6,786 matches
-
restul teritoriului pieței. 95. Este interzis oricărei persoane particulare sau angajat al pieței să locuiască sau să doarmă (ziua sau noaptea) în încăperile sau pe mesele din piață, folosite la desfacerea alimentelor. În acest scop, în piețe se vor amenaja dormitoare speciale. 96. Vînzătorii și producătorii vor asigura întreținerea curățeniei, evitînd împrăștierea deșeurilor, a furajelor, răspîndirea de ape murdare etc. Reziduurile provenite în timpul vînzării se vor strînge în lăzi cu capac, care se vor evacua, pe masura ce se umplu, în spațiile de
ORDIN nr. 91 din 21 februarie 1974 privind stabilirea normelor de igiena în producţia, prepararea, depozitarea, tranSportul şi desfacerea alimentelor şi băuturilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120670_a_121999]
-
mai mult ca sălbatică Teleorman, moralmente inabordabilă, văluri în tropice umede ramurile, rădăcini din luciu de apă, meteorologie osîndită la metamorfoză și ea, cod CFR, fereastra pe care scot capul și încă una, simetric, restul sudate, natura simbiozei în trenul dormitor și magazie pentru intervenții la cale, pojar în norul vînăt, oblon orizontului, șuvoiul ploilor trage culoarea, bulucuri deasupra pipăie fața de cer iar seninătatea de aproape, km 85 a doua stație de la Roșiori, mumă cu doi copii, drum descoperit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un etaj. La parter era o bucătărie-cameră de zi cu dușumea de scîndură, mobilată cu un pat, mese, scaune și o sobă. La etaj: patru camere cu trecere dintr-una în alta dădeau spre hodnik, adică un coridor larg; trei dormitoare cu paturi, mese și scaune și, ca la oraș, o "cameră-slava", adică un fel de salon select cu pereți tapetați, fotolii verzi, scaune obișnuite curbate aranjate în jurul pereților, tablouri și fotografii, o masă mare și una rotundă de ocazie acoperită
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aceste anturaje l-au sustras unor presiuni interne cumplite, pe care eu nu le vedeam clar în accesele lui de sinceritate. Mai târziu, mi-a destăinuit câteva repere ale dramei lui. Mi-aduc aminte că, în 1953, am găsit în dormitorul lui, pe noptieră, o carte, o biografie a lui Stalin, și într-un moment de furie a rupt bucățele cartea aceea și l-a făcut criminal pe Stalin. Un alt episod s-a petrecut în 1965, când a murit Gheorghiu-Dej
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
1965, când a murit Gheorghiu-Dej, care avea, așa, o față de bunicuț. Tata a venit acasă cu ziarele, ca de obicei, și pe prima pagină era chipul lui Gheorghiu-Dej. Eu am luat ziarul, am decupat poza și am lipit-o în dormitor, deasupra patului meu. Seara, când s-a întors tata acasă și a intrat în camera mea, avertizat probabil de mama, s-a repezit la "icoană", a rupt-o, m-a luat de gulerul pijamalei, m-a scuturat de câteva ori
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Farkas, medicul care a operat-o pe mama, a răspuns imediat la apelul tatălui meu, dar nici din gura lui nu am aflat nimic despre starea adevarată a mamei. Joi noaptea, la ora unsprezece jumătate, tata a ieșit plângând din dormitor și ne-a anunțat că "mama și-a restituit sufletul Creatorului". Tatăl nostru din ceruri a chemat-o să ocupe un loc într-unul din fotoliile din jurul Tronului Divin rezervate muritorilor aleși și virtuoși. Am intrat în dormitor, oprindu-mă lângă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ieșit plângând din dormitor și ne-a anunțat că "mama și-a restituit sufletul Creatorului". Tatăl nostru din ceruri a chemat-o să ocupe un loc într-unul din fotoliile din jurul Tronului Divin rezervate muritorilor aleși și virtuoși. Am intrat în dormitor, oprindu-mă lângă patul mamei și i-am privit fața pentru ultima oară, față imobilizată în linii destinse exprimând calmul acceptării sentinței divine. Împreună cu sora mea, Rachel, am pornit în căutarea cazărmii unde a fost transferat puțin timp înainte regimentul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
noaptea ... Sigur este de peste Prut. Sau vrea să treacă Prutul. Nu. Am mers pe urmele proaspete de pe zăpadă. Duceau spre ferma lui Piticariu. Acolo are unde să se ascundă. În girezile de fîn, în pod la grajduri sau chiar în dormitoare. Eu zic că era înarmat cu o mitralieră sau ... De ce crezi? Păi altfel putea să meargă pe drum, cine l-ar fi cunoscut ? Dar cu arma, prea era de tot. Oamenii erau excitați și de poveste și de rachiu. Doreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
părinți? Oamenii nu se vor mai însura. Dar cum? La colectiv, n-am spus? Adică... se vor iubi așa... care cu care are chef? Sigur că da. Nu vor mai fi case pentru o pereche. Dar ce va fi, Anico? Dormitoare mari, cantine, ce mai, toți la un loc. Cei prezenți chicotesc și la unele muieri le lucesc ochii a interes. Vor face amor... ca animalele? Anica nu prea știe răspunsul și se gîndește puțin asupra problemei. Dar fiind fată învățată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se întîlnește cu cîte o prietenă, întreabă curioasă: Ție chiar îți place... să faci... dragoste? Nu mai așteaptă răspunsul. Știe că prietena ei minte, să pară interesantă. Un pensionar la pescuit În seara aceea luna își etala, prin geamul de la dormitorul meu, toată splendoarea de care era capabilă. Televizorul era închis dar întunericul era lăptos, plăcut și din pat puteam să fac profunde reflecții referitoare la splendidul halou din jurul celei care ne face nopțile mai puțin nesuferite. O ușoară emoție, abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
certitudine că unele comodități au fost create de-a lungul timpului, iar unele "secrete" au fost create în funcție de vremuri. A mirare era însă un staul pe care un izvor, un firișor de apă, îl traversa în liniște. Aici era și dormitorul întregii familii. Cu animalele la un loc era mai cald și mai economic în vremurile geroase. Evident că se curăța zilnic întregul ansamblu și izvorul ducea în hăurile munților dejecțiile cu grijă eliminate. Din cămăruța mea, pe un geam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rupe și recolta cade înapoi în grădină. Eroii ies din scenă și se reașterne liniștea. Doar cîinele cel fără somn al vecinului latră cu insistență. Formația Ozon este din nou auzibilă. Au apărut și țînțarii. Obraznici, nesimțiți. Mă duc în dormitor și deschid internetul. Încep cu formula obișnuită, "dragă Adrian". Vreau să-i povestesc unui amic trăirile mele din acea noapte. Nu reușesc să mă fac înțeles. Renunț și încerc din nou să adorm. A doua zi mă duc la gard
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de cei care împart teritoriul acesta cu subsemnatul. Înțeleg să accept conviețuirea în aceeași cameră cu șopîrle mici și țînțari. Dar filozofia este care pe care. Fiecare are arma lui și disputa este fără menajamente. Din capul locului exclud din dormitorul meu lighioane precum scorpionii, tarantulele și furnicile. Toate sînt extrem de parșive și au arme extrem de eficiente. Plus scîrboșenia lor fizică! Pe afară, lucrurile par a fi mult mai interesante. Motanul Boboașă boleșnițește că l-a mușcat o tarantulă. Cu lăbuța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
șuncă împreună cu trei feliuțe de pâine (probabil câte o feliuță de fiecare prânz). Săndel se conformează ordinelor primite de la superiori, (altceva nici nu era chip de făcut) și după ce servește masa, primește pachetul cu hrană rece și se retrage la dormitor, (se miră : vai ! cum de-a scăpat de data aceasta, de-a mai ocoli curtea școlii, pentru indisciplina unora din sala de mese, aproape că se obișnuise cu ea.) pentru a-și pregăti cufărul cu cele necesare drumului ce-l
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
necesare drumului ce-l avea de parcurs până în Moldova. După ce-și verifică actele, ținuta militară și cufărul cu toate cele necesare drumului cel urma să-l parcurgă, ia cufărul, și-și luă rămas bun de la Iani, colegul său de dormitor dar și de grupă, cu promisiuni reciproce de-ași povesti fiecare la întoarcerea din vacanță cum și-a petrecu-o, și se-ndreaptă spre poarta școlii tehnice militare spre a lua mașina care-l va duce la gară. Își spunea
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
canonizarea“ acestui mod de prezență universitară. După ce vezi trei, patru, cinci asemenea inși, ți se face frică. Prea seamănă, prea sunt „conformi“ modelului, prea se repetă. Cum poate fi „informalul“ atât de „regulat“, cum poate fi libertatea atât de monotonă? Dormitorul lui Goethe Goethe nu împlinise treizeci de ani, când foarte tânărul duce Karl-August i-a oferit, la curtea sa din Weimar, o demnitate ministerială. A urmat, destul de curând, și un titlu nobiliar, astfel încât era inevitabil ca funcției publice să i
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ca un sertar de unelte indispensabile, apoi camera de lucru, fă ră obiecte de artă, dar înzestrată cu cele necesare cercetării și scrisului (mese, pupitre, rafturi, scaune, un suport pentru picioare, o oglindă, un termometru, un mapamond), și, în sfârșit, dormitorul, extrem de mic și de sobru: patul îngust sub un acoperământ cu franjuri, o noptieră cu sertar, un fotoliu, un scăunel pentru picioare, o masă de perete. Pe pereți, două barometre (dintre care unul cu termometru), un tabel manuscris cu elemente
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prietenos ce e nou, a te bucura de sensul lumii și a avea țeluri curate. Țeluri curate! Iată un program de viață care nu e compatibil cu baldachinul leneș, cu parada somptuoasă, cu excesul instalării în funcții, roluri și case. Dormitorul lui Goethe e un model politic și, la noi, o utopie politică. Dormitorul - ca anexă discretă a unei camere de lucru și a unei biblioteci. Dormitorul - ca spațiu al unei odihne meritate. Nu aflăm nimic cu adevărat surprinzător citind declarațiile
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
țeluri curate. Țeluri curate! Iată un program de viață care nu e compatibil cu baldachinul leneș, cu parada somptuoasă, cu excesul instalării în funcții, roluri și case. Dormitorul lui Goethe e un model politic și, la noi, o utopie politică. Dormitorul - ca anexă discretă a unei camere de lucru și a unei biblioteci. Dormitorul - ca spațiu al unei odihne meritate. Nu aflăm nimic cu adevărat surprinzător citind declarațiile de avere ale politicienilor. Dar am afla, probabil, lucruri înmărmuritoare, dacă le-am
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu baldachinul leneș, cu parada somptuoasă, cu excesul instalării în funcții, roluri și case. Dormitorul lui Goethe e un model politic și, la noi, o utopie politică. Dormitorul - ca anexă discretă a unei camere de lucru și a unei biblioteci. Dormitorul - ca spațiu al unei odihne meritate. Nu aflăm nimic cu adevărat surprinzător citind declarațiile de avere ale politicienilor. Dar am afla, probabil, lucruri înmărmuritoare, dacă le-am putea cerceta, dincolo de orice psihanaliză, dormitoarele. Despre camerele lor de lucru și despre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
camere de lucru și a unei biblioteci. Dormitorul - ca spațiu al unei odihne meritate. Nu aflăm nimic cu adevărat surprinzător citind declarațiile de avere ale politicienilor. Dar am afla, probabil, lucruri înmărmuritoare, dacă le-am putea cerceta, dincolo de orice psihanaliză, dormitoarele. Despre camerele lor de lucru și despre biblioteci prefer, deocamdată, să nu știu nimic, admițând că ar fi ceva de știut... Oblomovism Dacă Ilia Ilici Oblomov ar fi pur și simplu leneș, povestea lui ar încăpea, ca aceea cu „muieți-s
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
părinților). În ce mă privește, mi-am făcut, nespectaculos, traseul lecturilor „de etapă“: mi-am citit, cuminte, basmele (printre care unele chinezești, exotice și misterioase), „Cuore“-le, Jules Verne-ul și Dumas-ul. În liceu, am avut (inconfortabilă) șansa de a împărți dormitorul cu un unchi profesor de franceză, care, înainte de culcare, îmi citea cu emoție din Corneille și Racine. El mi-a pus în mână și textele lui Émile Faguet, un autor pentru care am păstrat o anumită slăbiciune până astă zi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să i se facă foame și atunci trebuie să aibă în preajmă o masă sau măcar o măsuță. S-ar putea să i se facă somn și atunci va prefera canapelele onctuoase, dacă nu direct patul, respectiv așezarea televizorului în dormitor. Unii preferă fotoliul, dar atunci se îngrijesc să-și sporească bunăstarea, recurgând la un taburet pentru picioare. Există și genul pragmatic, care plasează lângă fotoliu o bicicletă de casă. În felul acesta, ești simultan sedentar și sportiv. Te uiți și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e suveran. Face tot ce-i dă prin cap și prin gură. E la el acasă, la el în baie și, uneori, la el în closet. Poate da de pământ cu oricine, poate vorbi ca la birt, ca într-un dormitor de internat, ca la balamuc. E de la sine înțeles că poporul trebuie să-l accepte așa cum e, ba chiar să-l admire: va face grimase bolânde, va holba ochii, se va dezbrăca, va scheuna, își va arăta mușchii, va ieși
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe cei mai mari, în acest fel cei din clasa întâi și a doua, salutau pe toți cei din cursul superior, formula de adresare către ei mai mari era ,,domn elev”. La internat, unde stăteau aproape numai elevi de la țară, dormitoarele și sălile de meditație aveau câte un elev din clasa a șaptea sau a opta, inclusiv în sala de mese, ei având sarcina de a păstra disciplină în aceste locații fără pedagogi. Aceștia aveau grijă că ținută să fie corespunzătoare
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]