5,606 matches
-
multianual la vărsare (1,4 m³), lunca prin care curge Călmățuiul și formele fluviatile de eroziune și acumulare sunt prea mari. Lunca extrem de dezvoltată prin care curge Călmățuiul nu este opera lui, ci a altui râu, cu o capacitate de eroziune, transport și aluvionare mult mai puternică. Dealtfel, din dreptul localității Gălbinași, lunca Buzăului este comună cu cea a Călmățuiului, prezentând numeroase brațe părăsite. Pe teritoriu comunei Zăvoaia se întâlnește cernoziomul levigat nisipos cu pânza freatică variabilă între . Are o textură
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
Pleșa și în estul satului Mânzați predomina solurile cenușii iluviale. În lunca râului Ibana sunt soluri aluvionare iar pe versanții din estul satelor Ibănești și Putu Olarului există zone de cernoziom, în special cernoziomul cambic dar sunt supuse degradării și eroziunii datorate în primul rând utilizării nechibzuite de către locuitori . La resurse naturale putem menționa materialele folosite în construcții , lemn și nisip, luturi sau argile. Lemnul este folosit și pentru încălzirea locuințelor. În 1889, în unul din depozitele nisipoase din apropierea satului Mânzați
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
râului Moldova. Din punct de vedere administrativ, se învecinează cu urmatoarele comune: Bogdănești, Baia, Cornu Luncii, Mălini și Boroaia (din județul Suceava) și Vânători și Pipirig (din județul Neamț). Din punct de vedere genetic, Depresiunea Râșca a luat naștere prin eroziune selectivă, fiind o depresiune de contact litologic dezvoltată la linia a două domenii geologice diferite, respectiv formațiunile cutanate burdigaliene (specifice Subcarpaților) și cele sarmatice cvasiorizontale (specifice Podișului Moldovenesc). Altfel spus, zona comunei Râșca a fost un punct de „Întâlnire” a
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
în subetajul forestier al stejarului.Pădurile naturale sunt alcătuite din carpeni în amestec cu o serie de arbuști cum ar fi păducelul, alunul, etc.; mai rar pot fi întâlnite ulmul, plopul, salcâmul, mesteacănul, bradul și frasinul. Apare frecvent fenomenul de eroziune, fapt pentru care s-a recurs la împăduriri -plantații de pin. Vegetația de luncă apare de-a lungul văilor Feneșului și Someșului: sălcii, arini, trestie, papură, rogoz. Între Valea Popii și Luna de Sus a fost descoperită în 28 mai
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
a cărui cupolă mulează depresiunea. Străpungerea diapiră este dovedită prin poziția verticală (pe alocuri chiar răsfrântă) a stratelor tortonian superioare. Depresiunea se continuă spre sud, cuplându-se cu o altă cuvetă creată de ocurența masivului de sare de la Coasta. Datorită eroziunii, masivul de sare Sic a fost treptat decopertat, mai ales în partea sa de vest, unde au fost amplasate primele exploatări de sare. Conturarea masivului de sare se poate face ținând seama de lucrările miniere vechi (la suprafață sau în
Comuna Sic, Cluj () [Corola-website/Science/300355_a_301684]
-
cu pante de 10-200 ; soluri negre de fâneață, clinogleizate cu alunecări, stabilizate, reci, cu rezistență mare la tracțiune, specifice pajiștilor; soluri aluviale medii, profund carbonatice, fertile, specifice teraselor de pe Culuarul Someșului; soluri aluvo-coluviale, puternic erodate, specifice văilor colaterale. Pentru prevenirea eroziunii solului, s-au făcut terase în livezile de pomi fructiferi și pe suprafețele cultivate cu viță de vie. Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate, saramura fiind întrebuințată din vechi timpuri de către localnici. Apele de suprafață sânt reprezentate de
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
Câmpie. În felul acesta românii au reorganizat satul cât și suprafețele de teren aferente . De altfel modul de terasare a tarlalelor înclinate, așa cum este cazul la "Razoare " este specific românilor și urmăreau atât delimitarea proprietăților cât și protejarea terenului de eroziune. Țăranii colectiviștii, din neștiința, au încercat să distrugă aceste tipuri de terase însă nu au reușit decît parțial, acestea păstrându-se în mare parte și în prezent în forma în care au fost amenanjate de români. Pe de altă parte
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
apoi au ajuns în poziția actuală", dar ei nu indică nici un mecanism plauzibil pentru acest fenomen. În sec. XV , în perioada renașterii, Leonardo da Vinci ("inginer, artist și umanist italian,1452-1519"), postulează în însemnările sale că „"diminuarea greutății munților prin eroziune face ca procesul de înălțare a acestora, început cu mult timp în urmă, să continue și azi"”. Apariția primelor idei și ipoteze cu privire la ceea ce azi este cunoscut sub numele de izostazie este legată de una din controversele ce au frământat
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
și fenomene geologice, printre care "fenomenul de subsidență a bazinelor sedimentare" și "înălțarea progresivă a lanțurilor muntoase". În viziunea sa, ambele fenomene sunt rezultatul reechilibrării izostatice a unor regiuni unde s-au produs perturbații majore a încărcărilor prin "sedimentare", respectiv "eroziune". În 1899 , inginerul și geodezul american John Fillmore Hayford ("1868-1925") pune într-o formă mai precisă modelul de compensare izostatică propus de Pratt : Deși în multe cazuri cele două mecanisme de compensare izostatică propuse de Airy și Pratt explică destul de
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
în interiorul Pământului - efect local glaciară fenomenul de încărcare și descărcare produs de greutatea gheții - efect local 1 cm/an Hidro izostazie fenomenul de încărcare și descărcare produs de greutatea apei - efect local Izostazie vulcanică extruziunea magmatică - efect local Izostazie sedimentară eroziunea și depunerea sedimentelor - efect local < 4 mm/an Informații complementare Anthony B. Watts , "Isostasy and flexure of the lithosphere, Cambridge University Press, 2001" Referințe externe
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
o suprafață de 360 ha, adâncime 6-7 m. În trecut o pondere însemnată avea pădurea și desișurile de arbuști. Numele vechilor sate Plopi(azi dispărut) și Ulmi sugerează că în trecut existau aici păduri de plopi și ulmi. Pentru combaterea eroziunii și a alunecărilor de teren s-au efectuat plantații forestiere (Valea Morii, Satu Nou). În 1958 pe locul unde este azi pădurea Valea Morii vegetația spontană a fost defrișată și s-au efectuat plantații cu salcâmi,plopi,frasini,nuci,cireși
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
râului Câlnău, în comuna Valea Salciei din județul Buzău. Zidul Uriasilor are un aproximativ un metru lățime, înălțimea generală fiind cam de 6-7 m, dar cu maxime prin unele porțiuni de 20 de metri. Este în aparență un martor de eroziune diferențială, un rest calcaros dintr-o masă mai mare disparută. Astfel de formațiuni se întâlnesc în linie dreaptă pe o lungime de cel puțin 10 kilometri, și traversează versanții pe direcția fostei granițe dintre județele Buzău și Vrancea . Dealtfel, aceste
Zidul Uriașilor () [Corola-website/Science/298648_a_299977]
-
merge la dreapta pe DJ204C spre Bisoca și ulterior din nou la dreapta spre Sările pe DC161. În această zonă rocile caracteristice sunt gresiile și marnele. In plus se află într-o pădure seculară, deci într-o zonă în care eroziunea de orice fel este puțin favorizată. Aspectul rocii dă impresia unei construcții făcute de mâna omului, asemeni piramidelor. Unele legende spun că acest zid a fost construit de fiul cel mic al lui Babei Vrâncioaia, pe pămînturile primite de la Ștefan
Zidul Uriașilor () [Corola-website/Science/298648_a_299977]
-
și valea Lunei de Jos. Limită sudică se suprapune cumpenei dintre Borșa și valea Feiurdului. Relieful se prezintă sub forma unor dealuri care au înălțimi de până la 400-500 m (Orhei 410 m, Fătuica 460 m) cu structura monoclinala, rezultată prin eroziunea unei vechi platforme piemontalo-litorale cu vai în general largi, maturizate. Aflându-se în regiunea limitrofa a Podișului Somesan, teritoriul comunei Borșa prezintă caractere de tranziție din punct de vedere al reliefului, dar și din punct de vedere al celorlalte condiții
Comuna Borșa, Cluj () [Corola-website/Science/299571_a_300900]
-
este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătina (reședința), Copru, Feldioara, Hagău, Hodaie și Valea Caldă. Existența comunei Cătina este atestată încă din neolitic prin diversele elemente de cultură materială descoperite prin lucrări agricole sau prin eroziunea apelor. Materialele descoperite au fost supuse unor analize științifice și drept urmare au primit girul autorității specialiștilor de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. Important de precizat este faptul că în localitatea Feldioara au fost descoperite fără cercetări materiale
Comuna Cătina, Cluj () [Corola-website/Science/299575_a_300904]
-
o cunună de dealuri mai înalte, care înconjoară spațiul geografic comunal și separă prin culmile lor hotarele Cătinei de celelalte comune învecinate Buza și Cămărașu. Dealurile - cu altitudine cuprinsă între 300 și 550 m - și depresiunile au fost modelate prin eroziunea precipitațiilor și a apelor curgătoare, în erele geologice în roci moi, argile, marne și nisipuri. Spațiul geografic al comunei Cătina este străbătut de o modestă rețea hidrografică formată din pâraie, văi și Lacul Cătina. Valorile climatice în zonă, sunt specifice
Comuna Cătina, Cluj () [Corola-website/Science/299575_a_300904]
-
indică un drenaj vechi(Pliocen)spre nord-vest prin Someșul Mic,râu care s-a format prin unirea celor două brațe principale:Someșul Rece și Someșul Cald.În sectorul comunei,Someșul Mic are un caracter subsecvent cu o accentuată tendință de eroziune în malul stâng,ceea ce imprimă văii un aspect asimetric,manifestat prin dezvoltarea unor terase largi,patru la număr,pe partea din dreapta râului.Întreaga rețea hidrografică este tributară Someșului,prezentând o pantă medie de scurgere redusă. Lungimea totală a râurilor cadastrale
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
din dreapta râului.Întreaga rețea hidrografică este tributară Someșului,prezentând o pantă medie de scurgere redusă. Lungimea totală a râurilor cadastrale pe teritoriul comunei Apahida este de 21552 m. Văile existente au un caracter de maturitate și s-au dezvoltat prin eroziune diferențiată în boltirile anticlinale ale zonei de diapir ca Valea Mărătorii și Valea Zapodie,dar și vale de tip obsecvent,cum este Valea Cămpenești,Valea Mare(Dezmir),Zapodia(Pata),Valea Peții,pârâul Tocbești,pârâul Mărăloiu și Valea Broaștei.Acești afluenți
Comuna Apahida, Cluj () [Corola-website/Science/299568_a_300897]
-
Cara, Huci, Iuriu de Câmpie, Moriști și Straja. Lunca largă și plată, marcată de cruste și eflorescențe saline, de la marginea estică a comunei Cojocna, conturează în subsol un masiv important de sare gemă. Pe suprafața ocupată de depozite miocene medii eroziunea a creat văi largi, acompaniate de numeroase izvoare sărate, platouri cu nămol sapropelic, sărături și vegetație halofită. Masivul de sare este alungit pe direcția nord-vest/sud-est, cu axa mare de 1,5 km, axa mică de 0,8-1 km și
Comuna Cojocna, Cluj () [Corola-website/Science/299578_a_300907]
-
a speciei umane. Istoria ne pune în prim plan "societatea" și componența ei fundamentală, "omul". "Mediul natural" ne urmărește, de la distanță, chiar dacă nu în sensul unui determinism absolut. Dinamica și desfășurarea proceselor naturale, fluctuațiile climatice marcate prin acțiunea factorilor de eroziune, evoluția biologică și, în ansamblu, a faunei și florei, au definit timpurile de început ale istoriei umanității, "preistoria" (împinsă în urmă, mult, chiar către 5 milioane de ani ). În timpul "cuaternarului", în mai multe rânduri, s-au produs înaintări și retrageri
Antropogeneză () [Corola-website/Science/299070_a_300399]
-
și intensitatea factorilor limitativi ai producției agricole dintre care unii sunt legați direct de sol cum ar fi: textura, sărăturarea, panta, etc. Pe teritoriul orașului Liteni există următoarele tipuri principalele de soluri: Pentru aceste terenuri se recomandă măsuri de combaterea eroziunii de suprafață prin lucrări de terasare și consolidare a versanților combinate cu lucrări cu caracter ameliorativ de desecare, nivelare-moderare, lucrări antierozionale. Clima este una temperat-continentală. Venind dinspre vest, masele de aer își pierd treptat din umezeală în timpul traversării Carpaților Orientali
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
Iquitos și 5 km către Manaus, iar adâncimea apei între 20 și 50 m. În aval de Manaus, datorită apropierii podișurilor Guianei și Braziliei, lățimea Câmpiei Amazonia se restrânge în unele locuri la 200-300 m, determinând și un proces de eroziune pe verticală mai mare, fapt ce conduce la o adâncime maximă a apei în albie, la Obidos, de circa 80 m. În sectorul inferior, către Oceanul Atlantic, la circa 400 kilometri după confluența cu Xingu, râul se împarte în mai multe
Amazon (fluviu) () [Corola-website/Science/299945_a_301274]
-
amintească și o legendă despre niște uriași care locuiau aici și a căror palat de marmură ar fi fost sfărâmat de oameni. Ceea ce este adevărat e faptul că agenții externi (vântul, ploaie, îngheț, dezgheț), au erodat dealul, iar urmele de eroziuni se văd și astăzi sub forma unor pietricele mici, subțiri, de culoare albă. De-a lungul văilor se pot urmări terase, precum și sedimente diluviale și aluviale. Este formată din numeroase pâraie și este tributară râului Rebra. Pâraiele sunt: Râul principal
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
provocând distrugerea unor însemnate suprafețe din terenurile arabile. Alunecările de teren constituie fenomene frecvente în perioada ploilor de primăvară și toamnă. S-au înregistrat ani când apele râului Rebra prin revărsare, datorită viiturilor din ploile torențiale au inundat zone provocând eroziuni de mal. Locuitorii satului Rebra se aprovizionează cu apă din fântâni de tip rural. Aceste fântâni sunt amenajate rudimentar, amplasate întâmplător și lipsite de perimetrul de protecție sanitară. Apele din precipitații se scurg pe versanții naturali și prin șanțurile drumurilor
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
naturale: structurile geologice, bunăoară loessul, și climatul provoacă alunecări de teren În Republica Moldova se evidențiază următoarele forme de relief: câmpii, podișuri, coline, văi, canioane. Cu excepția acestora din urmă, caracterul general al reliefului este puțin contrastat, cu forme rotunjite de o eroziune relativ uniformă, datorata atât slabei pluviometrii, cât și geologiei, în care domină sedimentele recente orizontale . Resursele naturale sunt : lignitul, fosforitele, ghipsul, terenul arabil. Clima Republicii Moldova este temperat continentală. Verile sunt lungi și călduroase cu temperaturi medii de peste 20 °C, iernile
Geografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298793_a_300122]