și mai mult starea de spirit. Kulfi îi făcu blândă cu ochiul fiulu său, dar gândurile ei erau departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
străzi lăturalnice și nu pe strada cu sens unic, ca să aibă destule ocazii să întoarcă repede și să se îndrepte spre casă, în caz că ar lua această decizie, sau să treacă pe drumul principal, dacă ar fi dorit asta. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort, mormăia pentru sine, Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... În delir, conduse în cerc pe străzile umbroase, când, dintr-odată, observă un grup uriaș, cenușiu, de oameni suiți în mașini care veneau repede în spatele său și își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
ca să aibă destule ocazii să întoarcă repede și să se îndrepte spre casă, în caz că ar lua această decizie, sau să treacă pe drumul principal, dacă ar fi dorit asta. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort, mormăia pentru sine, Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... În delir, conduse în cerc pe străzile umbroase, când, dintr-odată, observă un grup uriaș, cenușiu, de oameni suiți în mașini care veneau repede în spatele său și își aminti că era ziua în care trebuiau să prindă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
îngustă și dubița i se înțepeni. Astfel de lucruri sunt menite a se întâmpla în momente cruciale din viață, desigur, astfel că dură destul până întoarse în altă stradă lăturalnică și porni spre alt punct al călătoriei sale. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Sau nimeni, mai bine! Nimeni! Îi făceau viața un iad. 24 Înainte să se facă ora 4, perceptorul districtual era deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul său, astfel încât să fie gata când sosea domnul Gupta, ceea ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
vor fi nevoiți să repete tot circul acela ridicol în altă zi. Cotiră pe noul drum și, imediat ce înaintară puțin pe traseul plin de găuri, acolo, în fața lor, observară forma dărăpănată și marginile pictate ale dubiței Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de liniștite. Într-un colț, într-o oală, ceva scotea aburi și fierbea cu o bolboroseală delicată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se frecau la ochi, îi deschideau larg și îi mijeau. — Baba, se jelui domnișoara Jyotsna, care tocmai ajunsese ca să asiste la îngrozitorul eveniment. Se clătină ca și cum ar fi fost pe punctul de a leșina - și fu prinsă de brațele în așteptare ale domnului Gupta. Baba, Baba... Căutară ici. Căutară colo. În sus și-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

Sofia, păzește-te! —Așa te vreau! a exclamat Julia lovindu-și ceașca de ceai de mentă de paharul lui Alison. Să bem în cinstea soțiilor numărul doi care fac legea în cotețe! — Pentru asta ne rugăm toate! a râs Fiona. Domnișoară Jones, poftiți o scrisoare de divorțtc "Domnișoară Jones, poftiți o scrisoare de divorț" Alison s-a deplasat încet de la pat înspre baia spațioasă a camerei din elegantul hotel Babington House, din Somerset, un antidot pentru săptămâna deosebit de stresantă pe parcursul căreia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
exclamat Julia lovindu-și ceașca de ceai de mentă de paharul lui Alison. Să bem în cinstea soțiilor numărul doi care fac legea în cotețe! — Pentru asta ne rugăm toate! a râs Fiona. Domnișoară Jones, poftiți o scrisoare de divorțtc "Domnișoară Jones, poftiți o scrisoare de divorț" Alison s-a deplasat încet de la pat înspre baia spațioasă a camerei din elegantul hotel Babington House, din Somerset, un antidot pentru săptămâna deosebit de stresantă pe parcursul căreia Sofia se întrecuse pe sine în a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
roșu la față, s-a prăbușit literalmente în hol. Milly stătea cocoțată pe picioarele lui, astfel încât să pășească în tandem. Puneți ceainicul pe foc, a strigat Nick în lungul holului. Te apucă setea atunci când ai un pasager la bord! Bună ziua, domnișoară. S-au bucurat rațele să te revadă? Susan a ridicat-o în brațe pe Milly și-a sărutat-o pe vârful năsucului înghețat. — Da. Dar buni zice că nu ești cuminte fiindcă-mi cumperi pâine albă. Nu-mi face bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Susan a apreciat faptul că bărbatul se simțise destul de confortabil ca să facă remarca respectivă, dar îi era și recunoscătoare fiindcă nu lungise povestea. Nunta lui Nick cu Caitlin fusese o chestie tradiționalistă și costisitoare, cu o rochie de prințesă, patru domnișoare de onoare și un tort cu trei etaje, pregătit și decorat de prietenele lui Jenny din Organizația Internațională a Femeilor. Susan fusese și ea invitată, numai că data nunții coincisese cu demult plănuita ei călătorie cu rucsacul în spate prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
s-a luat osul preferat n-ar fi arătat mai amărât. Julia a clătinat din cap și s-a aplecat să-i ia mâna într-a ei. Dragul meu, știu că tu ții la ea, dar Deborah nu e acea domnișoară Tiggywinkle, blândă și modestă, care crezi tu că e. Are și o față foarte dură. M-a supărat foarte tare... Julia a adoptat un ton rănit și o expresie care părea să spună că se îndoiește de sine. Dar James

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-mi descrieți cum e îmbrăcată. În al doilea rând, spuneți-mi ce părere aveți despre ea? — Ce părere avem de ea? s-a încruntat Susan. Nici măcar nu știu cine e. Julia și-a dat ochii peste cap, de parcă Susan ar fi fost domnișoara Prostie, din casa Prostiei, de pe strada Prostiei. —E Deborah. —Deborah? au șuierat Susan și Fiona la unison, amândouă repezindu-și ochii asupra femeii în roșu. — Ce mama naibii caută aici? Fiona scotocea prin geantă, încercând să-și găsească ochelarii ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
copiii este că nu sunt returnabili 25 Proștii se grăbesc acolo de unde îngerii au plecat deja 42 Un prieten aflat în nevoie e un prieten care trebuie evitat 53 Bărbați și femei. Femei și bărbați. N-o să meargă niciodată 65 Domnișoară Jones, poftiți o scrisoare de divorț 83 Rudele îndepărtate sunt cele mai bune 97 Ia-o pe fosta soție a soțului meu... te rog 114 Adolescenții sunt pedeapsa pe care ne-o dă Dumnezeu pentru c-am făcut sex 131

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

inițial era amplificat de faptul că Încăperea era plină până la refuz de oameni eleganți. Duggie mă Îndrumă către o masă În spatele căreai stătea un tânăr foarte arătos, Îmbrăcat În uniformă de chelner. — Stanford, dulceață, dă-i, te rog, acestei frumoase domnișoare ceva de băut, Îl rugă el, iar mie Îmi spuse: Încearcă punch-ul, scumpo, l-am pregătit eu Însumi. Uite-o pe Felice, e chiar acolo. A dispărut apoi În mulțime. M-am uitat la Stanford. — ăsta e punch-ul, presupun, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Derek spuse: — Am ceva ce s-ar putea numi un mesaj de la un prieten. M-am holbat la el. — Despre ce vorbești acolo? — E de la Brian, zise el, zâmbind diabolic. Știu că sună de parcă am fi pe culoarele școlii, dar, domnișoară, prietenului meu Îi place de tine... Mă rog, lui Brian. Îi place de tine, adică. Dar Îl știi ce timid e. M-am oferit să te pun În temă, ca să-l Împiedic să se facă de râs când Încearcă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

Întoarcere, absorbit de reveriile mele, uitând de felul În care mă Împopoțonasem, am făcut un ocol prin Compromise Road care, În ce-o privea, nu era deloc pustie. „Bună seara, domnule Lesage”, „Plimbare plăcută, domnule Lesage”, „Bună seara, doamnă Baymaster, domnișoară Highchurch”, țâșneau saluturile. „Bună seara, domnule reverend.” Sprâncenele speriate ale pastorului au fost cele care m-au trezit. M-am oprit dintr-odată să mă contemplu, plin de căință, din piept până-n picioare, să-mi pipăi acoperământul de cap și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

am notat. Locuia în cartierul Toshima. Am intrat într-o cabină telefonică și am format numărul. A răspuns o voce de bărbat: — Da, vă rog! Librăria Kobayashi. Librăria Kobayashi? — Vă rog să mă scuzați pentru deranj. Aș putea vorbi cu domnișoara Midori? — Nu, nu este, mi-a răspuns vocea. — A plecat cumva la facultate? — Păi... nu cred. Probabil e la spital. Cine o caută, vă rog? În loc să-i răspund, i-am mulțumit și am pus receptorul în furcă. Spital? O fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]