5,421 matches
-
cei care luaseră masa la cantină. Au fost prezenți 76 de studenți și studente. Cu această ocazie, dr. G. i-a întrebat ce anume i-ar interesa. Studenții au răspuns că ar dori să cunoască istoria evreilor, să învețe limba ebraică și ceva din literatura evreiască. Dr. G. a spus că regretă că nu avem profesor de limba ebraică și că va căuta ca el personal să le predea acest obiect. [...] Menționez aici că G. se arată cam îngrijorat de inițiativa
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
G. i-a întrebat ce anume i-ar interesa. Studenții au răspuns că ar dori să cunoască istoria evreilor, să învețe limba ebraică și ceva din literatura evreiască. Dr. G. a spus că regretă că nu avem profesor de limba ebraică și că va căuta ca el personal să le predea acest obiect. [...] Menționez aici că G. se arată cam îngrijorat de inițiativa luată și a spus că se așteaptă la o „săpuneală” pe această problemă. N.L.: Informatorul „Valeriu” a primit
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
tatălui său în Fălticeni în care-i scria cu lux de amănunte scopul și intențiile șefului rabin. Raport, 19.04.1968, lt. col. Nicola Constantin: [...] Din rândul studenților prezenți au fost unii amatori să cunoască atât istoria evreilor, cât și limba ebraică. Sursa a primit indicații să urmărească dacă diplomații sau alte categorii de cetățeni străini vor stabili legături cu acești studenți, precum și programul care și-l face G. cu ei. Propun a informa Departamentul Cultelor asupra acestui fapt și a i
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
în studii originale făcute în România. Cartea este scrisă într-un stil academic impecabil, evitând orice evaluare pozitivă sau negativă a materialului investigat. În mod clar, Cristina Gavriluță este un spirit critic și original. Prof. univ. dr. Moshe IDEL Universitatea Ebraică din Ierusalim Cuvânt înainte Cercetarea socioantropologică a divinației poate părea o provocare pentru cititorul contemporan. Așa a fost și pentru mine, la început. Ideea că numai faptele sociale foarte familiare în existența noastră cotidiană se pretează unui studiu de o
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
lucrare destinată în totalitate decriptării tipologiei umane pe baza măsurării științifice a unor aspecte fiziologice concrete. O abordare la fel de interesantă și provocatoare propune și Annick de Souzenelle în Simbolismul corpului uman76. Plecând de la arborele sefirotic și simbolismul numelor divine din ebraică, autoarea face analogii curajoase cu diferite părți ale corpului uman, atribuindu-le semnificații precise. În esență, autoarea insistă pe ideea conform căreia corpul uman este o imagine a "Corpului Divin". Astăzi, morfoscopia nu mai este o practică cunoscută. Ea este
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
influența lunii, care participă la magia "transformării". Un mare număr de documente etnografice confirmă că, adesea, vrăjitoria este o învestitură lunară (directă sau transmisă prin mijlocirea șerpilor). La chinezi, de pildă, șarpele este la originea oricărei puteri magice, iar termenii ebraici și arabi desemnând magia sunt derivați de la cei desemnând șerpii"213 Sintetizând, putem spune că șarpele este, pe rând, simbol al lunii, al fertilității, al magiei și vrăjitoriei. El poate fi însuși diavolul, dar poate semnifica și înțelepciunea, poate întruchipa
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
toate detaliile dezvoltării nu sînt practic decît imagini. Întrucît imaginea "Creatorului intenționat" este o personificare simbolică, mitul are tot dreptul să inventeze un nume; el este numit în toate mitologiile "divinitate creatoare": Vișnu în India, Uranus la greci, Iahve la ebraici etc. Trebuie să ne dăm seama că fiecare fază a evoluției simbolice este periculoasă nu pentru fantezia mitică, ci pentru înțelegerea sa intelectuală, care va încerca să introducă elementul speculativ, uitînd avertismentul că nu este vorba decît despre imagini personificante
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
manifestat și ca editor. Tot ca investigație de recuperare, reține atenția articolul despre dramaturgia (operă postumă) lui Traian Chelariu. Volumul Vârstele lui Proteu (1984) tratează, cu intenție monografică, despre baroc, urmărind devenirea acestuia de la formele de „proto-baroc” / „prebaroc” din antichitatea ebraică, în literatură, filosofie, sculptură, arhitectură, până la „splendorile aurifulgente” ale Bizanțului, la Michelangelo, Bernini, secolul al XVIII-lea francez, Spania lui El Greco și a Escorialului, iar de aici, la prelungirile canonului baroc în secolul al XIX-lea (autorul operează fine analogii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
din trecut erau mai buni, mai puternici și că lucrul cel mai bun ar fi să le semănăm, într-un lanț fără discontinuitate; însăși ideea de progres e străină unei asemenea concepții. Nu există vreo excepție în civilizațiile dominante. Astfel, ebraicul mûsar înseamnă și instruire, și corecție, pedeapsă. Cele mai "pitorești" (Marrou, 1948, p. 18) texte antice ne vin din Egipt: Urechile tânărului sunt așezate spre spate, ascultă când îl bați"; "M-ai crescut când eram copil, îi spune maestrului său
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Istorie Literară și Folclor din Iași (azi Institutul de Filologie Română „A. Philippide”) până în 1984, când emigrează în Israel. Se stabilește la Ierusalim, unde va fi cercetător la Institutul Yad Vashem pentru studierea holocaustului. Se transferă în 1989 la Universitatea Ebraică din același oraș, fiind cercetător și conferențiar în cadrul Institutului de Iudaism Contemporan și al Centrului Internațional pentru Studierea Antisemitismului. În paralel e redactor la „Romanian jewish studies”, colaborează cu cronici literare și comentarii politice la emisiunile în limba română de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
evreu o măreție tragică, deseori greșit înțeleasă de urmașii săi. 1 Versiunea tradițională a originilor lui Israel și a monoteismului 1.1. Versiunea tradițională Cea mai mare parte dintre izvoarele ce vorbesc despre religia lui Israel se află în Biblia ebraică și aramaică la care se adaugă textele grecești ale canonului alexandrin, adică așa-numitele cărți deutero-canonice, acceptate ca inspirate de Biserica Catolică, nu însă și de Israel și, după exemplul său, nici de cele mai multe dintre bisericile evanghelice. În această carte
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
IV-lea d.C., este identificat cu Muntele Sinai, situat în partea meridională a peninsulei cu același nume - la baza căruia se află mănăstirea ortodoxă Sfânta Ecaterina fondată în secolul al VI-lea de către împăratul bizantin Iustinian; prin urmare, în tradiția ebraică nu este un loc sfânt. Recent, arheologul italo-israelian E. Anati (1986) l-a identificat cu Muntele Qarqom, situat mai la nord-est, aproape de granița dintre Egipt și Canaan, aproximativ la jumătatea drumului dintre Marea Mediterană și Marea Roșie și ar fi putut oferi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pe plan religios, chiar dacă din punct de vedere politic erau personalități cunoscute, precum Omri sau Ahab din Israel; și invers, regi din punct de vedere politic mediocri, precum Ezechia și Iosia din Iuda, sunt lăudați pentru zelul lor religios. Termenu ebraic nabi are probabil sensul de „chemat [de Dumnezeu]”, „delegat [din partea lui Dumnezeu]”; prin urmare, îl desemnează pe cel care proclamă Cuvântul lui Dumnezeu: profeția este atestată la popoarele vecine lui Israel începând cu a doua jumătate a mileniului al II
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Tot acum pare să fi avut loc și secesiunea samaritenilor, o populație care trăia în vechiul teritoriu al Regatului de Nord. h) O categorie specială o constituie cărțile apocaliptice (Soggin 1982) - literatură, la origine, transmisă în mare parte, nu în ebraică sau aramaică, ci în traduceri în diferite limbi (Sacchi 1981, 1989) - și de scrierile grupului de la Qumran, stabilit în apropiere de țărmul nord-occidental al Mării Moarte (Soggin 1995). Este vorba de texte care înfățișează un iudaism heterodox, dacă îl evaluăm
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Liverani 1980), de fapt aceasta este regula când încercăm să vorbim despre preistorie, pentru că nu există alte izvoare care să ne descrie evenimentele și pe protagoniștii lor. c) La acest element ușor de individualizat de cel care citește critic Biblia ebraică se adaugă un altul. Scrierile profetice și cele istoriografice nu corespund practic niciodată cu operele ieșite de sub pana autorilor lor tradiționali deoarece au fost în bună parte reelaborate, uneori chiar recreate, de școlile de gândire numite curent „deuteronomiste” pentru că reflectă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
depindea în mod decisiv de ploile de toamnă, iarnă și primăvară (numite „sperma lui ba‘al”, pentru că fecundau mama-pământ), devenea o necesitate cultul divinității, garantul fertilității solului, turmelor, cirezilor și familiilor. Nu e de mirare așadar că și în Biblia ebraică răsună frecvent reproșul că poporul l-a abandonat pe Dumnezeul lui Israel pentru a fi credincioși lui ba‘al și Astarte (vezi 1.1.e). a) Multe dintre textele care ne furnizează date despre structurile politice și domeniul religios din
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
entitățile numite Israel sau Iuda. Abia stela faraonului Mernefta, datată la sfârșitul secolului al XIII-lea î.C., menționează, fără posibilitatea de a presupune alte informații, un spațiu numit „Israel”, situat probabil în jurul localității Sihem. 2.2. Etnii originare Biblia ebraică menționează mai multe popoare care ar fi trăit pe teritoriul pe care mai apoi s-au stabilit triburile lui Israel. Firește, din toate textele reiese că Israel și Iuda au ajuns în Canaan din exterior, ca urmare a ieșirii din
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Palestina”. Textele biblice îi descriu ca o populație semitizată, ceea ce dovedește că probabil aceste texte nu sunt antice. Până în acest moment nu ne-au parvenit texte proprii filistenilor. 3 Opera istoriografică și deuteronomistă 3.1. Opera istoriografică deuteronomistă în Biblia ebraică Am făcut deja de mai multe ori aluzie la opera deuteronomistă (notată cu sigla Dtr) numită astfel doarece rescrie preistoria și istoria lui Israel și Iuda aplicând criterii de judecată extrase din a cincea carte a Bibliei ebraice (Soggin 1987
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în Biblia ebraică Am făcut deja de mai multe ori aluzie la opera deuteronomistă (notată cu sigla Dtr) numită astfel doarece rescrie preistoria și istoria lui Israel și Iuda aplicând criterii de judecată extrase din a cincea carte a Bibliei ebraice (Soggin 1987, cap. 12). a) În primele patru cărți ale Pentateuhului (Soggin 1987, Exc. 2, pp. 175 ș.u.), Dtr își face simțită prezența prin inserții în puncte importante, prin care oferă o nouă cheie de lectură a respectivului context
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
îi împărțea pe fiii oamenilor, el a fixat hotarele popoarelor după numărul fiilor lui ’ēl (adică Dumnezeu). Căci moștenirea Domnului este poporul său, Iacob este partea lui de moștenire. Iată deci cum se explică misterul unei fraze care în textul ebraic tradițional nu are nici un sens. Inițial se referea la o formă de henoteism: fiecare popor era încredințat unei divinități (în ebraică expresia „fiul lui X” are deseori sensul de „individ din categoria X”), însă partea lui Yhwh era poporul său
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
poporul său, Iacob este partea lui de moștenire. Iată deci cum se explică misterul unei fraze care în textul ebraic tradițional nu are nici un sens. Inițial se referea la o formă de henoteism: fiecare popor era încredințat unei divinități (în ebraică expresia „fiul lui X” are deseori sensul de „individ din categoria X”), însă partea lui Yhwh era poporul său! 5.2. Alte trimiteri în Biblia ebraică Nu e vorba de un caz izolat: unii psalmi îl prezintă pe Yhwh în mijlocul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
se referea la o formă de henoteism: fiecare popor era încredințat unei divinități (în ebraică expresia „fiul lui X” are deseori sensul de „individ din categoria X”), însă partea lui Yhwh era poporul său! 5.2. Alte trimiteri în Biblia ebraică Nu e vorba de un caz izolat: unii psalmi îl prezintă pe Yhwh în mijlocul adunării zeilor, uneori ca suveran al lor. În Psalmul 82,1: Dumnezeu s-a ridicat în dumnezeiasca adunare, face judecată (sau domnește) în mijlocul zeilor. Psalmul 95
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
îl adorau laolaltă cu celelalte divinități. Pentru a conchide, se poate afirma că, cel puțin în prima parte, monoteismul nu excludea legitimitatea cultului adus de celelalte popoare propriilor divinități; despre credința în existența altor zei există urme chiar în Biblia Ebraică. Monoteismul va deveni absolut abia în epoca elenistă când ceilalți zei vor fi echivalați cu îngerii care fac parte din curtea lui Yhwh, la fel ca în partea a doua a Cărții lui Daniel. 5.4. Referințe non-biblice Alte informații
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fragmentul biblic Hab 3,3, Yhwh apare în relație cu regiunea Teman din Arabia de Sud. Pentru a înțelege mai bine această legătură ar trebui să așteptăm publicarea unei ediții critice. d) Foarte interesantă este și corespondența dintre membrii coloniei ebraice militare aflate în slujba ocupanților persani, încartiruită în insula Elefantina, în zona Nilului de Sus, înainte de prima sa cataractă, și autoritățile religioase din Ierusalim (Soggin 1987, App. II 1.2.). Găsim aici referințe la persoane și evenimente de la sfârșitul secolului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de cult, pelerinajul la intervale atât de scurte de timp ar fi fost imposibil mai ales pentru cei care trăiau în zona de nord sau de sud a țării sau chiar pentru cei din regiunile de frontieră. b) Așadar, Biblia ebraică atestă existența mai multor sanctuare înainte de reforma regelui Iosia, însă doar unele sunt menționate explicit; între acestea ne vom limita la cele mai importante. În preistoria poporului Israel de un prestigiu aparte se bucura sanctuarul din localitatea Șilo (ebr. Šîlôh
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]