5,276 matches
-
de a cristaliza un joc cinematografic specific. Deși unele gesturi sunt convenționale, de operetă (spre exemplu, pentru a-și exprima durerea în primele tablouri, Jeni Metaxa-Doro își duce mâna la inimă, apoi la tâmplă), anumite scene atrag atenția prin jocul expresiv: aproape de finalul filmului, Peneș intră în cadru șchiopătând și fiind susținut de Rodica. Din cauza durerii, Athanasescu îngenunchează, actul reprezentând totodată și un tablou simbolic: o închinare în fața altarului posterității. Un rol important în filmări l-a avut Armata. Tablourile în
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
crezut în desen că rigoare a artei și studiile succesive n-au urmărit doar glosele pe un motiv esențial, ci a încercat spiritualizarea unei forme ideale prin viziune și tratament plastic. Astfel, morfologicul s-a convertit în sintaxe aplicate și expresive, fiecare nouă lucrare fiind, de fapt, o originală ipoteza asupra viului. Studiile libere de artă au avut avantajul de a nu-i bloca imaginarul în formule impuse de autoritatea unor maeștri ci, dimpotrivă, să-și configureze de timpuriu o sigla
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
limba oficială. Argoul are două ipostaze principale: "limbajul mediilor interlope" - al furtului, al prostituției, al închisorii (destul de tehnic și mai bine individualizat, relativ stabil și grefat pe structurile limbii populare); "limbajul tinerilor, al nonconformismului juvenil", mai apropiat de registrul colocvial, expresiv și schimbător, foarte dependent de mode".
Argou () [Corola-website/Science/302505_a_303834]
-
asupra coralului gregorian, deosebit de rodnica s-a dovedit cea a cântării pe mai multe voci. Ciocnirea cu această modalitate de a cânta trebuie să fi stimulat instinctul muzical al călugărilor cu o sensibilitate mai dezvoltată pentru frumos. Atrași de bogăția expresiva a cantului pe mai multe voci, ei și-au propus să transplanteze și în domeniul liturgic procedeele observate în practică populară. Străduindu-se a depăși monotonia,ei au tins să lărgească tiparele tradiționale ale cântării pe o singură voce. Așadar
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
Este cel mai bine cunoscută datorită vocii ei expresive și a stilului muzical divers și eclectic, care refectă inspirații și influențe din multe genuri, incluzând pop, jazz, muzică de ambianța, muzică clasică, electronică, rock alternativ și muzica folk. A atras atenția și prin costumele ei excentrice. Actualmente albumele lui
Björk () [Corola-website/Science/302961_a_304290]
-
puține cuvinte fiind pentru cititorii neinițiați în literatură. Dar în 1775 Koikawa Harumachi a publicat ce ar putea fi prima bandă desenată mai complexă cu un fir literar și mai sofisticată cultural. Stilul japonez de a desena este unul foarte expresiv, în sensul că ei exagerează modul în care se exprimă acțiunile. Iar personajele sunt desenate în stilul “moe” anume cu ochii mari și nasul și gura mică. Dr. Osamu Tezuka a creat un stil aparte în care un personaj nu
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
realizat sinteză a tot ce s-a scris până la el, deschizând, în același timp perspective noi conținutului și formei de fugă a fost Johann Sebastian Bach. Prin lucrările sale Clavecinul bine temperat și Arta fugii, Bach a fundamentat științific și expresiv principiile de structurare a acestei forme, demonstrând, prin modele neegalate până în zilele noastre, perspectivele mari și potențialul inepuizabil al fugii. În funcție de numărul temelor, o fugă poate fi simplă, dublă, triplă. Deasemenea o fugă poartă în titlu numărul de voci pentru
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
lirism reținut mergând până la cea mai exuberanta sau dramatică expresie. Tema poate fi redusă că proporții de la 2-3 măsuri, sau mult mai amplă, până la 12-16 măsuri. Numeroși compozitori înainte de a elabora efectiv fugă, obișnuiesc să facă un studiu asupra posibilităților expresive și tehnice ale temei alese. Astfel se pot determina de la început, anumite coordonate ale formei și scriiturii polifone. O temă de fugă apare în două ipostaze: de subiect (este expusă pe tonica) și de raspuns (este prezentată la dominantă, subdominanta
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
cazul în care fugă este alcătuită doar din două secțiuni expoziție și divertisment, ultima fază a divertismentului trebuie să pregătească fie "coda", fie o "cadența perfectă" în tonalitatea de bază care să încheie. Repriză reprezintă de cele mai multe ori, o culminație expresiva și dinamica a fugii. Aceasta poate începe cu un răspuns la subdominanta, după care urmeaza subiectul expus pe tonica. Aceast inflexiune spre subdominanta din încheierea fugii, este proprie și altor forme ale Barocului, de exemplu invențiunea, si s-a menținut
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
un artist efemer, care câștigă popularitate printr-un singur cântec) la nivel internațional, dar au avut priză la publicul britanic mulțumită celui de-al doilea album, "The Bends" (1995), cucerind publicul prin atmosfera densă de chitară a cântecelor și interpretarea expresivă a vocalistului Thom Yorke. Al treilea album al trupei, "OK Computer" (1997), i-a adus în atenția lumii; apreciat atât pentru sunetul expansiv și pentru tema alienării moderne, a fost lăudat de critici ca un o piatră de hotar a
Radiohead () [Corola-website/Science/303791_a_305120]
-
până în zilele noastre transpusa în tehnici moderne: arta digitală. Numeroși artiști plastici, filozofi, scriitori, muzicieni au fost inspirați de formele feminine și de zona erotică, acest subiect discutat, controversat, judecat, și pentru unii lasciv* și pornografic*. De la imaginile atât de expresive și directe ale antichității, mă voi opri la gravurile lui Rembrandt, acele gravuri care par instantanee din viețile oamenilor simplii, instantanee ale vieții lor erotice. Incredibil desenator, impresionant prin măiestria cu care, printr-o linie extrem de plastică, reușește să creeze
Erotism () [Corola-website/Science/303820_a_305149]
-
s-a înclinat spre Armata Roșie. Prin urmare, publicul și, cel mai important, autoritățile, aveau nevoie de o altă lucrare triumfătoare din partea compozitorului. În schimb au primit Simfonia nr. 8, poate cea mai sobră și violentă din punct de vedere expresiv lucrare din opera lui Șostakovici. Pentru a păstra imaginea lui Șostakovici (o punte vitală între oamenii din Uniune și Occident), guvernul a conferit lucrării titlul de "Stalingrad", oferindu-i aspectul de lucrare de jelire a victimelor din timpul Bătăliei de la
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
după părerea artistului, lipsea din operele convenționale ale multora din contemporanii săi. În acest scop s-a ocupat de rezolvarea aspectului mișcării. Kirchner a desenat aproape neîntrerupt după un motiv sau din memorie, încercând să păstreze în toate cazurile caracterul expresiv al schiței, al primei trăsături de penel. În anul 1937 artistul scria: ""Să redau ceva în linii repezi și îndrăznețe, iată în ce mi-am exersat mâna oriunde am fost; și întorcându-mă acasă, am realizat din amintire desene uriașe
Ernst Ludwig Kirchner () [Corola-website/Science/304050_a_305379]
-
este de obicei mai rapid și mai agresiv decât heavy metalul tradițional, de asemenea, arată mai multă înclinație spre un solo de virtuoz și oferă scurte pasaje instrumentale între strofe. Cântecele de speed metal fac frecvent uz de vocal extrem de expresiv, dar de obicei mai puțin probabil fac uz de vocal 'aspru' decât în cântecele de trash metal." Deși există puține formații care se încadrează total în acest gen, speed metal-ul este reprezentat de formații precum: Metallica (primul album),Megadeth
Speed metal () [Corola-website/Science/304212_a_305541]
-
etc. executate prin concursul lui Tinguely care era și arhitect. Simbolica femeei ca factor creativ a vieții și activității umane, a fertilității în primul rând, se accentuează nu numai prin formele voluminoase și hipperbolizate ale figurii, nu numai prin coloritul expresiv și simbolistică imaginară ci și prin funcționalitatea operei, prin locul repartizării intrării și eșirii din acest ansamblu, care are înfățișarea unei vulve simbolice- remarcă a funcției de bază a esenței femenine- reproducerea umană. După 1967 suita Nanelor capătă o amploare
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
Pompidou) și havusul „Ocrotitorul vieții“ din Duisburg (1993). Havuzurile decorative și cascadele aveau să înfrumusețeze ceva mai târziu practic toate ansamblurile sculpturale ale grădinilor publice pe care le va crea artista pe parcursul anilor 70-90. Înviorarea mediului prin forme dinamice și expresive, prin îmbinarea figurilor sculpturale fantastice, colorate aprins, prin punerea acestora în mișcare de niște mecanisme create de Tinguely, sculpturile Nikăi de Saint Palle ne aduc în universul teatralizării spațiului, făcând spectatorului plăcerea de a se pomeni pe o clipă în afara
Niki de Saint Phalle () [Corola-website/Science/304402_a_305731]
-
ESTE CONSIDERAT PRIMUL MUZICIAN CARE CREEAZA ASA ZISUL JAZZ Către anul 1910 au apărut și formații de muzicieni albi, cum a fost orchestra lui "Papa" Jack Laine sau ""Original Dixieland Jazz Band"", care executau o muzică mai lină, mai puțin expresivă, în schimb tehnic mai versată. Aceast fel de interpretare al muzicienilor albi a fost numit stil "Dixieland", spre deosebire de stilul "New Orleans" al muzicienilor de culoare, cu toate că în realitate granițele între cele două stiluri nu sunt nici pe departe așa de
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
localității dacă nu-l predau pe făptaș permit evidențierea urățeniei sufletești ale acestora. Prin contrast, nebunul satului apare ca un om demn și superior din punct de vedere moral. Criticul remarca plasticitatea cinematografică a numeroaselor relatări și descrieri, precum și forța expresivă a parabolei. El îl recunoaște vag pe Titus Popovici în persoana băiatului; scriitorul însuși avea 14 ani în perioada relatată și își petrecea vacanțele de elev la bunicii din partea mamei, care locuiau în satul Mișca. Nuvela are forma unui monolog
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
în operele lui Octav Băncilă, expuse în anii aceea, se simțea dragostea artistului pentru oamenii din popor și revolta împotriva exploatatorilor”. „Anii refugiului în Moldova 1916 -1918 au dus la accentuarea combativității artistului, Bednarik înfățișând într-o serie de desene expresive, executate în peniță sau creion, drame ale războiului imperialist. Ca și Tonitza care ne-a lăsat cele mai zguduitoare imagini ale suferințelor din timpul primului război mondial, folosind, alături de descrierea directă, procedeele satirei - Bednarik a creat atunci scene cu victime
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]
-
județul Dâmbovița — d. 30 octombrie 1995, București), pe numele adevărat Eugenia Nedelea, a fost o interpretă de muzică populară, situându-se în prima generație de mari interpreți, alături de mai des-amintitele Maria Tănase sau Maria Lătărețu, recunoscută pentru vocea ei puternică, expresivă și memorabilă, pentru dăruirea cu care interpreta cântecele populare. Ileana Sărăroiu a numit-o ca fiind una din interpretele sale preferate în materie de muzică populară. Născută în satul Voinești, județul Dâmbovița la 30 iulie 1914, a trăit de mică
Rodica Bujor () [Corola-website/Science/312205_a_313534]
-
cu Schopenhauer, să treci la Confuciu și la Buddha, să mai citești în urmă și ceva din dialoagele lui Platon și știi destul." Urmând sfatul lui Eminescu, începe să citească literatura românilor din Principate șlefuindu-și, astfel, literar "șirineasca lui expresivă, dar butucănoasă". După modelul societății italiene, fondată în 1830 de Mazzini, "Giovane Italia" și a societății germanilor "Das junge Deutschland", în anul 1834, visul lui Eminescu era să unească cele două societăți studențești românești într-una singură, iar aici îl
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
literar - care indicau o inflexiune ascendentă sau descendentă a vocii. În mod incipient o astfel de notație sugera și ideea de ritm, fiind concepută pe principiul accentelor gramaticale: accent grav, accent ascuțit, accent circumflex, fiecare în execuție primind o durată expresivă diferențiată, preluată din lectura solemnă a psalmilor. O notație cu neume speciale denumite kriuki este folosită și în prezent de către lipoveni în muzica bisericească. Notația cu portativ și chei, atribuită de către unii teoreticieni lui "Guido D'Arezzo" (sec. IX), face
Notație muzicală () [Corola-website/Science/311491_a_312820]
-
Beethoven în cadrul genului simfonic, fără a-l imita direct. Simfoniile lui Liszt și Mahler sunt profund legate de moștenirea lui Berlioz. Generația care i-a urmat lui L. van Beethoven nu a continuat în mod nemijlocit complexitatea formală și densitatea expresivă a muzicii sale. În cele nouă simfonii ale lui Franz Schubert, cu o structură mai liniară și cu un caracter cantabil patetic, se insistă mai mult asupra repetiției variate a detaliilor melodice, decât asupra dezvoltării tematice. Cele mai cunoscute sunt
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
că „«Vogue» părea nelalocul lui pe album”, dar că, „prin tributul adus Epocii de Aur a Hollywood-ului, reprezintă totuși un final mai mult decât potrivit”. Deși Robert Christgau a ignorat compoziția în recenzia pentru "I'm Breathless", a numit-o "expresivă" în recenzia pentru compilația "The Immaculate Collection". Mark Coleman, recenzor al revistei americane "Rolling Stone" a fost mai puțin impresionat de piesă, spunând că era "inițial lipsit de strălucire, dar, fiind ultimul cântec de pe un album ambițios, dar inconsistent, brusc
Vogue (cântec) () [Corola-website/Science/311086_a_312415]
-
Atmosfera din picturile lui Al. Țipoia este redusă numai la culoare, umbra și lumina fiind complet excluse. Tonurile au un joc alternat foarte greu, urnit parcă cu trudă, dar tocmai de aceea expresivitatea este mai puternică, mai completă. Această mozaicare expresivă a culorilor, concepută pe plan mare, dă un ritm de mari dimensiuni sensibile. Desenele lui Al. Țipoia sunt elocvente pentru definirea caracterului tehnic al posibilităților sale. Linia utilizată de artist este o linie sumară de expresie locală inserată în suita
Alexandru Țipoia () [Corola-website/Science/311144_a_312473]